ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3038/2023

Ședința publică din data de 6 iunie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal (ca efect al declinării de la Tribunalul Timiș, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1090/15 decembrie 2022), reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat ca, în temeiul dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, să se dispună suspendarea Ordinului nr. 697/11.10.2022 emis de Președintele Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor până la soluționarea pe fond a contestației formulate cu privire la anularea acestuia.

Prin sentința civilă nr. 3 din 11 ianuarie 2023, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Președintele Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor și Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor.

Împotriva sentinței civile nr. 3 din 11 ianuarie 2023 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de suspendare.

Recurenta - reclamanta a reluat argumentele și apărările prezentate la fondul cauzei, în motivarea recursului susținând, în esență, că instanța fondului, depășind limitele investirii sale și fără a motiva soluția sa din perspectiva efectelor asupra suspendării actului administrativ, constată că actul administrativ a cărui suspendare se cere este motivat.

Aspectele pe care le reține instanța de fond referitoare la motivarea actului administrativ exced cadrului procesual, instanța de fond realizând o analiză asupra fondului cauzei.

Chiar și în aceste condiții, aprecierea instanței fondului asupra faptului că actul administrativ Ordinul nr. 697/11.10.2022 a fost motivat prin trimiterile la procesul-verbal de contravenție și prin referatul cu propunerea de suspendare este peste limitele legii.

În opinia recurentei, se impune ca emitentul actului administrativ să arate în conținutul actului emis care au fost motivele pentru care a înțeles să emită actul pentru a se asigura posibilitatea controlului de legalitate al acestuia.

Ori tocmai această cerință nu este îndeplinită de către Ordinul nr. 697/11.10.2022, de a justifica considerentele pentru care a fost emis.

De asemenea, în mod greșit instanța de fond a reținut că situația de fapt invocată de reclamantă nu poate constitui temei pentru analiza cazului bine justificat.

Aceste critici au fost încadrate de recurentă în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta - reclamantă a susținut că soluția instanței de fond a fost dată cu încălcarea normelor de drept material, raportat la prevederile art. 22 alin. (1) lit. a) liniuța a II-a din O.U.G. nr. 190/2000 și ținând seama de prevederile art. 14 din Legea 554/2004.

Instanța fondului nu a avut în vedere faptul că, la data la care a fost emis Ordinul 697/11.10.2022, în magazinul societății unde se desfășura activitatea autorizată nu mai existau produse asupra cărora să se ridice suspiciunea de nemarcare sau marcare necorespunzătoare, deoarece acestea fuseseră deja ridicate în vederea verificării de către organele de control.

Instanța fondului exclude «a priorii» de la analiza cererii cu care a fost investita situația concretă de fapt ce ar putea duce la stabilirea în cauză a nelegalității actului emis.

În aceste condiții, soluția instanței fondului este dată fără a avea în vedere aspectele de fapt legate de lipsa expunerii la comercializare de către subscrisa a oricăror produse care să ridice suspiciuni din perspectiva marcării, aceasta întrucât toate produsele cu suspiciuni au fost ridicate.

Intimații - pârâți Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor și Președintele Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată raportat la criticile ce i-au fost aduse, dar și prin prisma prevederilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. se referă la situația în care prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității. Acest motiv de casare include toate neregularitățile procedurale care atrag sancțiunea nulității, cu excepția celor menționate la pct. 1-4, precum și nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

În ceea ce privește criticile recurentei referitoare la depășirea de către instanța de fond a limitelor investirii sale prin aprecierea faptului că actul administrativ Ordinul nr. 697/11.10.2022 a fost motivat prin trimiterile la procesul-verbal de contravenție și prin referatul cu propunerea de suspendare, precum și greșita apreciere a faptului că situația de fapt invocată nu poate face obiectul analizei cazului bine justificat, argumente pe care le-a subsumat prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., instanța de control judiciar reține că acestea nu privesc regulile de procedură aplicabile judecății în primă instanță, în realitate fiind criticate considerentele care au stat la baza soluției pronunțate, argumentele neîncadrându-se în ipoteza prevăzută de articolul menționat.

În mod evident aceste critici nu se încadrează în ipoteza prevăzută de articolul menționat, ci intră în sfera de aplicație a motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În ceea ce privește criticile subsumate motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., acestea sunt neîntemeiate, sentința recurată reflectând aplicarea corectă a normelor de drept material incidente la circumstanțele de fapt ale cauzei.

Motivarea unui act administrativ reprezintă o condiție de legalitate fiind o garanție împotriva arbitrariului și o condiție pentru exercitarea dreptului la apărare și a controlului de legalitate al instanțelor de judecată.

Într-adevăr, instanței investite cu fondul pricinii îi revine rolul exclusiv să se pronunțe cu privire la legalitatea motivării actului, însă, în cauză, limitându-și verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ, instanța de fond în mod corect a reținut că, în preambulul actului aflat în discuție, au fost identificate atât temeiurile de drept cât și starea de fapt, emitentul ordinului făcând trimitere la procesul-verbal de contravenție și la fapta imputată.

Simpla reținere a instanței de fond că motivarea este complinită și de conținutul referatului cu propunere de suspendare, menționat în preambulul ordinului, nu poate conduce la reformarea sentinței, în condițiile în care aceste aspecte vor face obiectul unei noi analize de către instanța învestită cu soluționarea acțiunii de fond, având în vedere și caracterul de acte premergătoare al procesului-verbal de contravenție și al referatului cu propunere de suspendare.

Totodată, instanța de control judiciar constată ca fiind fundamentată aprecierea primei instanțe, în sensul că aspectele de nelegalitate legate de proporționalitatea sancțiunii aplicate nu constituie împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care să fie de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Problema aplicării sancțiunii prevăzute de lege și cuantumului acesteia, respectiv proporționalitatea sancțiunii constituie în optica instanței de control judiciar o chestiune de fond care depășește limitele procedurii sumare a suspendării executării actului administrativ, necesitând o analiză mai aprofundată prin raportare la baza factuală există în speță, fiind o chestiune de apreciere ce trebuie să fi exercitată în limitele competenței prevăzute de lege.

De asemenea, în mod corect a reținut instanța de fond că măsura suspendării nu poate fi considerată abuzivă atât timp cât sancțiunea aplicată este prevăzută de dispozițiile art. 22 alin. (1) din O.U.G. nr. 190/2000.

Contrar susținerilor recurentei, soluția primei instanțe este expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate.

În ceea ce privește paguba iminentă, în mod corect a apreciat instanța de primă jurisdicție că această condiție nu se mai impune a fi analizată în raport cu faptul că prima condiție, a cazului bine justificat, nu este îndeplinită.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se impune îndeplinirea cumulativă a condițiilor referitoare la cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente; în situația în care nu s-a dovedit îndeplinirea unei condiții menționate, nu poate fi dispusă măsura provizorie de suspendare a executării actului administrativ. Or, cu atât mai mult nu se impune analizarea acestei condiții direct în recurs, cât timp s-a reținut deja caracterul nefondat al criticilor referitoare la prima condiție.

Înalta Curte reține că instanța de fond, analizând premisele suspendării executării actului administrativ, a reținut fondat că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea Ordinului 697/11.10.2022 emis de intimatul-pârât Președintele Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, constatând că nu există motive care să atragă casarea sentinței de fond, va respinge recursul, ca nefondat, hotărârea pronunțată de prima instanță urmând a fi menținută, ca legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 3 din 11 ianuarie 2023 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 6 iunie 2023.