ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3012/2023

Ședința publică din data de 6 iunie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 02.04.2020, reclamanta A. S.A., a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI, ca prin sentința ce se va pronunța să dispună admiterea cererii și:

- anularea deciziei nr. 7095/17.09.2019 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscal - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, cu privire la angajarea răspunderii solidare a societății reclamante cu debitorul aflat în procedura insolvenței S.C. B. S.R.L.;

- anularea deciziei nr. 8002/25.02.2020 privind soluționarea contestației emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscal - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 136 din 9 februarie 2021, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A. S.A. prin administrator judiciar C., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, rejudecând, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

În cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. se invocă interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material de către prima instanță care a menținut prin soluția de respingere decizia de angajare a răspunderii solidare nr. x/12.09.2019.

Se invocă în recurs mai multe aspecte de nelegalitate cu privire la soluția recurată.

Primul aspect privește interpretarea și aplicarea greșită a instanței de fond în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 26 alin. 1 lit. e) Codul de procedură fiscală raportat la art. 46 Codul de procedură fiscală.

Se invocă faptul că în mod nelegal prima instanță nu a reținut ca fondat aspectul de nelegalitate invocat cu privire la nemotivarea în fapt și în drept a dispoziției nr. 7095/17.09.2019 cu privire la angajarea răspunderii solidare a reclamantei-recurente în opinia recurentei condiția de legalitate a deciziei contestate nu este îndeplinită.

Aspectul de nelegalitate care privește fondul deciziei nr. 7095/17.09.2019 este reprezentat de interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 25 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură fiscală și art. 26 din același act normativ.

Se susține faptul că în mod nelegal prima instanță a constatat ca fiind îndeplinite condițiile legale pentru emiterea Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/17.09.2019, prin care s-a angajat răspunderea solidară a reclamantei în calitate de garant al B. S.R.L. în vederea acoperii unei creanțe fiscale în limita sumei de 12.655.080 RON.

Se reiterează prin cererea de recurs motivele de nelegalitate invocate prin cererea de chemare în judecată respectiv neîndeplinirea condițiilor pentru cererea de plată, constatarea caracterului cert, lichid și exigibil a creanței bugetare pentru care s-a emis în cadrul executării silite emiterea deciziei de atragere a răspunderii solidare și neîndeplinirea condițiilor pentru angajarea răspunderii în baza scrisorii de garanție.

Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecarea în sensul admiterii acțiuni astfel cum a fost formulată.

La dosar intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care în principal a invocat excepția nulității recursului și în subsidiar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Motivat, în ședința publică din 6.06.2023, Curtea a respins excepția nulității recursului întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ.

Analizând recursul declarat, în raport de aspectele de nelegalitate invocate în cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ., Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat.

Aspectele de nelegalitate privind pretinsa nemotivare a Deciziei nr. 7095/17.09.2019 și a deciziei prin care s-a respins contestația administrativă nu este fondat.

În mod legal, prima instanță a analizat motivat acest aspect de nelegalitate și a apreciat corect în sensul că ambele decizii sunt motivate în fapt și în drept cu referire strictă la situația de fapt care a determinat emiterea deciziei de angajare a răspunderii solidare a reclamantei în baza art. 25 alin. 1 lit. d) și art. 26 Codul de procedură fiscală.

În mod corect prima instanță a apreciat că actele contestate îndeplinesc condițiile de fond și de formă conform art. 26 alin. 1 lit. c) rap. la art. 46 Codul de procedură fiscală pentru a fi supuse controlului judecătoresc pe legalitate și a verificat pe fond îndeplinirea condițiilor de emitere în cadrul procedurii de executare silită a deciziei de angajare a răspunderii solidare a reclamantei - în calitatea sa de garant a debitorului B. S.R.L.

Angajarea răspunderii solidare a reclamantei, în baza dispozițiilor art. 25 alin. (1) lit. d), art. 26 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, coroborat cu art. 2321 din Legea 287/2009 privind C. civ., s-a dispus în baza Deciziei ANAF de constatare a pierderii valabilității eșalonării la plata a obligațiilor fiscale nr. 42314/07.03.2019, a Decizia de pierdere a valabilității amânării la plata a penalităților de întârziere și a penalităților de nedeclarare nr. 42316/07.03.2019 si a Deciziei referitoare la obligațiile de plata accesorii reprezentând penalități datorate în cazul eșalonărilor la plata nr. x/07.03.2019.

Pentru constituirea garanției, S.C. B. S.R.L. a depus Scrisoarea de Garanție RO01 nr. x/18.09.2018 emisa de A. împreuna cu actul adițional nr. x/23.10.2018 si actul adițional nr. x/03.12.2018, pentru suma totala de 12.655.080 RON.

Potrivit art. 193 alin. (5) din Codul de procedură fiscală, prin acordul de principiu organul fiscal stabilește perioada de eșalonare la plată, data până la care este valabilă garanția în cazul în care aceasta este constituită sub forma scrisorii de garanție/poliței de asigurare de garanție, precum și cuantumul garanției, cu menționarea sumelor eșalonate la plată, a dobânzilor datorate pe perioada de eșalonare la plată și a procentului prevăzut la alin. (13), corespunzător perioadei de eșalonare.

În mod corect prima instanță a analizat îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 202 alin. 1 Codul de procedură fiscală pentru emiterea deciziei de angajare a răsunderii solidare a reclamantei-recurente în baza scrisorii de garanție având ca situație premisă pierderea valabilității eșalonării la plată a debitorului B. S.R.L..

Contrar recurentei, în speță nu sunt incidente prevederile art. 2 punctul 2.2 din condițiile contractuale de garantare aferente scrisorii de garanție, potrivit căruia, în limita răspunderii asumate prin scrisoarea de garanție, garantul A. garantează obligația de plată asumată de S.C. B. S.R.L. față de terțul beneficiar, în cazul în care S.C. B. S.R.L. nu poate onora obligațiile sale, ca urmare a cererii transmisă de către beneficiar, ulterior producerii unui eveniment garantat, în conformitate cu prevederile contractului de bază.

În realitate, aplicarea dispozițiilor art. 202 alin. (1) din Codul de procedură fiscală se subsumează prevederilor art. 3 punctul 3.1 din condițiile contractuale de garantare aferente scrisorii de garanție, potrivit căruia garantul A. își asumă riscul de executare a garanției de către beneficiar, ca urmare a neexecutării sau executării necorespunzătoare a obligațiilor contractuale ce îi revin cocontractantului S.C. B. S.R.L., în relația acestuia cu ANAF, respectiv prejudiciile provocate beneficiarului din culpa exclusivă a cocontractantului.

Or, pierderea valabilității eșalonării la plată a cocontractantului S.C. B. S.R.L. reprezintă o neexecutare a obligațiilor asumate de către S.C. B. S.R.L. în relația cu ANAF, împrejurare care atrage incidența în cauză a prevederilor art. 3 punctul 3.1 din condițiile contractuale de garantare aferente scrisorii de garanție, potrivit căruia garantul A. își asumă riscul de executare a garanției de către beneficiar, ca urmare a neexecutării sau executării necorespunzătoare a obligațiilor contractuale ce îi revin cocontractantului S.C. B. S.R.L., prin antrenarea formei de răspundere prevăzute de art. 202 alin. (1) din Codul de procedură fiscală.

Prin scrisoarea de garanție din 18.09.2018, astfel cum a fost modificată prin actele adiționale din 23 octombrie 2018 și din 3.12.2018 reclamanta-recurentă și-a asumat obligația de a garanta obligația la plată a sumei de 12.055.080 RON sumă egală cu valoarea debitului stabilit prin Acordul de principiu privind decizia de eșalonare la plată din 18 octombrie 2018.

Critica recurentului reiterată în recurs privind caracterul accesoriu al obligației sale de plată în raport de obligația debitului a fost analizat de prima instanță și motivată cu respectarea normelor de drept material ținând cont de dispozițiile art. 25 alin. 1 lit. d) Codul de procedură fiscală.

Având în vedere dispozițiile art. 25 alin. (1), lit. d) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală care prevede faptul ca răspunde solidar cu debitorul si " emitentul scrisorii de garantie/politei de asigurare de garanție ori instituția care a confirmat scrisoarea de garantie/polita de asigurare de garanție potrivit art. 211 lit. b), in cazul in care nu a virat, potrivit legii, sumele de bani in conturile de venituri bugetare la solicitarea organului fiscal" coroborat cu art. 26 din Legea 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, contrar susținerilor reclamantei sunt îndeplinite toate condițiile legale pentru angajarea răspunderii solidare a A. S.A., CUI x, pentru suma de 12.655.080 RON.

Referitor la caracterul accesoriu al obligației de plată care îi revine acesteia în baza scrisorii de garanție, prin raportarea la prevederile art. 25 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură fiscală, emitentul scrisorii de garanție răspunde solidar cu debitorul, în cazul în care debitorul nu a virat, potrivit legii, sumele de bani în conturile de venituri bugetare la solicitarea organului fiscal. Dispozițiile art. 2.321 alin. (3) din C. civ. rămân aplicabile.

Totodată, în baza prevederile art. 202 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, în cazul pierderii valabilității eșalonării la plată, organul fiscal competent execută garanțiile în contul obligațiilor fiscale rămase nestinse, astfel încât pierderea eșalonării la plata prin Decizia de constatare a pierderii valabilității eșalonării la plata a obligațiilor fiscale nr. 42314/07.03.2019 a avut ca efect, ope legis, executarea scrisorii de garanție pentru suma datorată de debitor în cuantum de 12.655.080.

Faptul că împotriva S.C. B. S.R.L. a fost deschisă procedura insolventei în conformitate cu dispozițiile cuprinse în Legea 85/2004 privind procedurile de prevenire a insolventei și de insolvență nu este de natură să afecteze legalitatea și temeinicia Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/17.09.2019 emisă de DGAMC întrucât emiterea actului administrativ-fiscal menționat anterior are la bază un raport juridic distinct existent între DGAMC și reclamantă, în timp ce deschiderea procedurii insolventei are la bază raportul juridic existent între ANAF și debitorul S.C. B. S.R.L..

Prima instanță a verificat și respins susținerea recurentei privind caracterul obligației de plată în sensul că asumarea la plată a fost condiționată de îndeplinirea anumitor condiții.

În cauză, prima instanță a verificat îndeplinirea condițiilor cumulative prevăzute de art. 25 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură fiscală coroborat cu prevederile art. 2321 alin. 1 din C. civ. potrivit căruia:

"scrisoarea de garanție este angajamentul irevocabil și necondiționat prin care o persoană, denumită emitent, se obligă, la solicitarea unei persoane denumite ordonator, în considerarea unui raport obligațional preexistent, dar independent de acesta, să plătească o sumă de bani unei terțe persoane, denumită beneficiar, în conformitate cu termenii angajamentului asumat și cu prevederile art. 193 alin 5 din Codul de procedură fiscală, potrivit căruia prin acordul de principiu organul fiscal stabilește perioada de eșalonare la plată, data până la care este valabilă garanția în cazul în care aceasta este constituită sub forma scrisorii de garanție/poliței de asigurare de garanție, precum și cuantumul garanției, cu menționarea sumelor eșalonate la plată, a dobânzilor datorate pe perioada de eșalonare la plată și a procentului prevăzut la alin. (13), corespunzător perioadei de eșalonare."

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. prin administrator judiciar C. împotriva sentinței civile nr. 136 din 9 februarie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 6 iunie 2023.