ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2968/2023

Ședința publică din data de 31 mai 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 29 octombrie 2020 pe rolul Curții de Apel Iași sub numărul x/2020, reclamanta A. a formulat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, contestație împotriva Ordinului nr. 3218/C/10.08.2020 și împotriva răspunsului la plângerea prealabilă, solicitând anularea ordinului, repunerea în situația anterioară și suspendarea executării actului în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința civilă nr. 22 din data de 2 februarie 2021, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, prin Ministrul Justiției, și a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 15 lit. d) și art. 50 din Legea nr. 188/2000.

Împotriva sentinței indicate în punctul I.2 de mai sus a declarat recurs reclamanta A., atât în ceea ce privește soluția pronunțată de instanță asupra capătului de cerere referitor la suspendarea Ordinului 3218/C din 10.08.2020, cât și în ceea ce privește soluția pronunțată asupra fondului cauzei. Recursul declarat față de soluția primei instanțe ce a vizat cererea de suspendare a actului administrativ a fost întemeiată pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta solicitând modificarea hotărârii privitor la solicitarea de suspendare a ordinului contestat și constatarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate a suspendării punerii în aplicare a actului administrativ contestat. Recursul promovat împotriva soluției prin care prima instanță a dezlegat fondul cauzei a fost întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., iar prin intermediul acestuia recurenta - reclamantă a solicitat casarea sentinței atacate, cu consecința admiterii acțiunii de fond, astfel cum a fost formulată, a anulării ordinului contestat și a repunerii sale în situația anterioară punerii în executare efectivă a dispozițiilor acestuia.

Prin întâmpinarea depusă, intimatul-pârât Ministerul Justiției, prin Ministrul Justiției a solicitat respingerea recursului promovat de recurenta- reclamantă ca nefondat, reiterând, în esență, apărările formulate în fața primei instanțe.

Prin încheierea de ședință din data de 19 octombrie 2022, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursului declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 22 din data de 2 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) și (2) C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.

(2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță."

Analizând lucrările dosarului, Înalta Curte reține că, prin încheierea de ședință din 19 octombrie 2022, a dispus suspendarea judecării recursului declarat de reclamanta A., apreciind incidente prevederile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât niciuna dintre părți, deși legal citate, nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu a solicitat, în scris, judecarea cauzei în lipsă.

Încheierea de ședință din data de 19 octombrie 2022 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., care, în raport de prevederile art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., s-a împlinit la data de 19 aprilie 2023.

Înalta Curte reține și faptul că în cauză nu a fost formulată de părți, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ., nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit, din oficiu, de către instanța de judecată.

În consecință, Înalta Curte, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, va constata intervenită sancțiunea perimării recursului, potrivit dispozițiilor art. 420 și art. 421 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția perimării.

Constată perimat recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 22 din data de 2 februarie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată astăzi, 31 mai 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.