ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 425/2023

Ședința publică din data de 31 ianuarie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1 Obiectul acțiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal la data de 18.03.2022 sub nr. de dosar x/2022, reclamantul A. a chemat în judecată, pe calea contenciosului administrativ, pe pârâtul Ministerul Justiției, solicitând instanței suspendarea executării Ordinului nr. 432/C/05.02.2010, emis de Ministerul Justiției.

2 Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 257 din 17 mai 2022 a Curții de Apel Timișoara – secția contencios administrativ și fiscal s-a respins excepția lipsei interesului procesual, invocată de pârâtul Ministerul Justiției.

S-a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, acțiune având ca obiect suspendarea executării Ordinului nr. 432/C/05.02.2010, emis de Ministerul Justiției.

3 Recursul

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin calea de atac formulată s-a solicitat admiterea recurslui, casarea sentinței atacate și admiterea cererea de suspendare a Ordinului nr. 432/C/05.02.2010, emis de Ministerul Justiției

4 Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul – pârât Ministerul Justiției a solicitat respingerea recursului declarat ca nefondat, arătând că sentința atacată este legală și temeinică.

5 Procedura în fața instanței de recurs

Prin declarația formulată in scris la data de 10 octombrie 2022 recurentul - reclamanta precizat că înțelege să renunțe la calea de atac formulată, având în vedere că actul a cărui suspendare se solicită a rămas fără obiect, prin abrogarea sa.

Intimatul - pârât și-au exprimat acordul cu privire la cererea de renunțare la judecarea recursului.

6 Considerentele și soluția instanței de recurs

Înalta Curte, sesizată cu soluționarea recursului, constată faptul că recurentul – reclamant A. a formulat cerere de renunțare la recurs.

Manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecata recursului, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al recurentului, care nu este supus cenzurii instanței de judecată, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil.

Înalta Curte, fiind datoare în virtutea dispozițiilor art. 22 alin. (4) din C. proc. civ., de a da o calificare juridică corectă a actului, în raport de voința reală a părților cu privire la efectele cererii de renunțare, constată că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 463 alin. (1) teza a II a din C. proc. civ., care reglementează Achiesarea la hotărâre ca reprezentând renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre.

În raport de dispozițiile legale mai sus arătate, Înalta Curte va lua act de cererea recurentului-reclamant A. de renunțare la judecarea recursului

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea recurentului-reclamant A. la judecarea recursului formulat împotriva sentinței civile nr. 257 din 17 mai 2022 a Curții de Apel Timișoara – secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 31 ianuarie 2023.