ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 318/2023

Ședința publică din data de 25 ianuarie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 19.05.2021 pe rolul Curtii de Apel București - sectia a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară:

1) anularea în tot sau în parte a art. 32 alin. (4) din Norma nr. 20 din 27.07.2017, emisă de pârâtă, privind sistemul de bonus-malus;

2) obligarea pârâtei să-i plătească daune materiale în valoare de 171 RON (106 RON încadrare B6 și 65 RON încadrare B7) reprezentând diferența plătită în plus la RCA pentru autovehiculul x, ca urmare a încadrării într-o clasă inferioară de bonus în temeiul art. 32 alin. (4) din Norma nr. 20 din 2017.

Prin sentința nr. 625 din 23 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins actiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței nr. 625 din 23 martie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în tot a sentinței primei instanțe și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului arată că sentința recurată este nelegală, având în vedere că instanța de fond a făcut confuzie între definiția asiguratului cu scopul asigurării RCA, conform art. 10 și art. 11 din Legea nr. 132/2017 și definiția dată de art. 2 pct. 4 din Legea nr. 132/2017, care încalcă scopul prevăzut în art. 10 și art. 11 din aceeași lege, în sensul că asigurătorul RCA preia răspunderea civilă delictuală a proprietarului/utilizatorului mașinii pentru prejudiciile produse din accidente de vehicule, nicidecum doar pentru fapta proprie de a conduce, opinia instanței fiind contrară cauzelor generatoare de prejudiciu prevăzute în art. 11, alin. (3) din Legea nr. 132/2017. Astfel, consideră că au fost aplicate greșit dispozițiile art. 1376-1377 C. civ.

Critică considerentul instanței conform căruia persoana fizică ce deține mai multe vehicule este depunctată pentru fiecare vehicul în parte, deși a provocat accidentul cu un singur vehicul, dat fiind faptul că beneficiile/penalitățile specifice sistemului bonus-malus se acordă în considerarea comportamentului persoanei asigurate, a conduitei acesteia în activitatea de conducere a vehiculelor, ca o recompensă pentru un comportament diligent sau ca o penalitate pentru un comportament neatent, care nu vizează vehiculul în sine.

Consideră că motivarea instanței de fond referitoare la nediscriminare încalcă art. 11 alin. (3) din Legea nr. 132/2017, deoarece persoana fizică nu poate fi penalizată pentru toate vehiculele pe care le deține datorită producerii unui eveniment asigurat, generat fie de vehiculul în sine, fie de alți conducători, deoarece, dacă o persoană fizică deține mai multe vehicule, se presupune că la un moment dat unul din vehicule va fi condus și de un alt conducător auto (la fel ca în cazul persoanei juridice), apreciind că este dificil de susținut că producerea unui eveniment asigurat asupra unui vehicul ar reflecta automat riscul producerii unui eveniment similar asupra altui vehicul.

Susține că hotărârea recurată încalcă dispozițiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 132/2017 și că art. 32 alin. (4) din Norma nr. 20/2017 nu trebuie interpretat prin scoaterea din contextul Legii nr. 132/2017, în condițiile în care art. 43 alin. (1) din lege identifică mai multe cauze generatoare de malus, cauze care ar fi trebuit să fie preluate de Normă și eventual diversificate, nu interpretate în raport cu persoana asiguratului.

Arată că în analiza sistemului de malus trebuie plecat de la definirea acestuia și de la scopul asigurării RCA, iar pe de altă parte, art. 11 alin. (3) din Legea nr. 132/2017 identifică cauze generatoare de prejudicii, persoana asiguratului nefiind inclusă printre acestea.

De asemenea, art. 10 și art. 11 din Legea nr. 132/2017 definesc scopul asigurării RCA, și anume acela de despăgubire de către asigurător a părții prejudiciate pentru prejudiciile dovedite suferite în urma accidentului produs, legiuitorul reglementând trei situații în care prejudiciul este generat de vehiculul asigurat în sine, acesta putând provoca accidente prin el însuși.

Astfel, consideră că producerea evenimentului asigurat se poate realiza din cauza factorilor intrinseci și/sau extrinseci specifici fiecărui vehicul în parte; din cauza acțiunii/inacțiunii culpabile a conducătorului vehiculului asigurat, or, în cazul culpei conducătorului vehiculului asigurat, art. 32 alin. (4) din Normă, coroborat cu art. 11 alin. (3) lit. b) din Lege încalcă art. 16 alin. (1) C. civ., aspect ignorat de către instanța de fond.

Precizează că și în ipoteza în care asiguratul persoană fizică deține mai multe vehicule în proprietate, interpretarea art. 32 alin. (4) din Normă, în sensul că toate cazurile de malus sunt interpretate dintr-un singur punct de vedere, și anume acela al asiguratului, încalcă art. 1 alin. (2) C. civ., art. 16 alin. (1) C. civ. și art. 16 alin. (1) din Constituție, precum și art. 11 alin. (3) din Legea nr. 132/2017, pe care ar fi trebuit să o reglementeze și să o completeze.

Intimata-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară a formulat întâmpinare, prin care invocă excepția nulității recursului, pe motiv că aspectele invocate prin cererea de recurs nu se circumscriu motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Pe fond, solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciind că prima instanță a reținut în mod corect că este responsabilitatea proprietarului de vehicul de a gestiona riscul în ceea ce privește persoana căreia îi încredințează vehiculul pentru a fi condus, modul de conducere și producerea de evenimente pentru care asiguratorul plătește despăgubiri, influențând costul asigurării RCA viitoare.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 9 iulie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 25 ianuarie 2023, în ședință publică, cu citarea părților.

Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Reclamantul A. a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, anularea în tot sau în parte a art. 32 alin. (4) din Norma nr. 20 din 27.07.2017, emisă de pârâtă, privind sistemul de bonus-malus și obligarea pârâtei să-i plătească daune materiale în valoare de 171 RON (106 RON încadrare B6 și 65lei încadrare B7) reprezentând diferența plătită în plus la RCA pentru autovehiculul x, ca urmare a încadrării într-o clasă inferioară de bonus în temeiul art. 32 alin. (4) din Norma nr. 20 din 2017.

În esență, recurentul-reclamant critică aplicarea sistemului de bonus-malus și încadrarea sa în una dintre clasele de malus, cu consecința achitării unui tarif diferențiat pentru polița de asigurare RCA.

Înalta Curte constată că potrivit definiției date de art. 1 pct. 10 din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie:

"10. bonus/malus- sistem prin care asiguratul este încadrat în una dintre clasele de bonus (ceea ce conduce la reducerea primei de asigurare) sau în una dintre clasele de malus (ceea ce conduce la majorarea primei de asigurare), în funcție de istoricul de daunalitate al acestuia în perioada de referință."

De asemenea, potrivit art. 18 alin. (6) din aceeași lege:

"Criteriile de aplicare pentru sistemul bonus/malus sunt cele prevăzute în reglementările A.S.F. Clasa bonus/malus poate lua în calcul istoricul șoferului. Informațiile privind istoricul șoferului sunt cele aflate atât în baza de date cu asigurările obligatorii de răspundere civilă auto încheiate pe teritoriul României coroborate cu cele din baza de date deținută de către direcția de specialitate din cadrul Ministerului Afacerilor Interne".

Nemulțumirea recurentului-reclamant vizează încadrarea sa în regimul de malus pentru toate vehiculele deținute, aspect ce a fost invocat atât în primă instanță, cât și în recurs, prin acțiunea de față, recurentul-reclamant solicitând anularea art. 32 alin. (4) din Norma nr. 20 din 27.07.2017, emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară, ce instituie reținerea sistemului de malus pentru toate vehiculele deținute de același proprietar.

Potrivit art. 32 alin. (4) din Norma nr. 20 din 27.07.2017, emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară:

"(4) În situația în care un asigurat persoană fizică deține mai multe vehicule, asiguratul beneficiază de aceeași clasă a sistemului bonus-malus pentru toate vehiculele; la data intrării în vigoare a prezentei norme, reînnoirea contractului de asigurare încheiat de către persoanele fizice care dețin mai multe vehicule se încadrează în cea mai favorabilă clasă de bonus-malus corespunzătoare istoricului de daunalitate al asiguratului."

Astfel fiind, critica recurentului-reclamant este nefondată, în condițiile în care de esența sistemului bonus-malus la încheierea asigurărilor obligatorii de tip RCA a fost crearea unui sistem de bonificație, respectiv de sancționare, a conducătorilor auto și, implicit de responsabilizare a proprietarilor de vehicule cu privire la propria conduită ori cu privire la persoanele cărora le încredințează spre conducere autovehiculele respective.

Prin urmare, textul de lege ce se solicită a fi anulat a fost adoptat ca urmare a celorlalte prevederi ce reglementează și definesc acest mecanism, atât la nivel național, cât și la nivel european, scopul instituirii acestuia fiind tocmai încurajarea conducerii responsabile prin recompensarea șoferilor care nu provoacă daune și penalizarea celor care au un istoric negativ în trafic.

Or, un asemenea scop nu poate fi atins decât prin aplicarea bonificației sau a penalității în sarcina proprietarului vehiculului respectiv, deoarece doar printr-o asemenea modalitate se creează premisele pentru atingerea scopului normei atacate, și anume responsabilizarea proprietarului vehiculului.

Din această perspectivă, este nefondată susținerea recurentului în sensul că instanța de fond a făcut confuzie între definiția asiguratului cu scopul asigurării RCA, conform art. 10 și art. 11 din Legea nr. 132/2017 și definiția dată de art. 2 pct. 4 din Legea nr. 132/2017, care încalcă scopul prevăzut în art. 10 și art. 11 din aceeași lege.

Astfel, Înalta Curte constată că textele de lege invocate de către recurent nu sunt contradictorii, ci acestea reglementează aspecte diferite, având în vedere că art. 10 și art. 11 din Legea nr. 132/2017 se referă la prevederile generale ale asigurării RCA și scopul acestei asigurări, iar art. 2 pct. 4 din Legea nr. 132/2017 redă definiția persoanei asigurate, în timp ce art. 32 alin. (4) din Norma nr. 20/2017, a cărui anulare se solicită în prezenta cauză vizează sistemul de bonus-malus aplicat proprietarului vehiculului.

Prin urmare, acestea nu au legătură cu problema de drept din speță și cu solicitarea recurentului-reclamant de anulare a normei ce reglementează sistemul de bonus-malus în persoana proprietarului vehiculului.

Pe de altă parte, recurentul-reclamant susține că art. 32 alin. (4) din Norma nr. 20/2017 nu trebuie interpretat prin scoaterea din contextul Legii nr. 132/2017.

Și această critică este nefondată, în contextul în care respectivul articol se referă la aplicarea aceleiași clase a sistemului bonus-malus pentru toate vehiculele deținute de un proprietar, norma fiind clară în sensul în care asiguratul beneficiază de aceeași clasă a sistemului bonus-malus pentru toate vehiculele deținute, neputându-se evidenția elemente privind scoaterea sa din contextul legii, în realitate, recurentul-reclamant exprimându-și nemulțumirea cu privire la respectiva reglementare.

Cu alte cuvinte, costul poliței de asigurare RCA și aplicarea sistemului bonus-malus nu are relevanță cu privire la despăgubirile care se stabilesc ca urmare a producerii riscului asigurat și care sunt reglementate prin norme separate, chiar dacă în cadrul aceleiași legi.

Totodată, Înalta Curte nu poate reține nici încălcarea de către instanța de fond a dispozițiilor art. 1376-1377 C. civ., ce vizează răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri și noțiunea de pază, în condițiile în care cererea de chemare în judecată are ca obiect anularea unui text de lege referitor la sistemul de bonus-malus reflectat în costul polițelor RCA, întrucât în cauză obiectul litigiului nu vizează prejudiciile cauzate de lucruri și nici noțiunea de pază.

Prin urmare, față de cele arătate și reținând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept material incidente în cauză.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 625 din 23 martie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 625 din 23 martie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 25 ianuarie 2023.