ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2733/2022

Ședința publică din data de 17 mai 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal la data de 06.10.2017, reclamantul Institutul Național de Cercetare - Dezvoltare Pentru Optoelectronica INOE 2000, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, Direcția Generala Programe Europene Competitivitate, a solicitat:

- anularea în parte a Notificării privind Situația cererii de rambursare nr. x/29.11.2016, înregistrata la MDRAPFE Direcția Generala Programe Europene Competitivitate sub nr. x/22.02.2017, în ceea ce privește respingerea la plata a sumei de 900.933,78 RON, reprezentând contravaloarea unui procent de 54,74% din prețul de achiziție a terenului;

- anularea Deciziei nr. 10352 din 28.03.2017, emisa de către pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, prin care a fost respinsa contestația împotriva Notificării privind Situația cererii de rambursare nr. x/29.11.2016;

- obligarea pârâtului la rambursarea către reclamant a cheltuielilor eligibile în cuantum de 900.933,78 RON, reprezentând contravaloarea unui procent de 54,74% din prețul de achiziție a terenului;

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de soluționarea prezentului proces.

Hotărârea primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 484 din 12.02.2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamantul INSTITUTUL NAȚIONAL DE CERCETARE - DEZVOLTARE PENTRU OPTOELECTRONICA INOE 2000, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL FONDURILOR EUROPENE, DIRECȚIA GENERALA PROGRAME EUROPENE COMPETITIVITATE, a anulat Decizia nr. 10352/28.03.2017 si Notificarea privind situația cererii de rambursare nr. x/29.11.2016, în ceea ce privește respingerea la plată a sumei de 900.933,78 RON, reprezentând contravaloarea unui procent de 54,74% din prețul de achiziție al terenului, ambele emise de MDRAPFE, obligând pârâtul la rambursarea către reclamant a sumei de 900.933,78 RON.

Deopotrivă, a obligat pârâtul către reclamant la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 24978 RON, reprezentând taxa judiciară de timbru și onorariu avocat, precum și 1960 euro, reprezentând onorariu specialist.

Calea de atac a recursului ce face obiectul prezentei judecăți

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul MINISTERUL FONDURILOR EUROPENE, actualmente MINISTERUL INVESTIȚIILOR ȘI PROIECTELOR EUROPENE și, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a solicitat admiterea prezentului recurs, casarea sentinței recurate, reținerea cauzei și, în rejudecare, respingerea pretențiilor deduse judecății.

În cadrul primei critici recurentul a susținut în esență că instanța de fond a reținut o pretinsă greșită interpretare data de recurent prevederilor Ghidului solicitantului și a Ordinului ministrului educației și cercetării nr. 3821/2015.

Cu alte cuvinte, prima instanță a stabilit ca fiind corectă constatarea recurentului privind situația de fapt, apreciind că eroarea ar fi intervenit în interpretarea dispozițiilor legale incidente.

Astfel, Curtea de Apel București a menționat că cele două acte normative stabilesc faptul că sunt eligibile cheltuielile cu terenurile, în măsura utilizării acestora în cadrul proiectului și pe durata perioadei acestei utilizări, în limita de 10% din cheltuielile totale eligibile ale operațiunii în cauză.

Or, susține recurentul, împrejurarea că aceste dispoziții reglementează reguli generale în raport de care cheltuielile cu terenurile ar putea dobândi caracter eligibil, nu înlătură motivele organului de control, cum în mod greșit încearcă să acrediteze prima instanță.

Astfel, faptul că se prevede o limită maximă, care nu poate fi depășită pentru a fi eligibile, a cheltuielilor cu terenurile din cadrul proiectului, nu atrage automat și obligația de acordare a acestor cheltuieli decât la nivelul maxim permis.

De asemenea, împrejurarea că terenurile sunt utilizate în cadrul proiectului și pe durata perioadei acestei utilizări, nu atrage implicit caracterul eligibil al cheltuielilor cu respectivele terenuri.

Și aceasta întrucât, pentru a fi eligibile, cheltuielile trebuie să respecte, pe lângă regulile generale menționate anterior, și pe cele specifice proiectului (de exemplu, să fie conforme criteriilor pentru care au fost achiziționate, astfel cum acesta a fost stabilit prin contractul de finanțare și anexele la acesta, iar nu pe parcursul implementării proiectului), pe care însă prima instanță nu le-a avut în vedere.

În acest sens arată că, în speța, astfel cum rezultă din anexa 1 la cererea de finanțare, parte integrantă a Contractului de finanțare nr. x/25.11.2016 având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile pentru proiectul "Centrul de cercetare a mediului și observarea Terrei" cod SMIS 108109, proiectul finanțat are trei componente:

- Proiect de construcții pentru crearea de noi centre de cercetare, institute și laboratoare în cadrul unităților și instituțiilor de drept public existente și dotarea acestora cu echipamente și instrumente de cercetare;

- Proiect de modernizare, modificare, extindere, reabilitate, consolidare de CD existente și schimbarea de destinație construcție pentru crearea unui departament de CD în cadrul unităților și instituțiilor de drept public și dotarea acestora cu echipamente și instrumente de cercetare;

- Proiect de achiziții de echipamente, instrumente de cercetare.

În vederea aducerii la îndeplinire a primei componente privind construcții pentru crearea de noi centre de cercetare, institute și laboratoare, reclamantul a achiziționat un teren în suprafață de 20.000 mp la prețul de 1.645.841,73 RON, solicitat la rambursare prin Cererea de Rambursare nr. x/20.10.2016.

De aceea, pentru soluționarea cererii de rambursare, prin Nota de clarificare nr. x/27.12.2016 s-a solicitat, conform Anexei nr. 1 la Contractul de finanțate, pag. 26-27 - IV Documente aferente achiziției - documente pentru achiziția de teren și pentru contractele de proiectare și asistență tehnică.

În acest context INOE 2000 a înaintat cu adresa nr. x/03.01.2017, Nota privind determinarea valorii estimate, fără TVA și Nota justificativă privind modalitatea de achiziție pentru achiziția "Activ imobiliar - teren în suprafață de 20.000 mp, destinat construirii clădirii multifuncționale MARS și a platformelor tehnologice - cerere de finanțare CEO TERRA", în care se menționează că terenul în suprafață de 20.000 mp este destinat construirii clădirii multifuncționale MARS și a platformelor tehnologice, astfel cum a fost denumită și achiziția:

"Activ imobiliar - teren în suprafață de 20.000 mp, destinat construirii clădirii multifuncționale MARS și a platformelor tehnologice -cerere de finanțare CEO TERRA".

Pe cale de consecință, achiziția terenului s-a realizat în scopul de a construi clădirea multifuncțională MARS și platforme tehnologice.

Mai mult, ca urmare a solicitării prin e-mail, chiar intimatul a comunicat către AM POC adresa emisă în data de 15.02.2017 prin care acesta menționează că "Gradul de utilizare a terenului este de 45,26%. Procentul a fost obținut prin raportarea totalului suprafețelor construite (amprentă clădire, platforme, drumuri de acces, alei pietonale, parcări, împrejmuiri) în valoare de 9.052 mp la suprafața terenului de 20.000 mp".

Drept urmare, împrejurarea că INOE 2000 a stabilit ca destinație terenului construcția unor clădiri și platforme, atrage aplicabilitatea dispozițiilor cuprinse în Ghidul Solicitantului, Secțiunea F - Proiecte de investiții pentru instituții publice de CD/universități unde la cap. 2.4 Prevederi privind eligibilitatea cheltuielilor se prevede că "proiectul poate necesita o serie de alte cheltuieli care nu sunt eligibile, dar sunt necesare pentru bună implementare a proiectului. Aceste cheltuieli se suportă de către beneficiar, fără a fi luate în considerare la determinarea asistenței financiare ne rambursabile".

Subliniază că, potrivit art. 1 alin. (2) din contractul de finanțare, beneficiarul s-a angajat să implementeze proiectul, în conformitate cu prevederile cuprinse în prezentul contract și legislația europeană și națională aplicabile acestuia.

Astfel, având în vedere prevederile Ghidului și răspunsul la clarificările AMPOC din care reiese că 45,26 % din suprafața terenului este acoperită de construcții {destinate activității de cerceta re-dezvoltare, pentru care a fost achiziționat terenul), în mod corect s-a procedat la decontarea către beneficiar a echivalentului suprafeței de 9.052 mp {20.000 mp x 45,26%).

Pe cale de consecință, recurentul menționează că aspectele expuse atrăgeau soluția de respingere a acțiunii reclamantei, astfel ca hotărârea contrara a primei instanțe are vădit caracter reformabil și justifică solicitarea noastră de admitere a recursului, casarea hotărârii, reținerea cauzei și în rejudecare respingerea pretențiilor deduse judecății.

Într-o altă critică, recurentul susține că, în ceea ce privește probatoriul administrat în cauză, cu referire la punctul de vedere al unui specialist, instanța de fond în mod greșit l-a avut în vedere la pronunțarea hotărârii recurate.

Astfel, arată că, în cauză a fost încuviințată și administrată ca probă punctul de vedere al unui specialist în domeniul studiilor atmosferice, concretizat în Raportul întocmit de d-l A..

Invocă astfel dispozițiile art. 255 și următoarele din C. proc. civ., conform cărora probele trebuie să nu fie interzise de lege, sa fie verosimile (obiectul probațiunii nu trebuie sa tinda la dovedirea unor fapte imposibile), să fie pertinente (trebuie să aibă legătura cu obiectul procesului, în caz contrar, constituind un mijloc de tergiversare a judecății), probele trebuie să fie concludente (trebuie să se refere la împrejurări care, dacă sunt cunoscute, pot ajuta instanța la rezolvarea pricinii).

Unul dintre mijloacele de dovadă este punctul de vedere al uneia sau mai multor personalități ori specialiști care, în conformitate cu art. 330 din C. proc. civ., trebuie să lămurească împrejurări de fapt, lămurire care sa conducă la dezlegarea pricinii.

Or, susține recurentul că obiectul prezentei cauze - analizarea legalității si temeiniciei unor acte administrative - exclude în speță caracterul concludent al probei propuse, întrucât criticile intimatului-reclamant privesc verificarea modului de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale de către organul emitent al actelor supuse analizei, care este de competența instanței de judecată.

Astfel, în speță, chestiunea litigioasă constă în faptul ca, pentru realizarea uneia dintre componentele proiectului (respectiv componenta de construcții), intimatul-reclamant a achiziționat un teren în suprafață de 20.000 mp la prețul de 1.645.841,73 RON, a cărui valoare a fost solicitată la rambursare prin Cererea de Rambursare nr. x/20.10.2016.

Pentru a soluționa respectiva cerere de rambursare, MFE a solicitat clarificări beneficiarului, care a specificat faptul că pe teren vor fi construite laboratoare, 4 platforme betonate, o platformă nebetonată, drumuri de acces, alei pietonale și împrejurimi, precizând totodată că din terenul achiziționat de 20.000 mp, gradul de utilizare este de 45.26%.

În acest context, având în vedere Ghidul solicitantului, contractul de finanțare cu anexele la acesta (care fac parte integrantă din el) și răspunsul la clarificări dat chiar de beneficiar, s-a decontat beneficiarului doar cheltuielile aferente achiziționării suprafeței de 45,26% (9.052 mp), astfel că prin Notificarea nr. x/22.02.2017 a fost respinsa la rambursare suma de 900.933,78 RON reprezentând 54,74% din prețul terenului în suprafață de 20.000 mp achiziționat pentru construirea clădirii multifuncționale MARȘ și a platformelor tehnologice.

Deși prima instanță a constatat că nu a fost contestat faptul că gradul de utilizare a terenului este de 45,26%, tot aceasta a reținut că intimatul-reclamant ar fi fost îndrituit la decontarea integrală a sumei cu care a achiziționat întreg terenul, nu doar a sumei echivalente suprafeței de 9.052 mp, astfel că respingerea la plată a sumei de 900.933,78 RON apare din punctul acesteia de vedere ca neîntemeiată.

Pentru a susține aceasta, instanța de fond a reținut o pretinsă greșită interpretare dată de recurent prevederilor Ghidului solicitantului și a Ordinului ministrului educației și cercetării nr. 3821/2015.

Cu alte cuvinte, prima instanță a stabilit ca fiind_corectă constatarea recurentului privind situația de fapt, apreciind că eroarea ar fi intervenit în interpretarea dispozițiilor legale incidente.

Or, consideră că această împrejurare confirmă apărările autorității invocate atât prin precizările nr. 30857/16.03.2018, cât și prin obiecțiunile la raportul specialistului nr. 6592/28.01.2019, prin care a arătat că obiectul cauzei - analizarea legalității și temeinicie actelor administrative supuse controlului judiciar- privește verificarea modului de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale de către organul emitent al actelor supuse analizei, care este de competența instanței de judecată, ceea ce exclude în speță caracterul concludent al punctului de vedere al unui specialist în studii atmosferice.

Astfel, prima instanță a reținut că Ghidul solicitantului și Ordinul ministrului educației și cercetării nr. 3821/2015 stabilesc faptul că sunt eligibile cheltuielile cu 'terenurile, în măsura utilizării acestora în cadrul proiectului și pe durata perioadei acestei utilizări, în limita de 10% din cheltuielile totale eligibile ale operațiunii în cauză. în acest context, instanța a conchis că, atâta timp cât dispozițiile reținute se referă la terenuri utilizate, nu doar construite, în cadrul proiectului, cheltuielile ar fi eligibile.

Pentru a putea integra și punctul de vedere al specialistului cooptat în cauză, prima instanță a arătat cum un teren poate fi utilizat în scop de cercetare în mai multe moduri decât exclusiv pentru a edifica o construcție pe acesta, în care să se desfășoare activități de cercetare.

Or, niciun moment prin actele administrative supuse verificării nu s-a ridicat și analizat problema ca restul terenului a cărui valoare a fost încadrată ca și cheltuială neeligibilă și a fost respinsă la rambursare ar fi sau nu utilizat în cadrul proiectului, ci ce suprafață din teren a fost construită, astfel că aspectele privind utilizarea terenului exced actelor analizate în cauză.

Practic, instanța trebuia să analizeze situația de fapt (cu privire la care oricum a reținut că terenul e utilizat în proporție de 45,26%), precum și dacă terenul a fost utilizat conform criteriilor specifice stabilite prin contractul de finanțare și anexele la acesta (care fac parte integrantă din el), respectiv să verifice aceste criterii-componenta de construcții a proiectului - construirea clădirii multifuncționale MARS și a platformelor tehnologice. Or, tot acest proces implica efectuarea de verificări scriptice ale documentelor pe care instituția noastră le-a depus la dosarul cauzei, proces în care punctul de vedere al unui specialist în studii atmosferice nu își găsește relevanța. Cu alte cuvinte, modalitatea în care poate funcționa un Observator MARS nu este de natură a justifica dacă terenul în speță a fost utilizat conform criteriilor specifice stabilite prin contractul de finanțare și anexele la acesta.

Oricum, Raportul specialistului cuprinde mai mult considerații generale, neconcludente în cauză, după cum rezultă și din obiectivele încuviințate în cauză, precum și din aspectele menționate de acesta, ceea ce demonstrează neconcludența probei și măsura nejustificată a primei instanțe de a o avea în vedere.

Astfel, recurentul susține că Ministerul Fondurilor Europene a înaintat întreaga documentație care a stat la baza actelor contestate, în principal Cererea de Finanțare, rapoartele de evaluare a cererii" de finanțare întocmite de experți independenți, toate documentele care au stat la baza Notificării privind situația cererii de rambursare nr. x/29.11.2016, înregistrată la DGPEC sub nr. x/22.02.2017(actul administrativ contestat) pentru întocmirea punctului de vedere de specialitate de către specialistul european, astfel cum acesta a fost încuviințat în dosar de către instanța de judecată, dar cu toate acestea, specialistul european A., la întocmirea Raportului, nu a ținut seama de înscrisurile prezentate de către Ministerul Fondurilor Europene, nefacându-se referire la acestea în lucrarea sa.

Astfel, se poate remarca faptul că specialistul european în cadrul raportului întocmit nu a făcut referire la documentele transmise de către Ministerul Fondurilor Europene, aceste înscrisuri nefiind analizate în cadrul răspunsului dat la obiectivele stabilite. Mai mult, în răspunsul dat la obiectivele încuviințate de către instanța, specialistul european se raportează la cu totul alte aspecte, spre exemplu:

"(...) toate Observatoarele Atmosferice Europene se bazează pe topografii similare MARȘ care includ zone construite și în câmp deschis.(...)" aspecte care nu au legătura cu cauza dedusă judecății.

Mai mult chiar, deși în cauză există deja un Raport de evaluare întocmit de experți europeni independenți, la data de 13.01.2016, raport ce a fost întocmit la momentul evaluării cererii de finanțare și analizat în vederea luării deciziei privind finanțarea proiectului, se poate constata faptul că specialistul european nici măcar nu face referire la acest document.

Ori, înscrisurile înaintate de Ministerul Fondurilor Europene au constituit documente justificative, de care specialistul european trebuia sa tina seama (acesta fiind unicul criteriu de evaluare) la fundamentarea lucrării sale profesionale cu caracter de "științificitate".

În ceea ce privește argumentele prezentate de către specialistul european A., în răspunsul formulat in ceea ce privește obiectivele 1 si 2 stabilite în prezenta cauza, recurentul susține că nu sunt justificate, motivat de faptul că raportat la diferendul dedus judecații se poate remarca ca specialistul European nu a răspuns punctual la obiectivele sus-mentionate. Mai mult chiar răspunsul formulat este părtinitor în favoarea reclamantului INOE 2000.

Cu privire la aspectele reținute de instanță din Raportul specialistului referitoare la faptul că terenul a fost achiziționat în vederea realizării unui laborator pentru studii atmosferice (MARȘ) care conține atât spații interioare cât și exterioare, iar un laborator pentru studii atmosferice are cerințe specifice de amplasament și organizare, inclusiv privind acoperirea terenului și spațiile construite, arătăm că, în prevederile cuprinse în Ghidul Solicitantului, Secțiunea F - Proiecte de investiții pentru instituții publice de CD/universități, la cap. 2.4 Prevederi privind eligibilitatea cheltuielilor se specifică expres faptul că "proiectul poate necesita o serie de alte cheltuieli care nu sunt eligibile, dar sunt necesare pentru bună implementare a proiectului. Aceste cheltuieli se suportă de către beneficiar, fără a fi luate în considerare la determinarea asistentei financiare nerambursabile".

În concluzie, recurentul susține că obiectul cauzei - analizarea legalității și temeiniciei actelor administrative supuse controlului judiciar, ce privește verificarea modului de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale de către organul emitent al actelor supuse analizei, care este de competența instanței de judecată, exclude în speța caracterul concludent al punctului de vedere al unui specialist în studii atmosferice, motiv pentru care proba nu este utilă, pertinentă și concludentă, iar lipsa valorii probatorii a sa, prin raportare la scripte, față de obiectul litigiului, nu a condus la dezlegarea pricinii, astfel că nu își găsea justificarea a fi avută în vedere de către instanță.

Pe cale de consecință, având în vedere că probatoriul servește atât părților litigante, dar mai ales instanței de judecată la formarea convingerii intime, fața de aspectele expuse anterior, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 330 și art. 351 din C. proc. civ., prima instanță în mod greșit a avut în vedere la soluționarea cauzei punctul de vedere al unui specialist în domeniul studiilor atmosferice exprimat prin Raportul domnului A..

În cadrul celei de-a treia critici, recurentul susține că, în ceea ce privește dispoziția de obligare a instituției la plata sumelor de 24.978 RON și de 1.960 RON cu titlu de cheltuieli de judecată și aceasta are caracter reformabil în considerarea următoarelor argumente:

Referitor la cheltuielile de judecată în cuantum de 1.960 euro reprezentând onorariul specialistului în studii atmosferice, menționează că în mod greșit au fost dispuse în sarcina autorității, în condițiile în care respectiva probă nu a fost utilă, pertinentă și concludentă în soluționarea prezentei cauze, context în care nici cheltuiala aferentă acesteia nu are justificare, motiv pentru care consideră că dispoziția de obligare a acesteia se impune a fi reformată în sensul înlăturării respectivei obligații.

Consideră că cel puțin cuantumul onorariului ar fi trebuit cenzurat în contextul în care Raportul specialistului are 20 de pagini (inclusiv poze) în care se prezintă aspecte privitoare la modalitatea generală de funcționare a Observatoarelor MARS și modul de utilizare a unui teren în acest sens, motiv pentru care apreciază că nu este justificată o remunerație de aproape 2.000 euro (ceea ce reprezintă mai mult de 9.000 RON).

În ceea ce privește suma de 24.978 RON (compusa din taxă judiciară de timbru și onorariu avocat) reprezentând cheltuieli de judecată ocazionate de litigiul care face obiectul dosarului, susține recurentul că și aceasta era neîntemeiată, motiv pentru care trebuia respinsă în consecință.

Astfel, susține recurentul că raportat la dispozițiile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., dar și așa cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în bogata sa jurisprudență, se poate afirma că și în dreptul intern partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.

Or, în speță, prima instanță a acordat cheltuieli de judecată fără nicio motivare și fără a face trimitere la nicio dovadă.

a) În ceea ce privește realitatea cheltuielilor de judecată pretinse, apreciază că aceasta presupune analizarea a două aspecte:

- modalitatea de stabilire a lor;

- plata efectivă.

Or, în speță, prima instanță nu a făcut trimitere la nicio factură sau alt document justificativ prin care să se fi stabilit respectiva sumă, și cu atât mai puțin rapoarte de activitate, fișe de timp sau vreun extras din serviciile avocațiale care să detalieze activitățile efectiv prestate de avocat.

De asemenea, în ceea ce privește plata efectivă, se poate lesne observa că nu se reține vreo dovadă a achitării cheltuielilor de judecată pretinse, motiv pentru care susține că instanța nu a reținut nicio dovadă a realității sumelor pretinse cu titlu de cheltuieli de judecată, deci nici nu s-a constatat îndeplinirea uneia dintre condițiile cumulative care ar fi putut conferi caracter întemeiat cererii reclamantului, context în care pretențiile acestuia sunt neîntemeiate, ceea ce atrăgea respingerea lor, astfel că hotărârea contrară a primei instanțe de impune a fi reformată.

Deopotrivă, recurenta susține că suma cu titlu de cheltuieli de judecată nu are caracter necesar și rezonabil, motiv pentru care aceasta se impune a fi cenzurată.

Astfel, raportat la complexitatea cauzei și demersurile efectuate de avocat, instanța nu a indica elementele apreciate de aceasta ca indicând o complexitate suficient de ridicată pentru a acorda onorariul solicitat.

În ceea ce privește complexitatea cauzei, recurentul arată că, în speță, au fost solicitate cheltuielile de judecată aferente dosarului.

Or, o astfel de cauză nu presupune un grad suficient de ridicat de complexitate pentru a justifica onorariul pretins, împrejurare demonstrată și de lipsa de administrare a probatorii lor, precum și faptul că litigiul a fost soluționat în câteva termene de judecată.

Astfel, primele două termene de judecată s-au acordat pentru a se depune înscrisuri și a se lua cunoștință de acestea, iar 5 termene au fost date pentru depunerea la dosarul cauzei a punctului de vedere de către specialist, după care a fost amânat termenul de pronunțare o dată. Practic, din cele 7 termene de judecată acordate în cauză, doar ultimul, la care s-a amânat pronunțarea, ar putea fi avut în vedere ca un veritabil termen de judecată la care părțile au fost în măsura să pună concluzii.

Consideră astfel că toate aceste împrejurări sunt în egală măsură de natură a susține caracterul nu tocmai complex al cauzei.

Drept urmare, aspectele prezentate și actele normative invocate confereau caracter neîntemeiat susținerilor reclamantului cu consecința respingerii cererii sale de obligare la plata cheltuielilor de judecată pretinse.

În ceea ce demersurile efectuate de avocat în fața instanței, recurentul susține că reclamantul a formulat cererea de chemare în judecată și notele de probe de 2 pagini prin care a propus încuviințarea probei cu înscrisuri și pe cea constând în punctul de vedere al unui specialist.

Or, la aprecierea unui cuantum rezonabil, instanța trebuie să raporteze proporționalitatea onorariului la volumul de muncă depus pentru pregătirea apărărilor în cauză, complexitatea litigiului, efortul intelectual și valoarea actelor întocmite de avocat, ceea ce prima instanță nu a avut în vedere .

Așadar, apreciază că aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. (2) din noul C. proc. civ., în sensul cenzurării cheltuielilor de judecată este în strânsă legătură cu principiul exercitării drepturilor procedurale cu bună credință (art. 12 din noul C. proc. civ.), astfel că partea nu poate pretinde, cu titlu de cheltuieli de judecată, mai mult decât reprezintă activitatea concretă a avocatului.

Astfel, suma solicitată în speță cu titlu de cheltuieli de judecată este vădit disproporționată, față de demersurile avocatului în fața instanței, munca acestuia reprezentând condiția sine qua non a remunerației.

Solicită a se avea în vedere că nici prin cererea de chemare în judecată și nici prin documentele depuse reclamantul nu a fost în măsură să dovedească caracterul real, necesar și rezonabil al cheltuielilor de judecată pretinse, astfel că nici prima instanță nu numai că nu le-a analizat, ci, mai mult, nici nu le-a avut în vedere.

Or, stabilirea acestora nu este de natură să justifice în mod echitabil activitatea desfășurată de avocat cauza, ci să împovăreze patrimoniul recurentului-pârât, în mod nejustificat, prin aceasta încălcându-se principiul echității, întrucât, acordarea cheltuielilor de judecată nu trebuie să reprezinte nici cauza, nici scop a îmbogățirii fără justă cauză a reclamantului.

Pe cale de consecință, consideră că aspectele expuse atrăgeau soluția de respingere a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată sau cel puțin de cenzurare a cuantumului acestora, astfel că hotărârea contrară a primei instanțe are vădit caracter reformabil și justifică admiterea recursului, casarea hotărârii, reținerea cauzei și în rejudecare respingerea pretențiilor deduse judecății.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului promovat de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene a formulat întâmpinare reclamantul Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Optoelectronica INOE 2000 în cadrul căreia, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței recurate, ca legală și temeinică.

Răspunsul la întâmpinare

Deși întâmpinarea depusă de reclamantul Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Optoelectronica INOE 2000 i-a fost comunicată recurentului - pârât în termenul legal, acesta nu a formulat Răspuns, astfel cum permit dispozițiile art. 471

1

alin. (4) C. proc. civ., incidente și în cazul recursului, conform art. 490 alin. (2) și art. 494 din același act normativ.

Procedura de soluționare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului din data de 18.06.2020 a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 17 mai 2022, în ședință publică, cu citarea părților, când, Înalta Curte, luând act de concluziile apărătorului intimatului - reclamant pe fondul recursului, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în baza art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise reținând dosarul spre soluționare.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport cu criticile formulate și cu normele legale aplicabile litigiului dedus judecății, Înalta Curte constată că recursul promovat de pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene (anterior Ministerul Fondurilor Europene) este nefondat, urmând a fi respins, în considerarea următoarelor argumente:

În prealabil, Înalta Curte constată că, deși pârâtul a încadrat recursul doar în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce reglementează situația când " hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material", în cadrul criticilor expuse la punctul B din recursul ce face obiectul judecății, acesta și-a exprimat nemulțumirea cu privire la probatoriul administrat în cauză de către instanța de fond, respectiv punctul de vedere depus de un specialist în domeniul studiilor atmosferice, concretizat în Raportul întocmit de domnul A., apreciind că, raportat la dispozițiile art. 255, art. 330 și art. 351 din C. proc. civ., această probă nu este utilă, pertinentă și concludentă, iar prima instanță în mod greșit a avut-o în vedere la soluționarea cauzei.

Ori, aceste critici ce se referă la norme de procedură, se încadrează în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., ce reglementează exact situația când "prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespecare atrage sancțiunea nulității", neputând fi încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cum eronat a procedat recurentul -pârât.

Trecând la analizarea acestora din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., instanța de control judiciar le apreciază ca nefondate, neputând reține astfel incidența acestuia în speța de față, în considerarea faptului că, în conformitate cu art. 258 corelat cu art. 264 din C. proc. civ., instanțelor de fond le-a fost atribuită atât competența de a evalua și a hotărî în privința administrării probelor care sunt utile și concludente pentru stabilirea situației de fapt (căreia i se circumscrie raportului juridic litigios), cât și puterea de a aprecia liber probele concret administrate.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerea recurentului în sensul că, în speță, punctul de vedere al unui specialist în domeniul studiilor atmosferice, concretizat în Raportul întocmit de domnul A., nu ar fi concludent, raportat la obiectul cauzei, se circumscrie acestor atribuții conferite de lege, opinia contrară a recurentului neavând aptitudinea de o restrânge.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 330 C. proc. civ.: "(1) Când, pentru lămurirea unor împrejurări de fapt, instanța consideră necesar să cunoască părerea unor specialiști, va numi, la cererea părților ori din oficiu, unul sau 3 experți."

Ori, raportat la faptul că Biroul Local de expertize nu a putut identifica în evidența sa un expert în domeniul studiilor atmosferice, fiind un domeniu strict specializat, Înalta Curte constată că această probă constând în punctul de vedere al unui specialist, era admisibilă conform art. 330 alin. (3) C. proc. civ., în condițiile în care obiectul acestuia, așa cum rezulta din obiectivele propuse de reclamantă, se circumscria împrejurărilor de fapt asupra cărora specialistului i se cere să-și exprime părerea, să dea lămuriri sau să le constate ca specialist, împrejurări care au legătură cu obiectul pricinii și ajută la soluționarea cauzei.

Înalta Curte reține că instanța de fond este suverană în ceea ce privește stabilirea situației de fapt, raportat la probele administrate în cauză, iar instanța de recurs are obligația verificării aplicării corecte a legii în raport de situația astfel stabilită. Practic, în recurs se judecă exclusiv în drept numai hotărârea recurată. Sunt și rămân câștigate cauzei faptele, astfel cum au fost apreciate de judecătorul fondului.

Prin urmare, criticile referitoare la modalitatea în care instanța a înțeles să valorifice mijloacele de probă administrate și să interpreteze probele, nu se pot constitui în motive de nelegalitate ce pot fi deduse judecății în calea extraordinară de atac a recursului, fiind critici de netemeinicie ce nu pot fi cenzurate de către instanța de control judiciar, modalitatea de administrare și interpretare a probatoriilor reprezentând o chestiune de fapt, ce este analizată în cadrul cercetării aspectelor legate de fondul cauzei.

Înalta Curte reține că în recurs nu poate proceda la reanalizarea probatoriului administrat, decât în măsura în care o astfel de analiză se impune prin prisma aplicării greșite de către instanța de fond a unor dispoziții legale, cum ar fi regulile procedurale referitoare la modalitatea de administrare a probatoriilor, or, în speță, o astfel de ipoteză nu s-a conturat.

Nemulțumirea recurentului sub acest aspect, ca de altfel și celelalte trimiteri făcute în susținerea acestui motiv de recurs cu privire la interpretarea probelor aflate la dosarul cauzei se referă la o pretinsă stabilire greșită a situației de fapt, însă ele nu mai pot face obiect de analiză al instanței de control judiciar, întrucât în recurs sunt analizate strict motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., nu și motive de netemeinicie, scopul recursului fiind esențialmente de control al legalității hotărârii atacate, ceea ce înseamnă că orice susținere care relevă pretinse erori ale instanței de fond în aprecierea probelor administrate exced analizei instanței de recurs.

Astfel, Înalta Curte subliniază caracterul extraordinar al căii de atac a recursului, prin intermediul căruia instanța de control judiciar nu poate fi învestită să analizeze temeinicia hotărârii recurate, ci numai legalitatea acesteia.

Așadar, aprecierea unei instanțe de fond asupra aptitudinii unei probe de a conduce la soluționarea procesului nu poate fi cenzurată pe calea recursului, întrucât vizează netemeinicia și nu nelegalitatea hotărârii. Prin urmare, aprecierea asupra pertinenței, concludenței și utilității probei constând în părerea unui specialist, reglementată de art. 330 alin. (3) C. proc. civ., se constituie într-un aspect care ține de temeinicia hotărârii adoptate, fiind incompatibilă cu examenul de legalitate specific recursului, scopul acestei căi extraordinare de atac fiind acela de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile (art. 483 alin3 C. proc. civ.)

Prin urmare, instanța de recurs nu poate primi criticile ce vizează neconcludența probei constând în punctul de vedere al specialistului în domeniul studiilor atmosferice, reprezentând critici de netemeinicie a hotărârii, ce nu pot fi cenzurate de către instanța de control judiciar.

Împrejurarea că, în urma analizei întregului material probator administrat în cauză, instanța și-a format convingerea în sensul temeiniciei susținerilor specialistului, nu constituie motiv de nelegalitate a hotărârii, în condițiile în care, judecătorul a examinat argumentele părților, expunând punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, precum și raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, criticile subsumate motivului de nelegalitate prevăuut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Nici motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu poate fi reținut în cauză, prima instanță făcând o corectă interpretare a dispozițiilor art. 30 alin. (1) lit. c) din Ordinul de aprobare a Schemei de ajutor de stat "Finanțarea activităților de cercetare-dezvoltare și inovare (CDI) și a investițiilor în CDI prin Programul operațional Competitivitate (POC)" și a dispozițiilor art. 2.3 din Ghidul solicitantului pentru Axa prioritara 1 a POC 2014-2020, aprobat prin Ordinul Ministrului Educației și Cercetării nr. 3821/2015.

Astfel, instanța de control judiciar are în vedere punctul 4.7 ",Descrierea proiectului", din cadrul Cererii de finanțare, ce este parte integranta din Contractul de finanțare, unde, în legătură cu Centrul Măgurele pentru Studii de Atmosfera si Radiație (MARS) și Centrul de Date MARS, se precizează că dezvoltarea acestora se va realiza: "prin achiziționarea terenului necesar 20.000 mp, construcția facilitaților (o construcție de 1200 mp și pregătirea spațiului exterior pentru găzduirea echipamentelor asa cum este descris in Anexa 5.1.1 a Proiect de arhitectura), prin achiziționarea si instalarea de noi echipamente de cercetare si re-locarea mai multor instrumente automate deja existente in cadrul laboratoarelor de teledetectie activa si pasiva si insitu".

Se constată, așadar, că proiectul nu are ca obiect doar construirea clădirii multifuncționale MARS și a platformelor tehnologice, asa cum eronat a susținut recurentul-pârât, ci realizarea unui centru pentru studii de atmosferă si radiații, fiind un proiect complex care trebuie să integreze și să asigure funcționarea, în condiții optime, a echipamentelor, ce operează atât în interior, cât și în aer liber, în exteriorul clădirilor.

Acest lucru rezultă și din punctul de vedere al specialistului A. care a arătat că, "un observator pentru studii atmosferice nu este doar o încăpere sau o clădire unde sunt efectuate experimente, ci este o facilitate care include un «spațiu de lucru îin câmp deschis» semnificativ, unde aparatura este implementata astfel încât sa fie în contact direct cu mediul.(...) Terenul liber de construcții este într-adevăr, parte din infrastructura de cercetare si dezvoltare (...) Zona de teren de 10.948 mp de teren liber de construcții reprezintă un minim necesar pentru a distribui toate echipamentele astfel incat acestea sa funcționeze in condiții optime si sa asigure obținerea de date valide de inalta calitate".

Înalta Curte reține ca fiind relevante în speță următoarele norme comunitare și naționale:

- art. 24 alin. (3) lit. c) din cadrul Secțiunii 4 - Ajutoare pentru cercetare, dezvoltare si inovare din Regulamentul 451/2014, conform căruia"costurile eligibile ale proiectelor de cercetare și dezvoltare sunt alocate unei categorii specifice de cercetare și dezvoltare și sunt următoarele: (...) costurile cu clădirile și terenurile, în măsura utilizării acestora în cadrul proiectului și pe durata perioadei acestei utilizări. (...) In cazul terenurilor, sunt eligibile costurile transferului comercial sau costurile de capital efectiv suportate ".

- art. 69 alin. (3) lit. b) din Regulamentul 1303/2013, ce prevede că nu sunt eligibile pentru o contribuție din partea fondurilor structurale și de investiții europene ESI costurile de achiziționare de terenuri neconstruite și de terenuri construite cu o sumă mai mare de 10 % din cheltuielile totale eligibile ale operațiunii în cauză -per a contrario, sunt eligibile costurile de achiziție de terenuri neconstruite si de terenuri construite, în limita a 10% din cheltuielile totale eligibile ale operațiunii în cauză,.

- art. 30 alin. (1) lit. c) din Ordinul de aprobare a Schemei de ajutor de stat CDI, ce prevede că " pentru activitățile de cercetare fundamentală, industrială și de dezvoltare experimentală sunt eligibile următoarele tipuri de costuri; (...) costurile cu clădirile și terenurile, în măsura utilizării acestora în cadrul proiectului și pe durata perioadei acestei utilizări. In ceea ce privește clădirile, sunt considerate eligibile doar costurile de amortizare corespunzătoare duratei proiectului, calculate pe baza principiilor contabile general acceptate. In cazul terenurilor, sunt eligibile costurile transferului comercial sau costurile de capital efectiv suportate";

- art. 2.3 din Ghidul Solicitantului POC CDI, conform căruia "următoarele categorii de activități sunt eligibile pentru finanțare în cadrul prezentei acțiuni (...) achiziționarea de teren".

- de asemenea, art. 2.4. din Ghidul solicitantului POC CDI, prevede ca următoarele tipuri de cheltuieli sunt eligibile:

"Cheltuielipentru achiziția de teren în vederea construirii unei clădiri destinate activităților de CD sunt eligibile în limita a 10% din totalul cheltuielilor eligibile ale proiectului numai dacă costul de achiziție al terenului a fost certificat de un evaluator independent autorizat, care confirmă că valoarea acestuia nu excede valoarea de piață. Regula de eligibilitate se aplica și în cazul în care se achiziționează o clădire în scopul demolării acesteia și utilizării terenului".

- în cadrul aceluiași Ghid se statuează ca nu reprezintă o cheltuială eligibilă achiziționarea de terenuri neconstruite și de terenuri construite cu o sumă mai mare de 10% din cheltuielile totale eligibile.

Ori, raportat la aceste norme și la probele administrate în cauză, în mod temeinic și legal, a reținut instanța de fond că nu exista nicio justificare rezonabilă pentru care sfera noțiunii "utilizat" să primească exclusiv accepțiunea de "construit", căci un teren poate fi utilizat în scopul de cercetare în mai multe moduri decât exclusiv pentru a edifica o construcție pe acesta, în care sa se desfășoare activități de cercetare.

Modul de utilizare a terenului în scopul desfășurării activității de cercetare a fost descris pe larg în Cererea de finanțare și în Studiul de fezabilitate și a avut în vedere amplasarea pe acesta a unei clădiri P+l cu o suprafața totala de aproximativ 1200 mp, a patru platforme de beton cu suprafața de 750 mp fiecare și a echipamentelor cu funcționare automata si scanare, conform cerințelor specifice de funcționare.

Inclusiv din Nota Justificativă se putea constata că terenul a fost achiziționat și în vederea amplasării si exploatării echipamentelor de cercetare-dezvoltare, cu respectarea distanței minime necesare între aceste echipamente, pentru a nu afecta datele colectate, iar nu doar pentru edificarea construcției și a platformelor betonate, în cadrul acesteia menționându-se că " terenul în suprafață de 20.000 mp …..trebuie să corespundă următoarelor cerințe: să aibă o dispunere corespunzătoare cerințelor de exploatare a echipamentelor de CD: suprafața plată (să fie situat într-o zonă fără declivitati….să fie amplasat la o distanță suficientă față de alte obstacole (naturale sau de natură umană) și sa aibă un perimetru larg, fără obstacole care sa împiedice funcționarea aparatelor cu scanare: departe de surse mari de poluare (industrie,trafic intens) si de aeroporturi civile (utilizarea surselor laser), la o distanță suficient de mare de zone rezidențiale, care sa permită utilizarea unor echipamente pe baza de unde sonore sau optice, fără perturbarea vieții locuitorilor".

Distincția recurentului - pârât între " teren construit" și " teren neconstuit" nu are suport legal, cheltuiala cu terenul fiind eligibilă dacă întregul teren este utilizat în cadrul proiectului și pe durata perioadei acestei utilizări, fiind complet irelevant dacă acesta este utilizat prin edificarea unor construcții sau prin amplasarea unor echipamente sau instrumente de cercetare, pe platformele betonate sau direct pe pământ.

Înalta Curte reține ca fiind neîntemeiată susținerea recurentului, conform căreia proiectul a vizat exclusiv componenta de construcții și că terenul ar fi fost achiziționat exclusiv în scopul edificării construcțiilor, în condițiile în care inclusiv în Ghidul solicitantului se precizează că " Acest tip de proiect (n.n. Investiții pentru departamentele de CD ale întreprinderilor) va sprijini investiții inițiale pentru construcția de noi departamente de CD (laboratoare/centre de CD etc,) însoțită obligatoriu de dotarea acestora cu echipamente și instrumente de cercetare, modernizarea, extinderea, consolidarea, schimbarea de destinație a departamentelor de CD existente, însoțită obligatoriu de dotarea acestora cu echipamente si instrumente de cercetare, achiziția de echipamente și instrumente de cercetare."

Ori, raportat la faptul că proiectul consta în realizarea unui laborator pentru studii atmosferice, se putea deduce cu ușurință faptul că acesta nu putea să aibă ca obiect doar edificarea unei construcții și a unor platforme betonate, fiind absolut necesar ca acesta să includă atât spații interioare, cât și exterioare, în vederea amplasării și exploatării echipamentelor de cercetare-dezvoltare.

Este eronată reținerea recurentului - pârât în sensul că doar terenul situat sub construcție si sub platformele betonate ar fi utilizat în cadrul proiectului, în condițiile în care întregul teren este destinat activității de cercetare-dezvoltare, având în vedere că echipamentele amplasate pe platformele betonate si cele amplasate direct pe pământ au nevoie de o rază liberă în jurul lor, pentru a funcționa în mod optim, în sensul de a nu interfera unele cu celelalte.

Dacă s-ar valida raționamentul recurentului ar însemna că, pentru a fi eligibilă întreaga suprafața de teren, atunci aceasta ar fi trebuit ocupată in întregime de construcții si/sau de platforme betonate - ceea ce ar fi condus la imposibilitatea realizării proiectului, respectiv a laboratorului pentru studii atmosferice, în condițiile în care, din probele administrate în cauză, rezultă că un astfel de laborator presupune, în mod obligatoriu, un procent minim de teren liber, neocupat de construcții.

Reținând, așadar, că, în cauză s-a făcut dovada că, pentru implementarea proiectului, respectiv pentru dezvoltarea Centrului pentru studii atmosferice MARS este utilizată întreaga suprafață de teren de 20.000 mp, judicios instanța de fond a constatat nelegalitatea actelor atacate, în ceea ce privește respingerea la plată a sumei de 900.933,78 RON, intimatul - reclamant având dreptul de a obține decontarea integrală a sumei cu care a achiziționat terenul în discuție, iar nu doar a sumei echivalente suprafetei de 9.052 mp (ce reprezintă 45,26 % din suprafața totală).

Prin urmare, soluția instanței, de admitere a acțiunii, de anulare a actelor atacate și obligare a pârârâtului la rambursarea sumei de 900.933,78 RON, este legală și urmează a fi menținută, fiind dată cu interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor Ghidului solicitantului și a Ordinului Ministrului Educației și Cercetării nr. 3821/2015, criticile recurentului ce vizează nelegalitatea acesteia, neputând fi reținute.

Înalta Curte va respinge, ca nefondate, și criticile referitoare la cheltuielile de judecată.

Astfel, constată că intimatul-reclamant a făcut dovada efectuării acestora, la dosarul instanței de fond regăsindu-se dovada de achitare a taxei judiciare de timbru, în cuantum de 350 RON (fila x din Volumul I), factura și extrasul de cont prin care se face dovada onorariului avocațial în cuantum de 24.628,24 RON și Dispoziția de plată externă pentru suma de 1960 Euro, reprezentând onorariul specialistului desemnat în cauză (ultimele file din Volumul IV).

Potrivit art. 451 alin. (1) C. proc. civ.: "Cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru și timbrul judiciar, onorariile avocaților, ale experților și ale specialiștilor numiți în condițiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare și pierderile cauzate de necesitatea prezenței la proces, cheltuielile de transport și, dacă este cazul, de cazare, precum și orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului."

În raport de referirea expresă a textului și la onorariilor specialiștilor, nu se poate susține că în cheltuielile de judecată aferente procedurii nu intră și cheltuielile cu onorariului specialistului A., de vreme ce aceste cheltuieli sunt cheltuieli efectuate în acest proces de partea care l-a câștigat.

Amintește instanța de control judiciar că potrivit art. 453 alin. (1) C. proc. civ.:

"(1) Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată".

Din textul de lege anterior menționat rezultă că partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții adverse, să îi plătească cheltuieli de judecată, ceea ce înseamnă că temeiul acordării cheltuielilor de judecată constă în culpa procesuală a părții care a pierdut procesul.

Așadar, legiuitorul a apreciat că partea care a câștigat procesul are dreptul la acordarea sumelor de bani efectuate cu procesul purtat, sume ce urmează a fi suportate de către partea care a pierdut procesul și care, prin comportamentul său a obligat partea potrivnică câștigătoare să angajeze cheltuielile din proces.

În speță, cum acțiunea reclamantului a fost admisă, culpa procesuală aparține recurentului - pârât.

Prin urmare, soluția de obligare a pârâtului la plata tax