ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2556/2022

Ședința publică din data de 10 mai 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 10.09.2019, reclamantul a solicitat desființarea hotărârii arbitrale nr. 56/15.09.2016 pronunțată de Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, arătând că:

I. S.C. A. S.R.L. a încheiat cu instituția noastră contractul de furnizare de medicamente cu și fără contribuție personală în tratamentul ambulatoriu, în cadrul sistemului de asigurări de sănătate nr. 313/2019, prelungit până la 31.12.2019 prin act adițional-anexat.

Acesta este contractul în baza căruia se derulează, în prezent, raporturile contractuale dintre CAS Neamț și S.C. A. S.R.L..

Având în vedere conținutul acestui contract, la ora actuală nu există nici o prevedere legală și contractuală care să oblige instituția noastră să deconteze facturi ce nu au fost înregistrate în contabilitatea instituției, care sunt aferente anilor precedenți si pentru care nu există prevedere bugetară în anul 2016 (situație ce contravine și dispozițiilor referitoare la angajarea cheltuielilor, conform Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice) și care nu fac obiectul contractului încheiat în prezent între CAS Neamț și reclamantă.

CAS Neamț nu poate fi obligată în anul 2019 să deconteze prescripții medicale aferente anilor precedenți, care la vremea respectivă nu au fost înregistrate deoarece depășeau bugetul alocat cu această destinație instituției noastre, cu atât mai mult cu cât la data prezentei nu există obligații de plată aferente anilor 2010/2011, înregistrate si neonorate/nedecontate.

II. Potrivit dispozițiilor art. 6 (4) din H.G. nr. 262/2010 pentru aprobarea Contractului-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2010 (act normativ valabil în perioada 01.04.2010-1.03.2011), "totalul angajamentelor legale aferente serviciilor medicale, medicamentelor cu și fără contribuție personală și unele materiale sanitare în tratamentul ambulatoriu, dispozitivelor medicale destinate recuperării unor deficiențe organice sau funcționale în ambulatoriu, inclusiv celor acordate în cadrul programelor naționale de sănătate, efectuate în luna decembrie a anului precedent, la nivelul casei de asigurări de sănătate, nu pot depăși media lunară a primelor 11 luni ale anului precedent decât cu maximum 5%."

Prin sentința civilă nr. 3 din 7 ianuarie 2020 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea în anulare formulată de reclamanta Casa de Asigurări de Sănătate Neamț împotriva pârâtei S.C. A..

Împotriva hotărârii instanței de fond reclamanta Casa de Asigurări de Sănătate Neamț a declarat recurs.

Recurenta după o amplă prezentare a situației de fapt, în motivarea recursului arată că acțiunea în anulare formulată împotriva Hotărârii arbitrale nr. 56/2016 este întocmită cu respectarea dispozițiilor art. 608 lit. h) C. proc. civ.

Arată că facturile storno întocmite de pârâtă au fost asumate de aceasta, drept urmare, CAS Neamț nu poate fi obligată în anul 2019 să deconteze prescripții medicale aferente anilor precedenți, care la vreme arespectivă nu au fost înregistrate deoarece depățeau bugetul alocat, cu atât mai mult cu cât în prezent nu există obligații de plată aferente anilor 2010/2011, înregistrate și nedecontate.

CAS Neamț a informat CNAS despre situația creată prin înregistrarea facturilor storno în speranța alocării în buget a sumei stornate, dar acest lucru nu s-a întâmplat.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare în cuprinsul căreia a invocat excepția nulității recursului pentru neîncadrare în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile C. proc. civ., iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Prealabil, Înalta Curte respinge excepția nulității recursului pentru neîncadrare în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile C. proc. civ. invocată de intimata pârâtă apreciind că, în mod formal, criticile recurentei se circumscriu cazului de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Prin Hotărârea Arbitrală pronunțată la data de 15.09.2016, instanța arbitrală a admis în parte cererea formulată în dosarul nr. x/2013 al Comisiei Centrale de Arbitraj din cadrul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate a fost admisă cererea de arbitrare formulată de către pârâta S.C. A. S.R.L. și a fost obligată reclamanta Casa de Asigurări de Sănătate Neamț la primirea și înregistrarea facturilor ce conțin contravaloarea medicamentelor eliberate pe baza rețetelor gratuite în regim compensat și a medicamentelor care se eliberează în cadrul programelor naționale de sănătate, precum și obligarea pârâtei la plata sumei de 28.278,69 RON reprezentând contravaloarea medicamentelor eliberate în luna noiembrie 2010, conform facturii storno NTGAL nr. 702/25.02.2011 și la plata sumei de 6.308,10 RON, reprezentând contravaloarea medicamentelor eliberate pentru luna decembrie 2010, conform facturii storno NTGAL nr. 701/25.02.2011 urmare a verificării facturilor și documentelor justificative.

Împotriva Hotărârii Arbitrale, reclamanta Casa de Asigurări de Sănătate Neamț a formulat acțiune în anulare solicitând desființarea Hotărârii Arbitrale și respingerea cererii arbitrale, ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr. 3/07.01.2020, Curtea de Apel București a respins ca neîntemiată acțiunea, reținând, în esență, că s-au formulat, pe calea acțiunii în anulare, critici de netemeinicie ce nu pot fi încadrate pe niciunul dintre motivele expres și limitativ prevăzute de lege.

Înalta Curte constată că instanța de fond, în mod corect, la pronunțarea hotărârii atacate, a avut în vedere dispozițiile art. 608 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora: "hotărârea arbitrală poate fi desființată numai prin acțiune în anulare pentru unul dintre următoarele motive:

a) litigiul nu era susceptibil de soluționare pe calea arbitrajului;

b) tribunalul arbitral a soluționat litigiul fără să existe o convenție arbitrală sau în temeiul unei convenții nule ori inoperante;

c) tribunalul arbitral nu a fost constituit în conformitate cu convenția arbitrală;

d) partea a lipsit la termenul la care au avut loc dezbaterile și procedura de citare nu a fost legal îndeplinită;

e) hotărârea a fost pronunțată după expirarea termenului arbitrajului prevăzut la art. 567, deși cel puțin una dintre părți a declarat că înțelege să invoce caducitatea, iar părțile nu au fost de acord cu continuarea judecății, potrivit art. 568 alin. (1) și (2);

f) tribunalul arbitral s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut ori a dat mai mult decât s-a cerut;

g) hotărârea arbitrală nu cuprinde dispozitivul și motivele, nu arată data și locul pronunțării ori nu este semnată de arbitri;

h) hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziții imperative ale legii;

i) dacă, după pronunțarea hotărârii arbitrate, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză, declarând neconstituțională legea, ordonanța ori o dispoziție dintr-o lege sau dintr-o ordonanță care a făcut obiectul acelei excepții ori alte dispoziții din actul atacat, care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate de prevederile menționate în sesizare.

Astfel, instanța de fond a apreciat că motivele acțiunii în anulare sunt expres și limatitiv prevăzute de art. 608 C. proc. civ., ele fiind de strictă interpretare și neputând fi extinse prin analogie, acestea vizând în ansamblu, condițiile de regularitate a hotărârii arbitrale în raport cu înțelegerea lor concretizată prin convenția arbitrală și cauze de nelegalitate expres stabilite, iar nu motive care să vizeze situația de fapt și probele administrate sau, mai sintetic temeinicia hotărârii arbitrate.

De asemenea, Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a reținut că în ceea ce privește motivul de anulare reclamanta a reluat aceleași critici învederate și tribunalului arbitral și respinse motivat de către această instanță, ori în cadrul unei acțiuni în anulare a unei sentințe arbitrale, instanța nu poate reanaliza problemele de fond ce au fost soluționate prin hotărârea arbitrală, controlul instanței fiind limitat de dispozițiile art. 608 din C. proc. civ.

Prin urmare, instanța de fond în mod corect a constatat că prin maniera în care reclamanta Casa de Asigurări de Sănătate Neamț a înțeles să își formuleze cererea, aceasta urmărește, practic, o rejudecare pe fond a cauzei de către instanțele naționale, ceea ce nu poate fi acceptat.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că în mod legal s-a reținut că niciunul dintre motivele invocate prin acțiunea în anulare nu se încadrează în motivele limitativ prevăzute de dispozițiile art. 608 C. proc. civ., toate argumentele invocate fiind, în realitate, critici de netemeinicie.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru aceste considerentele, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului invocată de intimatul pârât S.C. A. S.R.L..

Respinge recursul declarat de reclamanta Casa de Asigurări de Sănătate Neamț împotriva sentinței civile nr. 3 din 7 ianuarie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 mai 2022.