AFFAIRE DOGGAKIS ET AUTRES c. GRECE

RESPONDENT

GRC

HOTĂRÂRE

26.07.2007

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art. 6-1;Violation de l'art. 13

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE DOGGAKIS ET AUTRES c. GRECE (CtEDO, 2007)

HUDOC · oficial

În cauza Doggakis și alții, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care se află într-o cameră compusă din Dl L. Loucaide, președinte, C.L. Rozakis, N. Vajić, A. Kovler, E. Steiner, dnii S.E. Jebens, G. Malinverni, judecători, și dlui S. Nielsen, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 5 iulie 2007, Renunță hotărârea pe care a adoptat-o aceasta, adoptată la această dată de procedură La originea cazului (n 527/05) îndreptată împotriva Republicii Elene de trei resortisanți ai acestui stat, domnul Konstantinos Doggakis și domnul meu Areti și Alexandra Doggaki ( V. Chirdaris, avocat în baroul din Atena. Guvernul grec ( La 10 mai 2006, Curtea a decis să comunice obiecțiunile trase din durata procedurii și din lipsa unei căi de atac în această privință guvernului. În temeiul articolului 29 alineatul (3) din Convenție, Curtea a decis să se pronunțe în același timp asupra admisibilității și a fondului. Ca urmare a decesului mătușii lor, la 26 mai 1995, reclamanții și E.D., soțul defunctei, au fost înființate ca co-moștenitori. La 17 martie 1997, E.D. sesizează instanța de mare instanță care contestă împărțirea succesiunii. La 19 septembrie 1997, printr-o decizie înainte de a pronunța legea, Tribunalul de Mare Instanță din Atena a dispus dovezi (hotărârea n 8092/1997). Procedura probelor a început la 16 ianuarie 1998 și s-a încheiat la 13 octombrie 1999. La 30 iunie 2000, Tribunalul de Mare Instanță a primit parțial acțiunea adversarului lor și le-a ordonat reclamanților să-i plătească o sumă de 164 215 EUR (hotărârea nr. 5905/2000). La 23 octombrie și 13 decembrie 2000, E.D. și, respectiv, reclamanții au răspuns la apel. La 3 septembrie 2002, Curtea de Apel a respins apelul reclamanților, l-a primit pe E.D. și le-a ordonat reclamanților să plătească o sumă de 590 149 EUR acestuia din urmă (hotărârea 7616/2002). La 22 ianuarie 2003, reclamanții s-au ocupat de casare. Ședința a fost stabilită la 24 septembrie 2003 la inițiativa adversarului lor. La 22 august 2003, reclamanții, reprezentați de un avocat pe parcursul întregului proces, au depus o memoriu suplimentar fără a-l notifica adversarului lor. La 24 septembrie 2003, ședința a fost anulată, reclamanții nenotificându-se în mod corespunzător de către adversarul lor cu privire la data ședinței. Ședința a fost stabilită la 25 februarie 2004, data la care a fost suspendată la cererea reclamanților. Noua ședință în fața Curții de Casație a avut loc la 24 martie 2004. La 30 martie 2004, reclamanții au prezentat observații suplimentare, invitând Curtea de Casație să ia în considerare memoriul lor amplificativ. La 24 iunie 2004, Curtea de Casație a respins motivele prezentate de recurente în recursul lor și a refuzat să examineze memoriul lor amplificativ pe motiv că acesta nu fusese notificat adversarului lor, în conformitate cu art. 569 alineatul (2) din Codul de procedură civilă. Conform acestei dispoziții, orice motiv suplimentar trebuie depus și notificat părții pârâte cu cel puțin 30 de zile înainte de ședința în fața Curții de Casație. Depășirea acestui termen duce la inadmisibilitatea motivelor depuse cu întârziere (hotărârea nr. 863/2004). II. DREPTUL INTERN PERTINENT D i s p o zi ii le relevante din Codul de procedură civilă se citesc astfel art. 106 Instanța acționează numai la cererea unei părți și decide pe baza afirmațiilor exprimate de părți (...) art. 108 Actele de procedură au loc la inițiativa și diligența părților (...) Articolele menționate anterior consacră principiile dispoziției instanței ( În conformitate cu principiul dispoziției instanței, protecția judiciară în litigiile civile este acordată numai dacă este solicitată de către părți, în măsura în care aceasta este solicitată și dacă aceasta continuă să fie acordată. În plus, în conformitate cu principiul inițiativei părților, progresul unei proceduri civile depinde în totalitate de diligența părților (P. Yessiou-Faltsi), 569 alin. (2) Orice motiv suplimentar (...) trebuie invocat de un memoriu amplificativ care trebuie depus la grefa Curții de Casație cu cel puțin 30 de zile înainte de audiere (...). În același termen, o copie a memoriului amplificativ trebuie notificată părții adversare (...) Art. 570 alin. (1) ... Părțile trebuie să își prezinte observațiile cu cel puțin 20 de zile înainte de ședință. ÎN DREPT PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ A ARTICOLULUI 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE Pe durata procedurii 10. Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale civile (...) 11. Guvernul afirmă că nicio întârziere nu poate fi imputată autorităților judiciare care au soluționat această chestiune complicată cu atenție și adaugă că Codul de procedură civilă consacră principiul desfășurării procesului de către părți și observă că reclamanții nu și-au manifestat dorința de a accelera procedura în fața instanțelor interne. 12. Perioada care trebuie luată în considerare a început la 16 martie 1997 cu sesizarea părții adverse a reclamanților la Tribunalul de Mare Instanță din Atena și s-a încheiat la 24 iunie 2004, cu Hotărârea nr. 863/2004 a Curții de Casație și, prin urmare, s-a extins pe o perioadă de șapte ani și peste trei luni la trei grade de jurisdicție. Curtea constată că acest motiv nu este în mod evident nefondat în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. În plus, aceasta arată că nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate. Curtea amintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri se apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și având în vedere criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente, precum și provocarea litigiului pentru părțile interesate (a se vedea, printre altele, Frydlender c. Franța [GC], n 30979/96, § 43, CEDO 2000-VII. 15. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare cu cele ale cazului în speță și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Convenție (a se vedea Iliopoulou c. Grecia, n 19010/03, §§ 15-19, 8 decembrie 2005). După examinarea tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în acest caz. Desigur, Curtea nu pierde din vedere că, în acest caz, amânarea ședinței în fața Curții de Casație de două ori este imputabilă părților. Cu toate acestea, chiar și în cazurile în care, la fel ca în cazul de față, procedura este reglementată de principiul inițiativei părților, noțiunea de termen rezonabil De asemenea, tribunalele trebuie să urmeze procedura și să fie mai atente atât în ceea ce privește acceptarea unei cereri de amânare, cât și în ceea ce privește intervalul care trebuie respectat la stabilirea datei următoarei ședințe (a se vedea, în acest sens, Tsirikakis c. Grecia, nr. 46355/99, § 43, 17 ianuarie 2002 17.) Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că, în cazul de față, durata procedurii în litigiu este excesivă și nu îndeplinește cerința privind termenul rezonabil care decurge din aceasta, a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) privind echitatea procedurii 18. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamanții se plâng de refuzul Curții de Casație de a se pronunța cu privire la motivele de Casație ridicate în memoriul lor amplificativ. Cu privire la admisibilitatea 19. Curtea amintește că reglementarea privind formalitățile de introducere a unei căi de atac urmărește să asigure buna administrare a justiției și respectarea, în special, a principiului securității juridice. Cu toate acestea, părțile interesate trebuie să se poată aștepta ca normele să fie aplicate (Miragall Escolano și alte c. Spania, 38366/97, 38688/97, 40777/98, 40843/98, 4115/98, 411440/98, 41446/98, 41484/98, 41487/98 și 41590, § 33, CEDO 2000 I. 20. În acest caz, Curtea de Casație a refuzat să examineze memoriul amplificativ depus de solicitanți, pe motiv că aceștia nu au notificat pârâtului acest lucru, astfel cum se prevede la art. 569 alineatul (2) din Codul de procedură civilă. Regula prevăzută în acest articol este clară, accesibilă și previzibilă, în sensul jurisprudenței Curții și, prin urmare, trebuie să se aștepte ca această normă să fie aplicată. În plus, observațiile pe care reclamanții le-au prezentat ulterior, invitând Curtea de Casație să le examineze memoriile, au fost depuse cu întârziere, și anume după ședința cauzei, prin necunoașterea articolului 570 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Prin urmare, Curtea de Casație nu era obligată să țină seama de acest memoriu. În concluzie, Curtea consideră că reclamanții nu au suferit niciun obstacol în calea dreptului lor de acces la Curtea de Casație și sunt ei înșiși responsabili pentru situația de care se plâng în prezent în fața Curții. Prin urmare, această parte a cererii este în mod evident nefondată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din Convenție. II. PRIVIND VIOLAȚIA ALEGATĂ A ARTICOLULUI 13 DIN CONVENȚIE 21. Reclamanții se plâng că în Grecia nu există nicio instanță la care să se poată face apel pentru a se plânge de durata excesivă a procedurii. Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost săvârșită de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale. Cu privire la admisibilitatea 22. Curtea constată că acest motiv nu este în mod evident nefondat în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. În plus, Curtea amintește că articolul nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate. 13 asigură o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale care să permită să se plângă de o necunoaștere a obligației impuse prin art. 6 alineatul (1) de a auzi cauzele într-un termen rezonabil (a se vedea Kudła c. Polonia [GC], nr. 30210/96, § 156, CEDO 2000 XI 24. Pe de altă parte, Curtea a avut deja ocazia să constate că ordinea juridică elenă nu oferă persoanelor interesate o cale de atac eficientă în sensul articolului 13 din Convenție care le permite să se plângă de durata unei proceduri ( Konti-Arvaniti c. Grecia, 5341/99, §§ 29-30, 10 aprilie 2003).În speță, Curtea nu face distincție între niciun motiv de a se abate de la această jurisprudență, cu atât mai mult cu cât guvernul nu susține că ordinea juridică elenă avea între timp o astfel de cale de atac. 25. Prin urmare, Curtea consideră că, în cazul de față, a existat o încălcare a articolului 13 din Convenție din cauza absenței în dreptul intern a unei căi de atac care le-ar fi permis reclamanților să obțină sancțiunea dreptului lor de a-și vedea cauza auzită într-un termen rezonabil, în sensul art. 6 alin. (1) din Convenție. III. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIE 26. În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei Părțile contractante permite să se șteargă numai în mod impecabil consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 000 EUR (EUR) pentru daune materiale; această sumă ar corespunde tuturor sumelor alocate de instanțele interne în cadrul procedurii în cauză; de asemenea, solicită 50 000 EUR fiecare pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 28. Guvernul afirmă că nu trebuie să se aloce nicio sumă din cauza prejudiciului material, iar guvernul afirmă că suma solicitată este excesivă și că o constatare a încălcării ar constitui, în sine, o satisfacție echitabilă suficientă. Curtea reamintește că constatarea încălcării convenției la care ajunge rezultă dintr-o necunoaștere a dreptului reclamanților de a-și vedea cauza auzită într-un termen rezonabil În acest context, nu există nicio legătură cauzală între încălcarea constatată și orice prejudiciu material de care ar fi avut de suferit reclamanții și, prin urmare, trebuie respins acest aspect al pretențiilor lor. 30. Pe de altă parte, Curtea consideră că reclamanții trebuie să fi suferit un prejudiciu moral pe care nu îl compensază suficient constatările privind încălcarea. Statuând în echitate, Curtea alocă fiecăruia dintre aceștia 3 000 EUR în acest scop, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit. Taxă și cheltuieli de judecată 31. Solicită 1 500 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața Curții, factură în sprijinul acesteia. 32. Guvernul afirmă că aceasta a fost o cauză simplă care nu prezenta nicio particularitate din punct de vedere juridic și consideră că această cerere ar trebui eliminată. 33. Curtea amintește că alocarea cheltuielilor și cheltuielilor în temeiul articolului 41 presupune că se stabilesc realitatea, necesitatea acestora și, în plus, caracterul rezonabil al ratei lor (Iatridis c. Grecia) [GC], nr. 31107/96, § 54, CEDO 2000-XI. În acest caz, având în vedere justificarea venită și criteriile menționate mai sus, Curtea consideră rezonabilă alocarea în comun a sumei solicitate integral reclamanților, și anume 1 500 EUR, plus orice sumă care poate fi datorată ca impozit pe această sumă. Interese moratoriu 34. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. cererea admisibilă cu privire la obiecțiunile întemeiate pe durata excesivă a procedurii și pe lipsa unei căi de atac interne efective prin care reclamanții ar fi putut formula obiecții cu privire la această durată și inadmisibilă pentru surplus A declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție A declarat că a avut loc o încălcare a articolului 13 din convenție A declarat că Statul pârât trebuie să plătească fiecăruia dintre reclamanți, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 2 din convenție, 3 000 EUR (trei mii EUR) pentru daune morale și în comun 1 500 (o mie cinci sute de euro) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată ca impozit de la expirarea termenului respectiv și până la plata acestuia, aceste sume vor fi majorate de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Întocmit în limba franceză, apoi comunicat în scris la 26 iulie 2007 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Søren Nielsen Loukis Loucaide Moduleer Președintele