- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 3 mai 2007
- Stat pârât
- GRC
- Articole
- Articolul 6
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 6
Karanakis împotriva Greciei
Traducere în română Auto
În cazul Karanakis c. Grecia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care se află într-o cameră compusă din domnii L. Loucaide, președinte, C.L. Rozakis, N. Vajić, A. Kovler, E. Steiner, domnii D. Spielmann, G. Malinverni, judecători, și domnul S. Nielsen, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 5 aprilie 2007, Renunță hotărârea adoptată la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 14189/05) îndreptată împotriva Republicii Elene și dintre care un resortisant al acestui stat, M. La 13 aprilie 2005, Georgios Karanakis a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( La 13 martie 2006, Curtea a decis să comunice cererea guvernului.
În conformitate cu art. 29 alineatul (3) din Convenție, Curtea a decis să se pronunțe în același timp cu privire la admisibilitate și fond. În perioada 27 aprilie - 3 august 1994, reclamantul a fost reținut provizoriu, acuzat de uciderea soției sale. În cele din urmă, a fost pus sub supraveghere judiciară. La 1 octombrie 1997, Curtea de Assesie din Rethymnon l-a reținut (hotărârea nr. 25-26-31/1997). La 9 octombrie 1997, procurorul a solicitat această decizie. La 23 septembrie 2004, Curtea de Apel din Creta a recurs la reclamant (hotărârea nr. 69-70/2004). Această hotărâre a fost pusă la dispoziție și înregistrată în registrul Tribunalului rezervat deciziilor definitive la 11 ianuarie 2005. ÎN DREPTUL PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ A ARTICOLULUI 6 § 1 DIN CONVENȚIE Reclamantul a susținut că durata procedurii a încălcat principiul Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide...
dacă orice acuzație în materie penală îndreptată împotriva ei. Guvernul se opune acestei afirmații, excitând în special complexitatea cazului. 10. Perioada care urmează să fie luată în considerare a început la 27 aprilie 1994, cu arestarea provizorie a reclamantului și s-a încheiat la 23 septembrie 2004, cu Hotărârea nr. 69-70/2004 a Curții de Apel din Creta care a numit reclamantul și, prin urmare, a durat zece ani, patru luni și 28 de zile pentru două instanțe. Curtea constată că cererea nu este în mod evident greșit întemeiată în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție și subliniază că nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate și, prin urmare, trebuie declarată admisibilă.
Curtea amintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri se apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și având în vedere criteriile consacrate de jurisprudența Curții, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente (a se vedea, printre altele, Pelioire și Sassi c. Franța [GC], n 25444/94, § 67, CEDO 1999-II) 13. Curtea a tratat în repetate rânduri cazuri care ridică probleme similare cu cele din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție (a se vedea Pelioire și Sassi citată anterior). 14. În urma examinării tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în acest caz.
Având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că, în speță, durata procedurii în litigiu este excesivă și nu îndeplinește cerința termenului rezonabil Prin urmare, s-a încălcat art. 6 alineatul (1) al doilea paragraf privind aplicarea articolului 41 din Convenție 15. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante permite să se șteargă numai în mod impecabil consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Guvernul afirmă că o constatare a încălcării ar constitui, în sine, o satisfacție echitabilă suficientă; cu titlu alternativ, acesta afirmă că suma alocată în acest scop nu poate depăși 2 000 EUR.
18. Curtea consideră că reclamantul a suferit un prejudiciu moral cert. 19. Reclamantul nu solicită nici o sumă pentru cheltuielile sale și cheltuieli de judecată. Prin urmare, nu este necesar să i se acorde o sumă în acest sens. Interese moratoriu 20. Curtea consideră că este adecvat să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale.
A se declara cererea admisibilă A se spune că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție A se spune că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 2 din convenție, 12 000 EUR (doisprezece mii EUR) pentru daune morale, plus orice sumă care poate fi datorată ca impozit că, de la expirarea termenului respectiv și până la plată, această sumă va crește cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus.
Întocmit în limba franceză și comunicat în scris la 3 mai 2007 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură.
PREMIÈRE SECTION
AFFAIRE KARANAKIS c. GRÈCE ( Requête n o 14189/05) ARRÊT STRASBOURG 3 mai 2007 DÉFINITIF 03/08/2007 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme. En l'affaire Karanakis c. Grèce, La Cour européenne des Droits de l'Homme (première section), siégeant en une chambre composée de : MM. L. Loucaides, président, C.L. Rozakis, M me N. Vajić, M. A. Kovler, M me E. Steiner, MM. D. Spielmann, G. Malinverni, juges, et de M. S. Nielsen, greffier de section , Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 5 avril 2007, Rend l'arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE
A l'origine de l'affaire se trouve une requête (n o 14189/05) dirigée contre la République hellénique et dont un ressortissant de cet Etat, M. Georgios Karanakis (« le requérant »), a saisi la Cour le 13 avril 2005 en vertu de l'article 34 de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales (« la Convention »).
Le requérant est représenté par M e M. Karanaki, avocate au barreau d'Athènes. Le gouvernement grec (« le Gouvernement ») est représenté par la déléguée de son agent, M me G. Skiani, assesseure auprès du Conseil juridique de l'Etat.
Le 13 mars 2006, la Cour a décidé de communiquer la requête au Gouvernement. Se prévalant de l'article 29 § 3 de la Convention, elle a décidé qu'elle se prononcerait en même temps sur la recevabilité et le fond. EN FAIT
Le requérant est né en 1947 et réside en Crète.
Du 27 avril au 3 août 1994, le requérant fut détenu provisoirement, accusé du meurtre de son épouse. Par la suite, il fut placé sous contrôle judiciaire.
Le 1 er octobre 1997, la cour d'assises de Réthymnon l'acquitta (décision n o 25-26-31/1997). Le 9 octobre 1997, le procureur interjeta appel de cette décision.
Le 23 septembre 2004, la cour d'appel de Crète acquitta le requérant (arrêt n o 69-70/2004). Cet arrêt fut mis au net et enregistré au registre du tribunal réservé aux décisions définitives le 11 janvier 2005. EN DROIT I.
SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L'ARTICLE 6 § 1 DE LA CONVENTION
8. Le requérant allègue que la durée de la procédure a méconnu le principe du « délai raisonnable » tel que prévu par l'article 6 § 1 de la Convention, ainsi libellé : « Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...), qui décidera (...) du bien-fondé de toute accusation en matière pénale dirigée contre elle. »
Le Gouvernement s'oppose à cette thèse, en excipant notamment de la complexité de l'affaire.
La période à considérer a débuté le 27 avril 1994, avec la mise en détention provisoire du requérant, et s'est terminée le 23 septembre 2004, avec l'arrêt n o 69-70/2004 de la cour d'appel de Crète acquittant le requérant. Elle a donc duré dix ans, quatre mois et vingt-huit jours pour deux instances. A. Sur la recevabilité
La Cour constate que la requête n'est pas manifestement mal fondée au sens de l'article 35 § 3 de la Convention. Elle relève en outre qu'elle ne se heurte à aucun autre motif d'irrecevabilité. Il convient donc de la déclarer recevable. B. Sur le fond
La Cour rappelle que le caractère raisonnable de la durée d'une procédure s'apprécie suivant les circonstances de la cause et eu égard aux critères consacrés par la jurisprudence de la Cour, en particulier la complexité de l'affaire, le comportement du requérant et celui des autorités compétentes (voir, parmi beaucoup d'autres, Pélissier et Sassi c. France [GC], n o 25444/94, § 67, CEDH 1999-II)
La Cour a traité à maintes reprises d'affaires soulevant des questions semblables à celle du cas d'espèce et a constaté la violation de l'article 6 § 1 de la Convention (voir Pélissier et Sassi précité).
Après avoir examiné tous les éléments qui lui ont été soumis, la Cour considère que le Gouvernement n'a exposé aucun fait ni argument pouvant mener à une conclusion différente dans le cas présent. Compte tenu de sa jurisprudence en la matière, la Cour estime qu'en l'espèce la durée de la procédure litigieuse est excessive et ne répond pas à l'exigence du « délai raisonnable ». Partant, il y a eu violation de l'article 6 § 1. II.
SUR L'APPLICATION DE L'ARTICLE 41 DE LA CONVENTION
15. Aux termes de l ' article 41 de la Convention, « Si la Cour déclare qu'il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d'effacer qu'imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s'il y a lieu, une satisfaction équitable. » A. Dommage
Le requérant réclame 50 000 euros (EUR) au titre du préjudice moral qu'il aurait subi.
Le Gouvernement affirme qu'un constat de violation constituerait en soi une satisfaction équitable suffisante. A titre alternatif, il affirme que la somme allouée à ce titre ne saurait dépasser 2 000 EUR.
La Cour estime que le requérant a subi un tort moral certain. Statuant en équité, elle lui accorde 12 000 EUR à ce titre, plus tout montant pouvant être dû à titre d'impôt. B. Frais et dépens
Le requérant ne sollicite aucune somme au titre de ses frais et dépens. Partant, il n'y a pas lieu de lui octroyer de somme à ce titre. C. Intérêts moratoires
La Cour juge approprié de baser le taux des intérêts moratoires sur le taux d'intérêt de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne majoré de trois points de pourcentage. PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L'UNANIMITÉ, 1. Déclare la requête recevable ; 2. Dit qu'il y a eu violation de l'article 6 § 1 de la Convention ; 3. Dit a) que l ' Etat défendeur doit verser au requérant, dans les trois mois à compter du jour où l'arrêt sera devenu définitif conformément à l'article 44 § 2 de la Convention, 12 000 EUR (douze mille euros) pour dommage moral, plus tout montant pouvant être dû à titre d'impôt ; b) qu'à compter de l'expiration dudit délai et jusqu'au versement, ce montant sera à majorer d'un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage ; 4. Rejette la demande de satisfaction équitable pour le surplus. Fait en français, puis communiqué par écrit le 3 mai 2007 en application de l'article 77 §§ 2 et 3 du règlement. Søren Nielsen Loukis Loucaides Greffier Président