ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2324/2023

Ședința publică din data de 4 mai 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2022 la data de 18.07.2022 pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.A. Dorohoi a solicitat în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași -Activitatea de Inspecție Economico-Financiară - Serviciul de Inspecție Economico-Financiară Nord Est și Serviciul de Inspecție Economico-Financiară Nord Est - Biroul de Inspecție Economico-Financiară Suceava-Botoșani - Compartimentul de Inspecție Economico-Financiară Botoșani Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, suspendarea executării Dispoziției obligatorii nr. ISR_AIF nr. 2051/16.06.2022 emise de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Activitatea de Inspecție Economico-Financiară - Serviciul de Inspecție Economico-Financiară Nord Est - Compartimentul de inspecție economico-financiară Botoșani, a Raportului de inspecție fiscală nr. x/16.06.2022 emis de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Activitatea de Inspecție Economico-Financiară - Serviciul de Inspecție Economico-Financiară Nord Est - Compartimentul de inspecție economico-financiară Botoșani.

Prin sentința civilă nr. 70 din 9 august 2022 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția inadmisibilității cererii de suspendare a executării Raportului de inspecție economico-financiară nr. x/16.06.2022 și a fost respinsă această cerere ca inadmisibilă.

A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A. Dorohoi în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Activitatea de Inspecție Economico-Financiară - Serviciul de Inspecție Economico-Financiară Nord Est și Serviciul de Inspecție Economico-Financiară Nord Est - Biroul de Inspecție Economico-Financiară Suceava-Botoșani - Compartimentul de Inspecție Economico-Financiară Botoșani.

S-a dispus suspendarea executării Dispoziției obligatorii ISR_AIF nr. 2051/16.06.2022 până la soluționarea de către instanța de fond a cererii de anulare a acestei dispoziții.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Botoșani - Activitatea de Inspecție Economico-Financiară, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și respingerea cererii de suspendare.

În motivarea recursului, a arătat că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

A apreciat recurenta că intimata-reclamantă nu a probat existența unei îndoieli serioase în privința legalității actului de impunere contestat și producerea unei pagube iminente prin punerea sa în executare.

În ceea ce privește cazul bine justificat, a menționat recurenta că reținerea instanței de fond este nelegală și netemeinică, întrucât din susținerile reclamantei nu rezultă în mod concret care sunt motivele temeinice pentru care aceasta a solicitat suspendarea executării.

Totodată, aprecierea instanței de fond că punerea în executare a dispoziției obligatorii ar conduce la producerea unei pagube iminente este nelegală și netemeinică, întrucât reclamanta nu a dovedit condiția producerii unei pagube iminente și ireversibile, în condițiile în care obligațiile înscrise în dispoziția obligatorie au fost stabilite în baza prevederilor legale în vigoare.

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, solicitând în subsidiar respingerea acestuia ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând cu prioritate, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului invocată de intimata-reclamantă, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată și urmează să o respingă, având în vedere că motivele de nelegalitate invocate de recurentă pot fi circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Recursul formulat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Botoșani - Activitatea de Inspecție Economico-Financiară a fost întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta susținând că intimata-reclamantă nu a probat existența unei îndoieli serioase în privința legalității actului de impunere contestat și producerea unei pagube iminente prin punerea sa în executare.

Conform dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004:

"În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Astfel, pentru a se dispune măsura de suspendare a executării actului administrativ, art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 impune două condiții cumulative, și anume: (1) cazul bine justificat, definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din lege, ce constă în anumite împrejurări legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ; (2) paguba iminentă, definită în art. 2 alin. (1) lit. ș) din aceeași lege, definită ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

În dreptul administrativ român operează, cu titlul de principiu, prezumția de legalitate a actelor administrative, care sunt executorii din oficiu, iar cele două condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prin sensul lor restrictiv imperativ, denotă caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actului normativ, presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil, care să fie de natură a argumenta existența unui caz bine justificat și iminența producerii pagubei.

Înalta Curte apreciază că în mod corect prima instanță a reținut că, în speță, având în vedere circumstanțele de fapt ale cauzei, sunt îndeplinite atât condiția cazului bine justificat, cât și condiția referitoare la paguba iminentă.

În ceea ce privește condiția cazului bine justificat, identificarea elementelor de nelegalitate a actului administrativ ce pot fi subsumate acestei condiții trebuie să se facă în urma unei analize sumare a legalității actului administrativ, soluționarea unei cereri de suspendare a executării nepermițând examinarea legalității actului, pentru că aceasta ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei.

În speță, se constată că în argumentarea condiției cazului bine justificat prima instanță a reținut că aparența de legalitate a actului administrativ este afectată prin însăși motivația invocată de organul fiscal în stabilirea obligațiilor de plată, referitoare la caracterul nereal al tuturor operațiunilor de transport al pensionarilor care au prezentat cupoane talon pentru a beneficia de reducerea de 50% din biletul de călătorie, caracter stabilit pe baza suspiciunilor inspectorilor fiscali, fără însă a fi utilizate toate informațiile și documentele existente, care să susțină susceptibilitatea rezonabilă a acestora.

Instanța de fond a apreciat că în cauză trebuie înlăturată forța juridică a executării imediate și din oficiu specifică actului administrativ fiscal, impunându-se oprirea efectelor titlului de creanță fiscală până în momentul stabilirii de către instanța de fond a caracterului real/nereal al operațiunilor de transport al pensionarilor care au prezentat cupoane talon pentru a beneficia de reducerea de 50% din biletul de călătorie.

Înalta Curte constată, contrar celor invocate de către recurenta-pârâtă, că în cauză operează incidența cazului bine justificat, prin raportare la înscrisurile depuse la dosar și la conținutul dispoziției obligatorii, aparența dreptului fiind de partea contribuabilului.

Cât privește criticile recurentei-pârâte referitoare la îndeplinirea condiției pagubei iminente, astfel cum aceasta este definită în art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată, de asemenea, că și această condiție este îndeplinită, raportat la efectul imediat al actelor administrative contestate, precum și la cuantumul sumelor stabilite prin acestea.

Înalta Curte reține că instanța de fond a avut în vedere faptul că lipsirea societății de mijloace financiare poate conduce la blocarea activității acesteia și în final la incapacitate de plată, efect care nu ar putea fi atenuat printr-o eventuală întoarcere a executării, executarea imediată afectând posibilitățile părții de îndeplinire a obligațiilor curente.

Condiția pagubei iminente presupune producerea unui prejudiciu material viitor și previzibil, greu sau imposibil de reparat, dar cu toate acestea, iminența prejudiciului nu trebuie dovedită cu certitudine absolută, ci este suficient, mai ales atunci când realizarea prejudiciului depinde de intervenția unui ansamblu de factori, ca acesta să poată fi prevăzut cu un grad de probabilitate suficient de mare, cum este cazul și în situația dedusă prezentei judecăți.

Prin urmare, se constată că sunt întemeiate aprecierile instanței de fond, în sensul îndeplinirii și a acestei condiții, fiind de necontestat că, în condițiile în care punerea în executare a unui act administrativ prin care a fost stabilită în sarcina societății reclamante o măsură care, prin însăși natura ei, conduce la diminuarea patrimoniului societății și perturbarea întregii activități a acesteia, nu pot fi omise repercusiunile de natură economică și financiară cauzate în acest mod.

Astfel fiind, criticile invocate de către pârâtă nu sunt în măsură să conducă la reformarea hotărârii de primă instanță, soluția pronunțată de aceasta fiind legală.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Botoșani - Activitatea de Inspecție Economico-Financiară împotriva sentinței nr. 70 din 9 august 2022 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Respinge recursul declarat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Botoșani - Activitatea de Inspecție Economico-Financiară împotriva sentinței nr. 70 din 9 august 2022 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 4 mai 2023.