ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2289/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 24.11.2021 pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., să se constate existența calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârât.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 828 din data de 19 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A..

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 828 din data de 19 aprilie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs recurentul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecarea cauzei, în sensul admiterii acțiunii și constatării calității pârâtului de colaborator al fostei Securități. În motivarea recursului arată că intimatul-pârât A. a informat Securitatea, sub numelui conspirativ "B.", în legătură cu atitudini potrivnice regimului comunist, vizând îngrădirea unor drepturi fundamentale ale persoanei. Așa cum rezultă și din cuprinsul notei de constatare nr. x/15.04.2014, intimatul-pârât era angajat la restaurantul "Ceahlăul" din Piatra Neamț, a fost recrutat ca informator de Serviciul 3 (contraspionaj) al I.J.S. Neamț, acționând ca informator în perioada 1982-1984. Mai arată că: pe parcursul colaborării cu Securitatea, intimatul a furnizat informații prin care denunța activități potrivnice regimului totalitar comunist ce au vizat îngrădirea dreptului la viață privată (art. 17 din Pactul Internațional privind drepturile civile și politice) și a dreptului la liberă exprimare (art. 28 din Constituția României din 1965, art. 19 din Pactul Internațional privind drepturile civile și politice); verificarea intimatului A. a fost declanșată, având în vedere calitatea acestuia de consilier județean în cadrul Consiliului Județean Neamț, în baza art. 3 lit. g), coroborat cu art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, ce stabilesc obligația Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (C.N.S.A.S.) de a verifica din oficiu, sub aspectul constatării calității de lucrător sau colaborator al Securității, persoanele care au candidat, au fost alese sau numite în demnitățile sau funcțiile prevăzute la art. 3 lit. b) - b1) din același act normativ. Precizează că la în fața instanței de fond au fost aduce următoarele documente: - Raportul informativ din 20.07.1988, înregistrat pe nr. de dosar personal x, dosar nr. x, titular D.V., fila x, referitoare la comentariile negative ale unei persoane la adresa realităților social economice și politice din țara noastră sub regimul comunist, precum și ascultarea și colportarea posturilor de radio interzise. - Raportul informativ din 16.08.1988, înregistrat pe nr. de dosar personal x, dosar nr. x, titular S.V., fila x, referitoare la comentariile negative ale unei persoane la adresa realităților social economice și politice din țara noastră sub regimul comunist, precum și ascultarea și colportarea posturilor de radio interzise. Ca o dovadă a raporturilor pârâtului cu fosta Securitate sunt și celelalte documente din cuprinsul notei de constatare nr. x/15.04.2014, dosarul nr. x și nr. x. Astfel, arată că în dosarul nr. x (FR 8942/NT) - titular A., la punctul D din nota de constatare nr. x/15.04.2014, rubrică destinată documentelor care atestă transmiterea de informații către securitate, sunt trei note informative furnizate de intimatul-pârât: - Nota din 23.03.1982, olografă, semnată cu numele conspirativ "B.", primită de mr. indescifrabil - I.J. Neamț, Serviciul 3. - Nota din 23.03.1982, olografă, semnată cu numele conspirativ "B.". primită de mr. indescifrabil - I.J. Neamț, Serviciul 3. - Nota din 23.03.1982, olografă, semnată cu numele conspirativ "B.", primită de mr. indescifrabil - I.J. NEAMȚ, Serviciul 3. De asemenea, în dosarul nr. x, vol. 1 - Procese-verbale de constatare a distrugerii unor dosare (541 file), ce conțineau procese-verbale de constatare a distrugerii, în timpul evenimentelor din decembrie 1989, a documentelor privind rețeaua informativă a fostului Serviciu de informații interne (Serviciul 1) al I.J.S. Neamț. Printre documentele amintite mai sus se regăsesc: procesul-verbal din 22.04.1990, secția de Informații Neamț, întocmit de col. C. și lt. D.. și aprobat de col. indescifrabil; procesul-verbal din 22.12.1989, secția de Informații Neamț, întocmit de cpt. M.V. și aprobat de lt. col. C.; declarația, nedatată, secția de Informații Neamț, întocmită de cpt. M.V. și vizată de lt. col. C., existente în dosarul nr. x, vol. 1 . Recurentul-reclamant consideră că documentele menționate mai sus, contrar celor reținute în sentința recurată, fac dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Apreciază că în cauză este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Arată că prin decizia nr. 672 din 26 iunie 2012, Curtea Constituțională a admis, în parte, excepția de neconstituționalitate ridicată în dosarele nr. x/2011 și nr. y/2011 ale Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și a constatat că sintagmele "indiferent sub ce formă" și "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității", din cuprinsul art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008 sunt neconstituționale. Consideră că instanța de fond în mod greșit a calificat informațiile din cuprinsul celor două rapoarte informative din cuprinsul dosarelor nr. x, datat 20.07.1982 și nr. x, datat 16.08.1988, ca fiind documente ce nu se coroborează cu date sau informații provenite din alte documente sau rezultate din administrarea vreunui mijloc de probă. Astfel, susține că au fost depuse înscrisuri care se coroborează cu cele două rapoarte informative mai sus menționate, documente ce nu au fost luate în considerare de instanța de fond în analiza calității de colaborator al pârâtului-intimat; pe lângă cele două rapoarte informative ce conțin informații cu forță probantă, a depus și alte înscrisuri, respectiv dosarul nr. x - titular A. (cotă C.N.S.A.S.) integral, care se coroboreze cu înscrisurile din dosarele nr. x, fila x, respectiv nr. x, fila x. Analizând înscrisurile consemnate la punctul D, dosar nr. x din nota de constatare nr. x/15.04.2014, rubrică destinată documentelor care atestă transmiterea de informații către Securitate, se constată existența a trei note olografe semnate cu numele conspirativ "B.", ce demonstrează colaborarea pârâtului-intimat cu organele de Securitate. De asemenea, coroborând informațiile consemnate la punctul B din dosarul nr. x cu cele consemnate la punctele B și E din dosarul x, rezultă că dosarul personal al numitului A. a fost distrus la data de 22.12.1989, fapt ce demonstrează existența unei colaborări certe a pârâtului-intimat cu fosta Securitate. Precizează că în speță, condițiile ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru constatarea existenței calității de colaborator al Securității în cazul intimatului-pârât sunt demonstrate de materialul probator depus la dosarul cauzei, analizate coroborat cu datele și informațiile provenite din toate documentele/înscrisurile de la dosar. Consideră că instanța de fond a analizat și apreciat izolat cele două rapoarte informative ce au forță probantă în demonstrarea furnizării de către pârâtul-intimat de informații ce se refereau la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, fără a le corobora cu datele și informațiile provenite din dosarele nr. x și x. Arată că în motivarea Deciziei nr. 672 din 26 iunie 2012 Curtea Constituțională a statuat că relatările verbale consemnate de lucrătorii Securității nu pot fi administrate și apreciate individual ca probe, ci doar în coroborare cu alte date și informații provenite din alte documente și numai după o atentă și complete analize a întreg materialului probator, or, în cauză există note informative olografe emanând de la pârât care demonstrează cert colaborarea acestuia cu fosta Securitate, care se impuneau a fi coroborate cu Rapoartele informative menționate în acțiune, al căror conținut informațional este relevant din perspectiva art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Mai arată că în cauză, materialul probator nu a constat doar în cele două Rapoarte informative ca probe unice, ci a fost constituit dintr-o serie de înscrisuri provenind din patru dosare distincte: x și x, dar instanța de fond nu a procedat la o atentă și completă analiză a tuturor datelor și informațiilor provenite din documentele de la dosar. Precizează că mai mult, pe baza informațiilor furnizate de către pârât, lucrătorii Securității au dispus măsuri împotriva persoanelor vizate, urmărite informativ, ceea ce demonstrează realitatea și veridicitatea informațiilor potrivnice regimului totalitar.

Apărările formulate în recurs Intimatul-pârât A. a formulat întâmpinare, prin care invocă excepția nulității recursului, pe motiv că aspectele invocate prin cererea de recurs nu se circumscriu motivului de casare invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Pe fond, solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că nu există date sau documente care să dovedească calitatea sa de colaborator al fostei Securități. Susține că nu sunt îndeplinite condițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a i se reține calitatea de colaborator al Securității, întrucât: acțiunea se bazează pe 3 note informative și 2 rapoarte informative scrise de un ofițer de Securitate; toate persoanele menționate au acționat în cadru public; informațiile puteau fi accesibile oricui și se regăsesc și la miliție; unul din episoadele relatate nu este acceptabil nici în prezent; informațiile sunt banale, neutre și nu sunt obținute prin mijloace dolosive; unele dintre informații dovedesc precauție față de interesele persoanei în cauză; rapoartele informative sunt șablonizate, lipsite de interes din punctul de vedere al luării unor măsuri represive; nu a fost afectat niciunul dintre drepturile fundamentale ale persoanelor în cauză.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 12 septembrie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 3 mai 2023, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. În cauză, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., să se constate existența calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârât. Prima instanță a respins cererea de chemare în judecată, iar împotriva sentinței de fond, recurentul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a formulat recurs, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Cu titlu preliminar, se constată că asupra excepției nulității recursului, invocată de către intimatul-reclamant prin întâmpinare, instanța de recurs s-a pronunțat în ședința publică din 3 mai 2023, în sensul respingerii acesteia. În ceea ce privește motivul de casare invocat prin cererea de recurs, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat ca temei al cererii de recurs, acesta vizează interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 și este fondat. Prima instanță a apreciat că nu poate reține calitatea pârâtului A. de colaborator al Securității, având în vedere că, față de cele reținute de către instanța de contencios constituțional prin Decizia nr. 672 din 26 iunie 2012, informațiile din cuprinsul rapoartelor din cauză nu pot avea forță probantă apreciate izolat, câtă vreme acestea nu se coroborează cu date sau informații provenite din alte documente sau rezultate din administrarea vreunui alt mijloc de probă; că împrejurarea că aceste înscrisuri fac referire la activități și atitudini potrivnice regimului totalitar comunist este irelevantă, cât timp nu pot servi ca mijloc de probă, veridicitatea originii lor neputând fi stabilită sau certificată; că notele semnate olograf de către pârât poartă aceeași dată, 23.03.1982, ulterior nefiind identificat niciun document scris sau semnat de către acesta; că primul raport informativ a fost întocmit de către un angajat al I.J. Neamț la 20.07.1982, iar cel de-al doilea, de același angajat, la 16.08.1988; că în speță, caracterul datelor și informațiilor conținute de cele două tipuri de documente este diferit, cele din notele olografe având un conținut neutru, nefiind de natură a produce vreuna din consecințele menționate de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, în timp ce rapoartele întocmite de ofițer conțin informații care privesc activități interzise de regimul comunist, vizând, în mod direct și explicit, îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale. Înalta Curte constată că prin decizia nr. 672 din 26 iunie 2012, Curtea Constituțională a admis, în parte, excepția de neconstituționalitate invocată în dosarele nr. x/2011 și nr. y/2011 ale Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și a constatat că sintagmele "indiferent sub ce formă" și "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității", din cuprinsul art. 2 lit. b) teza I din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, sunt neconstituționale. Însă, soluția din dispozitivul deciziei Curții Constituționale se impune a fi interpretată coroborat cu considerentele decizorii, respectiv cele care au stat la baza soluției pronunțate, cu atât mai mult cu cât neconstituționalitatea constatată de către instanța de contencios constituțional rezultă din modalitatea de interpretare și aplicare a textului de lege, fiind vorba de o decizie cu rezervă de interpretare. Prin Decizia Curții Constituționale anterior amintită, s-au reținut următoarele aspecte: "Curtea reține, totodată, că sintagmele "indiferent sub ce formă" și "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității" permit instanței judecătorești ca, soluționând acțiunea în constatare, să se pronunțe exclusiv pe baza unor asemenea documente. În acest context, ceea ce trebuie, de asemenea, avut în vedere este dacă partea interesată a avut posibilitatea efectivă de a contesta autenticitatea probelor și de a propune dovezi contrarii. (...) "Curtea constată, așadar, că prin sintagmele legale în discuție se aduce atingere unui element esențial al procesului echitabil, și anume principiului egalității armelor. În aceste condiții, Curtea constată că sintagmele "indiferent sub ce formă" și "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității" aduc atingere dreptului la un proces echitabil, reglementat de art. 21 alin. (3) din Constituție, și dreptului la apărare prevăzut de art. 24 din Constituție, deoarece creează posibilitatea ca instanța judecătorească, în absența obiectivă a altor probe legale, verosimile, pertinente și concludente, să soluționeze acțiunea în constatare exclusiv pe baza relatărilor verbale consemnate de lucrătorii Securității. A accepta o asemenea interpretare echivalează cu a acorda instanței judecătorești un rol superficial, incompatibil cu funcția sa de înfăptuire a justiției. Or, în cazul unei acțiuni în constatarea calității de lucrător al Securității sau colaborator al acesteia, realizarea justiției presupune și verificarea obiectivă a veridicității actelor și faptelor care au avut loc în trecut, într-un anumit context politic și istoric al țării, pe baza unor probe lipsite de ambiguitate, astfel încât orice concluzii arbitrare să fie excluse, iar echilibrul dintre justiția imparțială, fără urme vindicative, într-o societate democratică și protecția drepturilor individului să fie atins. (...) Prin urmare, Curtea constată că pentru a da eficiență dreptului la un proces echitabil, și implicit dreptului la apărare, "relatările verbale consemnate de lucrătorii Securității" nu pot fi administrate și apreciate, individual, ca probe unice. Cu alte cuvinte, asemenea documente nu pot avea forță probantă luate izolat și, ca atare, nu pot servi ca temei al admiterii acțiunii în constatare, decât dacă, pe calea unei atente și complete analize, sunt coroborate cu datele sau informațiile provenite din alte documente sau rezultate din administrarea altui mijloc de probă. O asemenea soluție corespunde îndatoririi legale a judecătorilor de a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Curtea constată că, numai în aceste condiții, acțiunea în constatare prevăzută de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 poate fi just soluționată de instanța judecătorească, astfel încât scopul declarat al actului normativ - deconspirarea Securității să fie atins, iar adevărul istoric, corect receptat și consacrat." Din interpretarea deciziei de mai sus, se constată că în speță, Curtea Constituțională a avut în vedere două aspecte, și anume: pe de o parte, faptul că relatările verbale consemnate de lucrătorii Securității nu pot fi administrate și apreciate, individual, ca probe unice, ci se impun a fi coroborate cu date sau informații provenite din alte documente sau rezultate din administrarea altui mijloc de probă, iar pe de altă parte sintagmele respective au fost constatate ca fiind neconstituționale în măsura în care s-ar încălca principiul egalității armelor în ceea ce privește administrarea probatoriilor, respectiv în ipoteza în care partea interesată a avut sau nu posibilitatea efectivă de a contesta autenticitatea probelor și de a propune dovezi contrarii. Cu alte cuvinte, Curtea Constituțională a avut în vedere ca interpretarea sintagmelor "indiferent sub ce formă" și "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității" să nu aducă atingere dreptului la un proces echitabil, reglementat de art. 21 alin. (3) din Constituție, și dreptului la apărare prevăzut de art. 24 din Constituție, respectiv să nu se creeze posibilitatea ca instanța judecătorească, în absența obiectivă a altor probe legale, verosimile, pertinente și concludente, să soluționeze acțiunea în constatare exclusiv pe baza relatărilor verbale consemnate de lucrătorii Securității. Or, în speță, nu sunt incidente dispozițiile Deciziei nr. 672 din 26 iunie 2012 a Curții Constituționale, astfel cum a reținut în mod greșit instanța de fond, în condițiile în care intimatul-pârât a avut posibilitatea să formuleze apărări cu privire la aspectele ce se rețin sarcina sa, iar pe de altă parte, rapoartele informative întocmite de lucrătorii Securității nu sunt singurele probe administrate în cauză. Astfel, în cauză, intimatul-pârât era angajat la restaurantul "Ceahlăul" din Piatra Neamț, a fost recrutat ca informator de Serviciul 3 I.J.S. Neamț și a acționat ca informator în perioada 1982-1984. Astfel, din Raportul informativ din 20.07.1988, înregistrat pe nr. de dosar personal x, dosar nr. x, titular D.V., reiese că "La data menționată mai sus, am efectuat întâlnirea cu sursa - B. - din com. Păstrăveni. Cu această ocazie s-au purtat discuții despre numitul E. - contabil F., rezultând că s-au întâlnit de mai multe ori în ultimul timp, ultima dată în ziua de 17.07.a.c, iar din discuțiile purtate împreună, a reieșit faptul că acesta obișnuiește să audieze emisiunile posturilor de radio "G." și "H.", făcând comentarii denigratoare cu privire la știrile transmise despre situația economică și politică din România. De asemenea, a comentat în mod ostil și măsura privind sistematizarea localităților rurale." De asemenea, din Raportul informativ din 16.08.1988, înregistrat pe nr. de dosar personal x, dosar nr. x, titular S.V., reiese că: "La data menționată mai sus, am efectuat întâlnire cu sursa - B. - din com. Păstrăveni. În această împrejurare a afirmat că îl cunoaște foarte bine pe numitul S. V. - inginer mecanic la I., întrucât sunt consăteni. Discutând în mai multe ocazii, (F., I., J. etc), ultima dată la începutul lunii august ac, a rezultat că acesta are manifestări dușmănoase la adresa politicii partidului și statului nostru, cât și cu privire la unele măsuri luate în diferite domenii de activitate, printre care și sectorul agricol, cum ar fi sistematizarea locuințelor rurale. Totodată a mai rezultat că ascultă posturile de radio - G. - și - H. -, întrucât a făcut comentarii denigratoare cu privire la situația social-economică și politică din România." În cauză, Înalta Curte constată că notele informative de mai sus se coroborează cu celelalte prove de la dosar. Astfel, cu privire la dosarul nr. x, la dosar au fost depuse trei note, iar din opisul întocmit ulterior reiese că a existat și o a patra notă, întocmită cu privire la numitul K.. De asemenea, din dosarul nr. x cuprinzând procesele-verbale de distrugere a dosarelor personale și mapelor anexe din 1989 reiese că dosarul de colaborator al intimatului-pârât a fost distrus. Pe de altă parte, la dosar au fost depuse și două declarații ale unei persoane din cadrul Serviciului 1 din cadrul Securității, care atestă faptul că au fost distruse materialele privindu-l pe intimatul-pârât A.. Or, toate aceste elemente dovedesc faptul că au existat mult mai multe materiale informative cu privire la intimatul-pârât, care au fost distruse în primele zile ale Revoluției din 1989 și în perioada imediat următoare, cu scopul vădit de a nu mai exista asemenea probe. Faptul că la dosar mai există doar trei note informative și o mențiune despre o a patra, nu este în măsură să conducă la concluzia că intimatul-pârât nu ar fi fost colaborator al fostei Securități, în sensul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, cu atât mai mult cu cât toate aceste note au fost date într-o singură zi, respectiv 23.03.1982, ceea ce poate dovedi, în principiu, activitatea intensă a acestuia. Astfel, contrar argumentelor instanței de fond și ale intimatului-pârât cele trei note date de către acesta din urmă, nu au un conținut neutru. Dimpotrivă, în prima dintre note se face referire la o serie de persoane, care veneau la restaurantul la care lucra intimatul-pârât, consumau băuturi alcoolice și producau uneori scanda, s-a iscat o discuție între L., care era la masă cu M. și N., care era în compania lui O., căsătorită în Elveția și venită în vizită la rude. Mențiunea pusă de lucrătorul de Securitate care a primit nota respectivă prevedea că "cei în cauză vor fi semnalați organului de miliție pentru a se lua măsuri de verificare a situației provenienței unor bunuri, sume de bani, locuri de muncă". Or, este de notorietate faptul că cetățenii români care aveau rude în străinătate erau permanent monitorizați și, cu atât mai mult în perioadele în care rudele lor veneau în România. De asemenea, cetățenii străini erau monitorizați câtă vreme se aflau pe teritoriul țării, inclusiv cu privire la contactele pe care le aveau cu cerățenii români. Totodată, prezența în mod frecvent în restaurant a unor persoane putea atrage atenția organelor de Securitate din pserspectiva sumelor de bani pe care le aveau și provenienței acestora. Ca urmare, mențiunea de pe nota informativă dovedește faptul că persoanele în discuție au făcut obiectul verificării de către fosta Securitate, fiindu-le încălcate drepturi și libertăți. Astfel, noțiunea de "colaborator al Securității" este definită în cuprinsul dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 ca fiind "persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului". Potrivit acestor dispoziții, prima condiție ce trebuie îndeplinită pentru a se constata că o persoană a avut calitatea de colaborator al Securității este aceea ca persoana să fi furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității; a doua condiție vizează calitatea informației furnizate, în sensul denunțării de activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist; a treia condiție se referă la efectele furnizării informațiilor, în sensul că acestea au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Or, în cauză, din analiza coroborată a materialelor informative prezentate de recurentul-reclamant, rezultă că activitatea intimatului-pârât se încadrează aceleia de colaborator al securității. Astfel, se constată că intimatul-pârât, prin activitățile desfășurate, a îngrădit drepturile și libertățile fundamentale, garantate - contrar celor susținute de către acesta - chiar de legislația din acea vreme, iar îngrădirea drepturilor s-a produs în momentul în care a dat informații cu privire la anumite persoane, dar și cu privire la persoane din proximitatea acestora, furnizând informații despre discuțiile purtate de aceștia și de intențiile lor. Prin urmare, constatând incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursului, va casa sentința recurată și, în rejudecare, va admite acțiunea reclamantului și va constata calitatea pârâtului A. de colaborator al Securității.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurentul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței nr. 828 din data de 19 aprilie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal; va casa sentința recurată și, rejudecând: va admite acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și va constata calitatea pârâtului A. de colaborator al Securității.