ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2010/2022

Ședința publică din data de 31 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Vâlcea la data de 27.06.2019, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate anularea raportului de evaluare nr. x/14.06.2019.

Prin sentința nr. 5 din 15 ianuarie 2020 Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins cererea în anulare formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, având ca obiect anularea raportului de evaluare nr. x/14.06.2019, ca nefondată.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acțiunii și admiterea acesteia astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului s-a arătat că aplicarea art. 87 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 161/2003 trebuie întotdeauna făcută în urma unei interpretări teleologice a normei în discuție, prin raportare la fiecare caz de incompatibilitate analizat în parte.

Analizând însăși titulatura actului normativ, este evident că scopul instituirii incompatibilităților prevăzute de art. 87 este acela de prevenire și combatere a folosirii abuzive a funcțiilor publice, a obținerii unor câștiguri necuvenite în exercitarea acestora.

În particular, cazul incompatibilității prevăzute de art. 87 alin. (1) lit. k) nu poate viza decât eliminarea posibilului conflict între interesul public pe care trebuie să îl urmărească primarul și interesul particular de natură patrimonială pe care îl urmărește prin definiție comerciantul. În raport de această premisă, simpla calitate, abilitare, ca persoană care este titular al unui cabinet veterinar nu presupune în fapt, în mod obligatoriu, ca cel care a dobândit această autorizare, în raport de normele legale incidente în materie, să și realizeze efectiv acte de comerț prohibite în contextul posibilului conflict cu interesul public.

Acest mod de abordare a dispozițiilor menționate este confirmat de către Curtea Constituțională a României, prin decizia nr. 396/2013 unde, dincolo de considerațiile teoretice privind constituționalitatea normei legale, se stabilește și un principiu de aplicare a acesteia:

"Desigur, calificarea de facto a unei persoane fizice ce desfășoară o activitate economică autorizată ca fiind comerciant (cabinet veterinar în speța de față) trebuie apreciată de la caz la caz, de către instituțiile/autoritățile competente, în funcție de coordonatele cuprinse în legislația de drept comun (art. 3 din Legea nr. 287/2009 privind C. civ., si art. 6 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009)."

Or, dispozițiile art. 3 din C. civ. la care face trimitere Curtea Constituțională definește profesionistul (comerciantul în vechea terminologie) ca fiind cel care exploatează o întreprindere, adică exercitarea sistematică a unei activități organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau prestarea de servicii.

În fapt, în perioada relevantă, intimata a reținut, în mod greșit, că reclamantul ar fi desfășurat activitate sanitară remunerată în cadrul C.M.V. dr. A., respectiv că a realizat venituri din această activitate, deși, în punctul de vedere formulat, s-a comunicat pârâtei că pentru desfășurarea activității sanitar-veterinare a cabinetului a fost desemnată o altă persoană.

Recurentul a precizat că doctorul A., persoană fizică autorizată, a concesionat în anul 1999 activități sanitar-veterinare publice de interes național în conformitate cu prevederile H.G. nr. 446/03.06.1999. Organizarea si exercitarea profesiei de medic veterinar este reglementată de Legea 160/1998 și de Statutul Medicului Vetrinar.

Date fiind definițiile profesiei de medic veterinar și a cabinetului medical veterinar din cuprinsul Legii nr. 160/1998, recurentul a subliniat faptul că medicul veterinar de liberă practică, în exercitarea profesiei sale, nu este funcționar public", fapt reglementat si de articolul 7 din Statutul Medicului Veterinar. Cabinetul Medical Veterinar dr. A. a fost organizat în condițiile stabilite de art. 28 alin. (1), lit. a), punctul 1din Legea nr. 160/1998 și art. 24 alin. (1) lit. a), punctul 1 din Statutul Medicului Veterinar, calitatate de medic veterinar titular având doctorul A., fiind totodată și concesionarul spațiului medical în care se desfășoară activitatea veterinară.

Contractul de concesiune cu Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor nr. 171/15.10.1999 si nr. 31/15.10.1999 s-a încheiat pe o perioadă de 15 ani, cu posibilitatea de a fi prelungit cu o perioadă egală cu cel mult jumătate din durata sa inițială, însă fără posibilitatea de a subconcesiona și/sau închiria bunurile sau activitățile sanitare veterinare de interes public național care fac obiectul concesiunii.

Așadar, calitatea de medic veterinar concesionar al unei activități veterinare, nu este incompatibilă cu cea de primar, situație în care dispozițiile art. 87 din Legea nr. 161/2003 nu sunt incidente.

Fiind titularul Cabinetului Medical Veterinar si având în vedere interdicția de subconcesionare prevăzută în contractul de concesiune încheiat, tocmai pentru a respecta prevederile Legii nr. 161/2003 recurentul a desemnat o altă persoană să desfășoare și să coordoneze activitatea sanitar-veterinară din cadrul cabinetului, având totodată, ca personal angajat, atât personal de specialitate, respectiv medic veterinar și asistenți veterinari, cât și personal auxiliar.

Astfel, în data de 03.07.2012 am încheiat contractul de muncă nr. x, prin care dr. A., titular al C. M. V. Dr. A. și dr. B., în calitate de medic veterinar, să desfășoare, în locul său, activitatea sanitar-veterinară concesionată, remunerată sau neremunerată, în cadrul C. M. V. Dr. A. pe toată durata în care mandantul îndeplinește funcția de primar al comunei Ladesti, astfel încât medicul A. să nu desfășoare o altă activitate remunerată în cadrul cabinetului.

Veniturile realizate de C.M.V. dr. Dr. A. nu provin dintr-o activitate remunerată desfășurată de către dl. Dr. A., în perioada 2012-prezent, ci au fost realizate de către d-nul Dr. B..

Argumentul instanței de fond privind faptul că textul nu distinge este eronat, în contextul în care regula de interpretare adecvată este cu totul alta și anume interpretarea teleologică cu raportare la interpretarea oficială a Curții Constituționale și art. 3 din C. civ.

Intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a hotărârii primei instanțe.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Reclamantul A. a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ raportul de evaluare nr. x/14.06.2019, prin care pârâta Agenția Națională de Integritate a constatat încălcarea dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 161/2003, întrucât reclamantul A., în perioada exercitării funcției de primar al comunei Lădești, județul Vâlcea pentru mandatele 2012-2016 și 2016-2020, a a desfășurat activități remunerate în calitate de medic veterinar titular al "Cabinetului Medical Veterinar Dr. A.".

Fiind învestită cu soluționarea recursului declarat de reclamant împotriva soluției de respingere ca neîntemeiată a acțiunii formulate, Înalta Curte reține că potrivit motivului de recurs invocat - art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

Astfel, potrivit art. 87 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 161/2003, funcția de primar este incompatibilă cu "orice alte funcții publice sau activități remunerate, în țară sau în străinătate, cu excepția funcției de cadru didactic sau a funcțiilor în cadrul unor asociații, fundații sau alte organizații neguvernamentale".

Art. 91 alin. (3) din același act normativ prevede că " Alesul local poate renunța la funcția deținută înainte de a fi numit sau ales în funcția care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în această funcție. Alesul local care devine incompatibil prin aplicarea prevederilor prezentei secțiuni este obligat să demisioneze din una dintre funcțiile incompatibile în cel mult 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi."

În prezenta cauză, recurentul pretinde că nu a prestat activitate în cadrul C.M.V. A., întrucât începând cu data de 3.07.2022, a angajat o altă persoană drept medic veterinar, cu contract parțial de muncă, astfel încât veniturile realizate de C.M.V. dr. Dr. A. nu provin dintr-o activitate remunerată desfășurată de către dl. Dr. A., în perioada 2012 - prezent, ci au fost realizate de către d-nul Dr. B..

Înalta Curte nu poate da acestor argumente valența pretinsă de recurent și, în acord cu cele reținute de prima instanță, constată că într-adevăr, începând cu 03.07.2012, C.M.V. A. a avut ca angajat un alt medic veterinar, respectiv pe dl. B., însă acesta a fost angajat cu o normă de doar 2 ore pe zi, dar această împrejurare, prin ea însăși, nu poate duce la concluzia că întreaga activitate în cadrul cabinetului sanitar-veterinar a fost desfășurată exclusiv de acest medic. De asemenea, prin adresa nr. x/12.06.2019, D.S.V.S.A Vâlcea a comunicat pârâtei faptul că toate înscrisurile privitoare la desfășurarea activității, respectiv deconturi justificative, procese-verbale de vaccinare, tabel privind efectuarea acțiunilor de vaccinare, centralizator probe de laborator, cerere de analiză a probelor prelevate, proces-verbal de efectuare a acțiunilor de tuberculinare în exploatațiile comerciale autorizate, de tip A și nonprofesionale, tabel privind efectuarea tuberculinării au fost semnate, ștampilate și parafate de reclamant, în calitate de titular al cabinetului.

În mod similar, autoritatea pârâtă a constatat în mod legal caracterul remunerat al activității desfășurate de recurent, întrucât acesta a înregistrat venituri din activitățile sanitar-veterinare, pe care le-a menționat în declarațiile fiscale și în declarațiile de avere întocmite pentru anii 2012-2016, care se regăsesc inclusiv în adresa comunicată de organul fiscal sub nr. x/212.12.2016.

Mai mult decât atât înscrisurile ce au stat la baza emiterii raportului de evaluare, depuse și la dosarul cauzei, confirmă faptul că recurentul a desfășurat efectiv activități sanitar-veterinare în baza contractelor de prestări servicii încheiate cu Direcția Sanitară Veterinară și Pentru Protecția Alimentelor Vâlcea - facturile fiscale emise de cabinetul medical-veterinar și semnate chiar de către reclamantul A., pentru serviciile de identificare și înregistrare a animalelor, înscrisuri care se coroborează și cu raportul de inspecție fiscală emis de D.G.F.P. Vâlcea sub nr. x/05.08.2013, în care se menționează că evidența contabilă a C.M.V. a fost întocmită de către reclamantul A., care răspunde pentru organizarea și conducerea contabilității în conformitate cu Legea nr. 82/1991.

Prin urmare, întrucât legislația în vigoare interzice deținerea simultană a funcției de primar cu "orice alte funcții publice sau activități remunerate" și constatând că recurentul a ales să nu își dea demisia din una dintre funcțiile incompatibile, autoritatea pârâtă și prima instanță au reținut, în mod corect, starea de incompatibilitate în care s-a aflat recurentul, prin raportare la dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 161/2003.

Pentru considerentele expuse, constatând că sentința recurată nu este afectată de nelegalitate și nu poate fi reformată prin prisma cazului de casare invocat, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 5 din 15 ianuarie 2020 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 martie 2022.