AFFAIRE PIERI c. FRANCE

RESPONDENT

FRA

HOTĂRÂRE

26.07.2007

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art. 6-1

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE PIERI c. FRANCE (CtEDO, 2007)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA CAUZA PIERI c. FRANȚA (solicitarea nr. 7091/04) HOTĂRÂREA STRASBURG 26 iulie 2007 DEFINITIVF 26/10/2007 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. În cauza Pieri c. Franța, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a treia secțiune), care se află într-o cameră compusă din domnii C. Bîrsan, președinte, J.-P. Costa, E. Fura-Sandström, A. Gyulumyan, David Thór Björgvinsson, I. Ziemele, I. Berro-Lefèvre, judecătorii mei, și S. Quesada, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 5 iulie 2007, înmânează hotărârea adoptată la această dată de procedură La originea cazului (n 7091/04) îndreptată împotriva Republicii Franceze și al cărei resortisant al acestui stat, dl Francois Pieri ( Edwige Belliard, director al afacerilor juridice la Ministerul Afacerilor Externe. La 16 octombrie 2006, Curtea a decis să comunice cererea guvernului [art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de procedură al Curții]. Prevalând de art. 29 alineatul (3) din Convenție, Curtea a decis, de asemenea, că va fi examinată în același timp admisibilitatea și temeinicia cauzei. Reclamantul s-a născut în 1929 și își are reședința în Ajaccio. La 1 martie 1995, a fost radiat din controlul grupului administrativ al personalului izolat și al personalului militar, acesta fiind pensionat militar. Farmaceutic-locotenent, a servit (în cadrul Ministerului Afacerilor Externe) facultății franceze de medicină și farmacie din Beirut în perioada 2 octombrie 1974 - 30 aprilie 1975, în timp ce războiul civil a avut loc acolo și a arătat că a avut loc o bronșită cronică obstructivă, din cauza unor șederi frecvente și prelungite în adăposturi neadecvate și nesănătoase în timpul iernii. În absența structurilor spitalicești și a medicilor militari, el a fost tratat la spitalul civil; documentele medicale care atestă îngrijirea primită ar fi fost distruse în timpul unor lupte care au avut loc în martie 1975. La 17 aprilie 1996, reclamantul sesizează Ministerul Apărării cu privire la o cerere de pensie de invaliditate pentru bronșită obstructivă de care suferă și a fost respins printr-o decizie din 2 martie 1998 și a luat măsuri împotriva acestei decizii în fața Tribunalului pentru pensii din Corsica de Sud, care, la 16 februarie 2000, a decis să o mențină printr-o hotărâre motivată în acest sens. Prevăzut [dacă] nu este discutabil faptul că dl Pieri (...) a suferit de tulburări respiratorii sau chiar bronșice în timpul serviciului său în Liban, nici un element din dosar nu permite corelarea acestor fapte cu tulburările pulmonare de care suferă în prezent În plus, dl Pieri (...) nu stabilește că a fost tratat fără întrerupere între plecarea sa în aprilie 75 din Liban și 1989 (...) că există o perioadă de paisprezece ani pentru care persoana interesată nu aduce niciun element că astfel nu se poate stabili că afecțiunea actuală constatată la 31 iulie 1997 poate fi legată de faptele din 1974-1975 Prin urmare, Curtea Regională a Penitenciarelor din Bastia a confirmat această hotărâre printr-o hotărâre formulată după cum urmează: Dl Pieri excită condițiile de ședere într-o țară aflată în pragul războiului civil în acest caz, în absența structurilor spitalicești militare și a medicilor militari din zonă, astfel încât el să nu fie în măsură să producă documente contemporane ale faptelor, care stau la baza afecțiunii în cauză. Certificatele pe care le produce pentru a-i înlocui, pe lângă faptul că nu sunt contemporane cu faptele pe care le raportează, nu indică decât circumstanțe de ordin general referitoare la șederea efectuată în Liban de către persoana în cauză, fără nici o precizare, cu privire la condițiile de timp și de loc de apariție a tulburărilor respiratorii în cauză și nu raportează nici un fapt special, în legătură cu serviciul, care ar putea fundamenta imputabilitatea acestei infirmități pe care dl. Pieri nu raportează dovada; (...). ; că, prin urmare, dl Pieri nu are motive să susțină că Curtea Regională pentru Pensii Militare din Bastia, considerând că elementele pe care le-a produs nu au stabilit dovada acestei imputări, ar fi încălcat principiul liberei admiteri a probei Considerând că, în cazul în care dl Pieri, după caz, a solicitat instanței regionale de pensii din Bastia o expertiză, Curtea a putut considera în mod suveran că este suficient informată de documentele medicale deja plătite la dosar și a motivat în mod corespunzător hotărârea sa; (...) DE DREPT PRIVIND VIOLAȚIILE ALE ARTICOLULUI 6 alineatul (1) DIN CONVENȚIE Reclamantul se declară victima încălcării dreptului său la un proces echitabil în fața Consiliului de Stat și în fața instanțelor din fond. El invocă art. 6 alineatul (1) din Convenție, conform căruia orice persoană are dreptul la audierea echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) În fața Consiliului de Stat, reclamantul denunță participarea comisarului guvernului la deliberările Consiliului de Stat care i-au examinat recursul. 10. Curtea constată că această parte a cererii nu este în mod vădit nefondată în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. În plus, constată că aceasta nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate, aceasta o declară admisibilă. 11. În ceea ce privește fondul, Curtea ia notă de declarația guvernului potrivit căreia: având în vedere intervenția hotărârii Marii Camere din 12 aprilie [2006] în cererea Martinie Martinie c. Franța [GC], 58675/00, CEDO 2006-..], [el] se bazează pe înțelepciunea Curții pentru a aprecia temeinicia motivului întemeiat pe prezența sau participarea comisarului guvernului la deliberata formare de judecată a Consiliului de Stat. În continuare, aceasta reamintește că, în Hotărârile Kress c. Franța [GC] din 7 iunie 2001 39594/98, CEDO 2001-VI) și Martinie (§§ 53-55), Marea Cameră a încheiat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Convenție ca urmare a prezenței comisarului guvernului în deliberările Consiliului de Stat. Ea nu vede niciun motiv pentru a ajunge la o concluzie diferită în prezenta cauză. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție ca urmare a prezenței comisarului guvernului la deliberările privind formarea de judecată a Consiliului de Stat care au examinat recursul reclamantului, în fața instanțelor din fond 12. Reclamantul contestă motivele reținute de Tribunalul pentru pensii din Corsica de Sud în hotărârea sa din 3 octombrie 2000, denunțând insuficiența motivării acestei hotărâri și se plânge că Tribunalul a respins și a omis să analizeze un certificat medical pe care îl prezentase și respingea cererea sa de expertiză medicală. Acesta dezvoltă obiecții similare cu privire la procedura în fața Curții Regionale de Pensii din Bastia și la hotărârea pronunțată de aceasta la 18 decembrie 2000 13. Curtea amintește în primul rând că, deși art. 6 alineatul (1) obligă instanțele să își motiveze deciziile, această obligație nu se poate înțelege ca solicitând un răspuns detaliat la fiecare argument (a se vedea, printre altele, Hotărârea García Ruiz c. Spania [GC] din 21 ianuarie 1999, n 30544/96, CEDO 1999-I, § 26. În speță, atât Tribunalul pentru pensii din Corsica de Sud în primă instanță, cât și Curtea Regională pentru Pensii din Bastia și-au motivat în mod corespunzător deciziile prin care respingeau pe fond pretențiile reclamantului. În continuare, Curtea amintește că problema eligibilității și a evaluării probelor revine în primul rând dreptului intern și instanțelor naționale și că nu îi revine sarcina de a cunoaște erori de fapt sau de drept pretinse comise de o instanță internă, cu excepția cazului în care și în măsura în care acestea ar fi putut aduce atingere drepturilor și libertăților protejate prin convenție (a se vedea, de exemplu, García Ruiz, citată anterior, punctul 28. Constatând, de asemenea, că reclamantul a beneficiat de o procedură contradictorie și, în diferitele etape ale acesteia, a putut prezenta argumentele pe care le-a considerat relevante pentru apărarea cauzei sale, Curtea concluzionează că această parte a cererii nu este în mod evident întemeiată. Prin urmare, în conformitate cu art. 35 alineatul (3) și art. 4 din convenție, aceaceasta ar trebui declarată inadmisibilă și, ca atare, respinsă. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante permite să se șteargă numai în mod impecabil consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 15. Reclamantul solicită 15 000 EUR ( EUR pentru prejudicii materiale, această ultimă sumă corespunde pensiei de invaliditate de care se consideră că este privat în mod nejustificat în urma procedurii interne. 16. Guvernul invită Curtea să declare că constatarea unei încălcări este o satisfacție echitabilă 17. Curtea consideră că prejudiciul moral este remediat suficient prin constatarea încălcării articolului 6 alineatul (1) din Convenție (a se vedea, printre altele, Hotărârea Martinie France [GC] din 12 aprilie 2006, n 58675/00, CEDO 2006-., .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59). Pe de altă parte, Comisia nu poate specula cu privire la rezultatul procedurii incriminate în cazul în care această încălcare nu ar fi avut loc; prin urmare, ar trebui să se respingă surplusul de pretenții ale reclamantului (ibidem DE CES MOTIVE, CURȚIA, LA UNANIMITATE, Declară cererea admisibilă cu privire la motivul întemeiat pe art. 6 alineatul (1) și cu privire la prezența comisarului guvernului la deliberările Consiliului de Stat care au examinat recursul reclamantului și inadmisibilă pentru surplusul A declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție; faptul că constatarea încălcării oferă în sine o satisfacție echitabilă suficientă pentru prejudiciul moral suferit de reclamant respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 26 iulie 2007 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Santiago Quesada Corneliu B Iersan Președinte