ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1628/2023

Ședința publică din data de 22 martie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată reclamantul Serviciul de Ambulanta București-Ilfov a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății, anularea constatărilor, concluziilor și măsurilor Raportului nr. ACP 564/20151 înaintat cu adresa MS nr. C. civ. 393/06.01.2016, înregistrată la SABIF sub nr. x/08.01.2016, Pct. II. lit. g), subpunct b1 resurse umane salarizare.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 498 din 18 decembrie 2020, a admis acțiunea formulată de reclamantul Serviciul de Ambulanta București-Ilfov, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății, a anulat constatările, concluziile și măsurile privitoare la sporul de 15% acordat membrilor comitetului director, cuprinse în raportul nr. x 564/08.12.2015 la pct. II Resurse umane salarizare, lit. g) sporuri, subpunctul b), respectiv la paginile 8 și 11 din raport.

Împotriva hotărârii instanței de fond, recurentul-pârât Ministerul Sănătății a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Motivarea sentinței este insuficientă, întemeiată doar pe o parte din prevederile legale incidente în prezenta cauză, fără a aplica aceste prevederi, în concret, la situația de fapt, existând astfel contradicție între textele de lege indicate și soluția dată.

În perioada ianuarie 2011 - iunie 2017, salarizarea personalului plătit din fonduri publice a fost reglementată prin Legea cadru nr. 284/2010, cu modificările și completările ulterioare, care s-a aplicat etapizat prin legi speciale anuale.

Potrivit art. 6 alin. (4) din Legea cadru nr. 284/2010, ordonatorii principali de credite au avut obligația să stabilească salariile de bază, sporurile, alte drepturi salariale în bani și în natură stabilite potrivit legii, astfel încât să se încadreze în sumele aprobate cu această destinație în bugetul propriu, cu precizarea că Ministerul Sănătății are calitatea de ordonator principal de credite pentru unitățile prevăzute în anexa nr. 2 la H.G. nr. 144/2010 cu modificările și completările ulterioare, unde sunt prevăzute și serviciile de ambulanță județene.

Prin O.M.S. nr. 547/2010 a fost aprobat Regulamentul privind acordarea sporurilor la salariile de bază, în conformitate cu prevederile notei din anexa nr. II/2 la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Conform art. 17 alin. (1) din OMS nr. 547/2010, sporurile pentru condiții de muncă se acordă pentru activitatea desfășurată, conform contractului individual de muncă, în cadrul programului normal de lucru.

Deși, prevederile art. 8 alin. (1) din aceleași regulament, stabilesc că în toate cazurile în care se menționează personalul din unități, secții, compartimente etc. se va înțelege întregul personal al unităților, secțiilor, compartimentelor etc. respective, în fapt se înțelege întreg personalul care își desfășoară activitatea în condițiile prevăzute la art. 17 alin. (1).

Conform art. 118 alin. (8) (9) și (11) din Legea nr. 95/2006, cu modificările și completările ulterioare, privind reforma în domeniul sănătății, contractul individual de muncă al persoanelor care ocupă funcția de manager general și funcții de conducere specifice comitetului director se suspendă de drept pe perioada exercitării mandatului. Pe perioada executării contractului de management/administrare, membrii comitetului director beneficiază de un salariu de bază și de alte drepturi salariale stabilite potrivit prevederilor legale în vigoare.

Managerul general încheie cu Ministerul Sănătății, reprezentat prin ministru, un contract de management pe o perioadă de maximum 3 ani, în conținutul căruia sunt prevăzuți atât indicatorii specifici de performanță, cât și clauzele contractuale care reglementează drepturile și obligațiile părților.

Astfel, prevederile Regulamentului aprobat prin OMS nr. 547/2010 se aplică numai personalului expres nominalizat în cuprinsul acestuia care îndeplinește și condițiile prevăzute la art. 17 alin. (1) din acest regulament.

Prin urmare, pe perioada suspendării contractului individual de muncă, persoanele care ocupă funcția de manager și funcții de conducere specifice comitetului director, pe perioada mandatul își desfășoară activitatea în baza unui contract de management/administrare și pot beneficia numai de drepturile salariale stabilite potrivit prevederilor legale în vigoare pentru această categorie de personal.

Prin Raportul privind controlul efectuat la Serviciul de Ambulanță București-Ilfov, aprobat de Ministrul Sănătății, nr. ACP 564/08.12.2015, s-a reținut în sarcina conducerii Serviciului de Ambulanță București-Ilfov:

"... s-a constatat că s-a acordat un spor de 15% conform prevederilor OMS 547/2010, anexa 3, lit. b), pct. 7, membrilor comitetului director, . . . . . . . . . .".

Astfel, în Raport se menționează:

"De sporul de 15% din salariul de bază prevăzut la lit. B) (7) din anexa 3 la OMS nr. 547/2010 beneficiază personalul care în realizarea sarcinilor de serviciu lucrează pe calculator cel puțin 75% din programul de lucru.

Persoanele care ocupă funcții de conducere în comitetul director nu intră sub incidența acestor prevederi și nu pot beneficia de sporul de 15% din salariul de bază întrucât conform atribuțiilor stabilite prin contractul de management sau contractul de administrare atribuțiile acestor persoane sunt de a manageria întreaga unitate sanitară sau anumite domenii de activitate ale acesteia, lucru care nu se poate realiza stând în fața calculatorului cel puțin 75% din programul normal de lucru

De sporul de 15% din salariul de bază prevăzut la lit. B) (7) din anexa nr. 3 la OMS nr. 547/2010 poate beneficia personalul TESA și personalul din Dispeceratul integrat."

În ceea ce privește membrii comitetului director, cu excepția managerului, prin Ordinul nr. 1624/2007 au fost aprobate atribuțiile acestora, atribuții asumate prin contractul de administrare. Și în situația acestor funcții de conducere (directorul medical, directorul economic, directorul tehnic și asistentul-șef), obligațiile asumate sunt de natura specifică a funcțiilor de conducere, respectiv: "aprobă, asigură, propune, organizează, răspunde, supervizează, analizează, ia măsuri pentru..., coordonează, controlează".

În concluzie, majoritatea atribuțiilor corespunzătoare funcțiilor de conducere sunt legate de aprobări care se realizează în format scris sub forma unor rezoluții sau semnături. Actele care necesită aprobări sunt întocmite/elaborate de compartimentele de specialitate prin personalul de execuție angajat în acest scop și care se află în subordinea membrilor comitetului director în conformitate cu Ordinul nr. 259/2010 pentru aprobarea regulamentului de organizare și funcționare al Serviciului de Ambulanță București-Ilfov. Conducerea Serviciului de Ambulanță București-Ilfov nu a pus la dispoziție membrilor comisiei de control documente din care să reiasă faptul că la nivelul Serviciului de ambulantă este implementat și în stare de funcționare un sistem electronic de circuit al documentelor care ar presupune inclusiv semnarea acestora electronic, ceea ce ar presupune că toate documentele rămân în sistem electronic pentru lecturare și implicit semnare/aprobare.

Spor de 15% din salariul de bază:

În concluzie, norma legală instituie o condiție esențială pentru acordarea sporului de 15% și anume ca timpul efectiv de lucru pe calculator să fie de cel puțin 75% din programul normal de lucru.

Pentru aceste motive, solicită casarea sentinței civile nr. 498/2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii în contencios administrativ ca neîntemeiată.

Intimatul Serviciului de Ambulanță București-Ilfov a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei")

Înalta Curte reține că potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților."

Verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt și de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanța având posibilitatea să le grupeze și să le structureze în funcție de problemele de drept deduse judecății, putând să le răspundă prin considerente comune.

Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătorești nu se regăsesc literal toate susținerile invocate de partea reclamantă, sentința nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

Prin urmare, verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar reține că aceasta îndeplinește exigențele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată. De asemenea, în cuprinsul hotărârii judecătorești analizate, nu se regăsesc considerente contradictorii, instanța de fond înfățișând într-o manieră clară și coerentă argumentele avute în vedere în adoptarea soluției asupra cererii de chemare în judecată.

Aceasta deoarece, din analiza considerentelor sentinței recurate, rezultă indubitabil că, în prezenta cauză, instanța de fond a indicat ce reprezintă, în opinia sa, indicii temeinice, respectiv argumentele care au stat la baza raționamentului său logico-juridic concretizat în dispozitivul sentinței, astfel că nu se poate susține, cu suficient temei, că hotărârea atacată în prezenta cauză ar fi nemotivată, sau că, prin prisma considerentelor sale, nu ar fi posibilă exercitarea controlului judiciar prin intermediul căii de atac a recursului.

Doctrina și jurisprudența au afirmat constant că o motivare clară și cuprinzătoare a unei hotărâri judecătorești nu presupune analizarea tuturor afirmațiilor părților, ci doar a acelora cu caracter esențial, chiar și acestea din urmă putând fi tratate în mod global. Este obligatoriu ca judecătorul să analizeze, în mod real și păstrându-și echilibrul dar și obiectivitatea, susținerile ambelor părți cu interese contrare în proces, dar doar acele susțineri care au legătură cu obiectul cauzei, cu fundamentul pretențiilor deduse judecății și cu soluția ce urmează a se dispune, din perspectiva acestei soluții, urmând a fi filtrate și cenzurate respectivele susțineri, fie în sensul reținerii, fie în cel al înlăturării lor.

Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că acest motiv de recurs nu este întemeiat.

În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material")

Din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamantul Serviciul de Ambulanta București-Ilfov a solicitat anularea constatărilor, concluziilor și măsurilor Raportului Corpului de Control al Ministrului Sănătății nr. ACP 564/2015.

Raportul a fost întocmit în temeiul dispozițiilor art. 4 și 4 indice 1 din O.G. nr18/2011, pentru stabilirea măsurilor privind verificarea și controlul unităților sanitare cu paturi de către Ministerul Sănătății și instituțiile din subordinea acestuia potrivit cărora:

"(1) Activitatea inspectorilor sanitari, a asistenților-inspectori și a farmaciștilor-inspectori se desfășoară în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare care reglementează activitatea de control în domeniul sănătății publice și în domeniul farmaceutic. (2) Personalul împuternicit cu atribuții în domeniile medical, farmaceutic, economic, resurse umane, normare, organizare și salarizare supune aprobării ministrului sănătății raportul de control întocmit în urma verificărilor efectuate. (3) Măsurile propuse în domeniul asistenței medicale și în domeniul farmaceutic, prevăzute în raportul de control și aprobate de ministrul sănătății, sunt obligatorii și sunt duse la îndeplinire de unitățile sanitare publice sau private controlate în termenele stabilite. (4) Nerespectarea măsurilor stabilite în calitatea serviciilor de asistență medicală poate duce la suspendarea sau ridicarea autorizației de funcționare a unității sanitare controlate, în cazurile și condițiile prevăzute de lege, ori la aplicarea altor sancțiuni, după caz.(5) Unitățile sanitare din subordinea Ministerului Sănătății au obligația ducerii la îndeplinire a măsurilor stabilite prin raportul de control aprobat de ministrul sănătății în domeniile medical, farmaceutic, economic, resurse umane, normare, organizare și salarizare, în termenele stabilite. (6) Pentru unitățile sanitare, altele decât cele din subordinea Ministerului Sănătății, raportul de control poate conține și recomandări asupra domeniilor economic, resurse umane, normare, organizare și salarizare, potrivit reglementărilor în vigoare. Recomandările prevăzute în raportul de control care sunt aplicabile unităților sanitare, altele decât cele din subordinea Ministerului Sănătății, vor fi comunicate instituțiilor implicate. (7) Unitățile sanitare publice sau private supuse controlului au obligația de a permite accesul comisiilor de control în incinta unității sanitare și de a pune la dispoziția acestora toate documentele solicitate de membrii comisiilor de control, cu respectarea prevederilor art. 198 alin. (4) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare".

Art. 4

1

.Nerespectarea prevederilor art. 4 alin. (3), (5) și (7) se sancționează, în funcție de entitatea controlată, conform prevederilor legale în vigoare.

În raportul nr. x 564/08.12.2015 la pct. II Resurse umane salarizare, lit. g) sporuri, subpunctul b), respectiv la paginile 8 și 11 din raport, s-a reținut că, pe baza documentelor prezentate, s-a constatat că s-a acordat spor de 15% conform prevederilor OMS 547/2010, Anexa 3, lit. B), pct. 7, membrilor comitetului director, conform calculelor lunare de salariu din fluturașii de salariu pe luna august 2015. De sporul de 15% din salariul de bază prevăzut la lit. B) (7) din anexa nr. 3 la OMS nr. 547/2010 beneficiază personalul care în realizarea sarcinilor de serviciu lucrează pe calculator cel puțin 75% din programul normal de lucru.

Recurentul-pârât Ministerul Sănătății, prin organele sale de control, a apreciat că persoanele care ocupă funcții de conducere în comitetul director nu intră sub incidența prevederilor OMS 547/2010, Anexa 3, lit. B), pct. 7, și nu pot beneficia de sporul de 15% din salariul de bază întrucât conform atribuțiilor stabilite prin contractul de management sau contractul de administrare, atribuțiile acestor persoane sunt de a manageria întreaga unitate sanitară sau anumite domenii de activitate ale acesteia, lucru care nu se poate realiza stând în fața calculatorului cel puțin 75% din programul normal de lucru.

În drept, se reține că potrivit prevederilor Anexei 3, lit. B), pct. 7 din Ordinul MS 547/2010 (pentru aprobarea Regulamentului privind acordarea sporurilor la salariile de bază, în conformitate cu prevederile notei din anexa nr. II/2 la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice), are dreptul la plata unui spor de 15% din salariul de bază: personalul care în realizarea sarcinilor de serviciu lucrează pe calculator cel puțin 75% din programul normal de lucru;

Înalta Curte apreciază contrar celor susținute de recurent că dreptul la plata sporului de 15% din salariul de bază nu este limitat la o anumită categorie de personal. Prin urmare, aprecierile recurentului, în sensul că de acest spor poate beneficia doar personalul TESA și personalul din Dispeceratul integrat, nu sunt susținute de textul de lege mai sus menționat.

Prin urmare, pentru a stabili dacă un angajat din cadrul sistemului de sănătate publică are dreptul la plata sporului în discuție, este necesară verificarea atribuțiilor acestuia și a activității efective pe care o desfășoară, conform documentației de angajare și altor înscrisuri relevante în acest sens.

Membrii comitetului director al unității sanitare reclamante sunt managerul general, directorul medical, directorul economic, directorul tehnic și asistentul șef.

Contractele de management/administrare depuse la dosar reglementează raporturi de muncă, iar sistarea plății unui element constitutiv al salariului prevăzut în contract (în speță, sporul de 15% conform OMS 547/2010) ori recuperarea acestui spor de la persoanele angajate în funcția prevăzută în contract nu poate interveni decât în urma anulării, modificării ori încetării acestor contracte, ceea ce nu este cazul în speță.

Activitatea complexă a unității reclamante este înregistrată și se reflectă în programe informatice specifice domeniului medical, instalate pe calculatoarele din dotarea unității sanitare reclamante.

Prin urmare, exercitarea de către membrii comitetului director a atribuțiilor de aprobare, coordonare, organizare, supraveghere, nu se poate realiza în lipsa lucrului la calculator, doar prin întocmirea de rezoluții scrise și semnături.

Contrar susținerilor recurentului, chiar dacă o parte a documentației este întocmită de compartimente de specialitate din subordinea comitetului director, se reține că membrii comitetului director au nevoie de acces la programele informatice instalate pe calculatoare pentru a verifica corectitudinea documentelor și realitatea informațiilor cuprinse în aceste documente, informații care se regăsesc în sistemele/programele informatice ale unității sanitare reclamante.

De asemenea, din prevederile contractelor de management/administrare depuse la dosar rezultă că membrii comitetului director nu doar aprobă, controlează, supervizează documentele întocmite de subordonați, ci, la rândul lor, au obligația de a întocmi documente constând în propuneri scrise, răspunsuri scrise, planuri, studii, rapoarte.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile formulate de recurent sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Sănătății împotriva sentinței nr. 498 din 18 decembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 22 martie 2023.