ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1431/2023

Ședința publică din data de 14 martie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 29.01.2021 cu numărul x/2020, inițial pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat anularea Ordinului nr. 3114/26.11.2019 și anularea în parte a Ordinelor nr. 3393/31.12.2019 și nr. 226/04.02.2020, cu privire la drepturile salariale stabilite, având în vedere pragul de vechime în funcția ocupată în cadrul Parchetului cuprinsă între de 0-3 ani.

De asemenea, a solicitat anularea Adresei nr. x/23.03.2020 privind respingerea contestației formulate împotriva Ordinelor sus menționate și emiterea unor noi ordine prin care drepturile salariale să fie stabilite conform reglementărilor din Anexa V la Legea - cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, Capitolul I lit. B) nr. crt. 4, pentru o vechime în funcția ocupată în cadrul Parchetului cuprinsă între 5-10 ani.

Prin sentința civilă nr. 715 din 7 mai 2021 a Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal s-a anulat Ordinul nr. 3114/26.11.2019.

S-au anulat în parte Ordinele nr. 3393/31.12.2019 și nr. 226/04.02.2020, doar cu privire la drepturile salariale stabilite în privința reclamantei.

S-a anulat Adresa nr. x/23.03.2020 privind respingerea contestației formulate împotriva ordinelor anterior menționate.

A fost obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să emită în favoarea reclamantei A. un nou act administrativ de salarizare, prin care să realizeze încadrarea salarială a reclamantei având în vedere vechimea în funcție cuprinsă între 5 - 10 ani, prin luarea în considerare, ca astfel de vechime, a vechimii în funcția de specialist în cadrul parchetului (prin asimilare cu vechimea în funcția de procuror cu grad de judecătorie), cu respectarea celorlalte limite stabilite prin lege. S-a stabilit ca încadrarea salarială a reclamantei având în vedere vechimea în funcția de specialist în cadrul parchetului să se realizeze începând cu data de 11.11.2019 până la data intervenirii unei cauze legislative de modificare a acestui mod de calcul a drepturilor salariale cuvenite reclamantei.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs pârâtul criticând-o pentru motive de nelegalitate în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

S-a susținut că prima instanță a interpretat și aplicat în mod greșit art. 22 din secțiunea a 6-a a cap. VIII din Anexa V a Legii nr. 153/2017 coroborat cu lit. B) din cap. I al aceleiași anexe, precum și principiile care stau la baza funcționării Ministerului Public.

Specialiștii din cadrul Ministerului Public au beneficiat de majorarea salariului din luna decembrie 2017 până la nivelul salariului de bază prevăzut la pct. 4 de la lit. B) din cap. I al Anexei V a Legii nr. 153/2017, majorat cu 15% pentru complexitatea muncii, concomitent cu majorarea cu 25% a cuantumului sporurilor în plată în luna decembrie 2017.

Salariul de bază pentru specialiștii din cadrul Ministerului Public a fost stabilit conform lit. B), nr. crt. 4, din cap. I al Anexei V din Legea nr. 153/2017, corespunzător funcției de procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie. Indemnizația de încadrare se majorează direct proporțional cu vechimea în muncă și în funcție, aceasta din urmă fiind definită la pct. 1 al notei de la lit. B) din cap. I al Anexei V a legii, respectiv, prin "vechime în funcție" înțelegându-se vechimea în funcția de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiție.

Întrucât legiuitorul nu a prevăzut că vechimea în funcția de specialist să constituie vechime în funcție, astfel încât să poată fi luată în calcul la stabilirea salariilor de bază ale specialiștilor, acestea sunt egale cu indemnizația unui procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie cu o vechime în funcție între 0-3 ani.

Pentru vechimea în funcție dobândită în cadrul parchetului, specialiștii care nu au atins nivelul de salarizare aferent anului 2022 beneficiază de prevederile art. 39 alin. (1) din Legea nr. x, respectiv salarizarea se face la nivelul prevăzut pentru funcții similare.

În consecință, s-a arătat că ordinele contestate sunt legale și temeinice.

Au fost invocate și considerentele deciziilor nr. 818 - 821 din 03.07.2008, publicate în M.Of. nr. 537 din 16.07.2008, prin care Curtea Constituțională a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.

S-a solicitat admiterea recursului, pentru motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., casarea în tot a sentinței recurate și respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Intimata - reclamantă nu a formulat întâmpinare la recurs.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este întemeiat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt și de drept relevante

Prin Ordinul nr. 3114/26.11.2019, reclamanta A. a fost numită în funcția publică de specialist la secția de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, gradația 2 (corespunzătoare unei vechimi în muncă între 5-10 ani), fiindu-i stabilite, începând cu data de 11.11.2019, următoarele drepturi salariale: un salariu de bază de 11851 RON, un cuantum de 1778 RON spor de risc și suprasolicitare neuropsihică și al sporului de confidențialitate, un cuantum de l778 RON al sporului pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, corespunzător timpului lucrat.

La data de 31.12.2019 a fost emis Ordinul nr. 3393, prin care s-au stabilit drepturile salariale începând cu data de 01.12.2019, conform art. 38 alin. (4) din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, astfel că reclamanta, încadrată pe funcția de specialist, gradația 2, a beneficiat de un salariu de bază de 11.851 RON, un cuantum de 1.778 RON al sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică și al sporului de confidențialitate și un cuantum de 1.778 RON al sporului pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, corespunzător timpului lucrat.

Reclamanta A. a formulat contestație împotriva ordinelor deduse judecății față de împrejurarea că salariul de bază a fost stabilit greșit avându-se în vedere pragul de vechime în funcție cuprins între 0-3 ani.

Prin Adresa nr. x/23.03.2020 emisă de pârâtul PÎCCJ, contestația a fost respinsă, fiind reținute următoarele considerente: Salariul de bază pentru specialiștii din cadrul Ministerului Public s-a stabilit conform Cap. I lit. B), nr. crt. 4 din Anexă, la care regăsim funcția de procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie, cu 6 praguri de vechime în funcție, respectiv: bază 0-3 ani; 3-5 ani; 5-10 ani; 10-15 ani; 15-20 ani; peste 20 ani, precum și 6 praguri pentru vechime în muncă. Indemnizația lunară se majorează direct proporțional cu vechimea în muncă și în funcție, acesta din urmă fiind clar și limitativ definită la pct. 1 din Nota de subsol potrivit căreia prin vechime în funcție se înțelege vechimea în funcția de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat asistent sau auditor de justiție.

Curtea de apel a admis acțiunea reclamantei constatând că prevederile art. 22 alin. (1) din Legea 153/2017 (Anexa V, cap. VIII) fac trimitere la cap. I lit. B) nr. crt. 4., fără a face vreo altă distincție, astfel că se impunea ca în cazul reclamantei să fie aplicată în întregime modalitatea de stabilire a drepturilor salariale pentru procurorul cu grad de judecătorie, atât în raport de gradația aferentă vechimii în muncă, cât și în raport de vechimea în funcție, recursul formulat de pârât vizând modalitatea de interpretare și aplicare a prevederilor de mai sus, caz de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Problema de drept dedusă judecății vizează modul în care partea pârâtă a înțeles să facă aplicarea Legii-cadru nr. 153/2017 în materia salarizării specialiștilor din cadrul secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la neasimilarea vechimii în funcție cu vechimea juridică de "judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiție" prevăzută explicit la Nota nr. 1 la Capitolul I lit. B), spre a fi avută în vedere la determinarea încadrării salariale.

În drept, se constată că art. 22 din Capitolul VIII al Anexei V la Legea-cadru nr. 153/2017 prevede că "(1) Salariile de bază pentru specialiștii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, inclusiv al Direcției Naționale Anticorupție și al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și al celorlalte parchete, sunt prevăzute în prezenta anexă la cap. I lit. B) nr. crt. 4. (2) Specialiștii prevăzuți la alin. (1) beneficiază și de celelalte drepturi salariale prevăzute de lege pentru categoria profesională din care fac parte, după caz, cu excepția elementelor salariale care compun salariul de bază stabilit pentru categoriile profesionale din care fac parte."

La Capitolul I lit. B) nr. crt. 4 din Anexa V la Legea - cadru nr. 153/2017 se află funcția de "procuror cu grad de judecătorie", existând în cadrul tabelului aferent o ierarhizare pe verticală raportată la vechimea în funcție și o ierarhizare pe orizontală raportată la gradație, primul rând al ierarhiei fiind cel specific unei vechimi în funcție de "0-3 ani".

În Notele nr. 1 și nr. 3 la Capitolul I lit. B) se prevede că "Prin "vechime în funcție", în sensul prezentului capitol, se înțelege vechimea în funcția de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiție.", respectiv că "Indemnizația de încadrare/coeficientul cuprinde sporul de vechime în muncă corespunzător gradației."

Reține instanța că această chestiune, invocată prin criticile din recurs, a făcut obiectul unei sesizări adresate Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, prin Decizia nr. 31/2021 stabilindu-se că "În interpretarea și aplicarea principiului ierarhizării pe verticală, cât și pe orizontală, în cadrul aceluiași domeniu, în funcție de complexitatea și importanța activității desfășurate, potrivit prevederilor art. 6 lit. f) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, în cazul personalului din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism care nu are o grilă proprie de salarizare, trimiterea la prevederile nr. crt. 4 lit. B) de la cap. I din anexa nr. V la același act normativ vizează aplicarea acestor dispoziții doar în ceea ce privește vechimea în muncă, nu și vechimea în funcție."

Astfel, în cuprinsul considerentelor acestei decizii, s-au reținut următoarele aspecte, cu relevanță pentru soluția pronunțată în prezenta cauză:

"94. Faptul că prin nota de subsol la tabelul prevăzut de capitolul I lit. B) din anexa nr. V a Legii-cadru nr. 153/2017 se prevede că, prin "vechime în funcție", în sensul prezentului capitol, se înțelege vechimea în funcția de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiție denotă că ierarhizarea salarizării în funcție de această vechime nu se poate aplica decât categoriilor de personal expres prevăzute, nu și categoriilor de personal a căror salarizare se stabilește prin "trimitere" la coeficientul de ierarhizare.

Raportat la de decizia pronunțată de Completul privind dezlegarea unor chestiuni de drept, Înalta Curte constată că hotărârea curții de apel prin care s-a înlăturat de la aplicarea dispozițiilor art. 22 alin. (1) raportat la cap. I lit. B) nr. crt. 4 a definiției vechimii în funcție din nota de subsol, este dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

Prin urmare, se constată legalitatea Ordinelor nr. 3114/26.11.2019 și a Ordinelor nr. 3393/31.12.2019 și nr. 226/04.02.2020 emise de recurentul pârât, în ceea ce privește stabilirea vechimii în funcție corespunzătoare încadrării intimatei reclamante, sentința urmând a fi reformată în acest sens.

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 496 din C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și, în rejudecare, va respinge acțiunea ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de recurentul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței civile nr. 715 din 7 mai 2021 a Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și rejudecând:

Respinge acțiunea formulată de reclamanta A., ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 14 martie 2023.