ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 674/2023

Ședința publică din data de 12 octombrie 2023

Deliberând asupra recursului declarat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 14 iunie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2022, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 14 iunie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022, printre altele, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza art. 29 alin. (1) și (5) din Legea nr. 47/1992 republicată, a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de inculpatul A. cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 83 din C. proc. pen. coroborat cu art. 92 din C. proc. pen., art. 38 din C. proc. pen. și art. 102 din C. proc. pen., art. 342, 345, 346 din C. proc. pen. și art. 304 alin. (1) din C. proc. civ. coroborat cu art. 52 din C. proc. pen.

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reținut motivele invocate de către recurent cu privire la cererile de sesizare a Curții Constituționale, dispozițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, și a constatat, în esență, că, prin invocarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 83 coroborat cu art. 92 din C. proc. pen., dar și ale art. 38 din C. proc. pen., art. 102 din C. proc. pen., art. 35 din C. pen., art. 342, 345, 346 din C. proc. pen. și ale art. 304 alin. (1) din C. proc. civ. coroborat cu art. 52 din C. proc. pen., nu se urmărește verificarea conformității normei cu dispozițiile constituționale, ci se urmărește adaptarea și aplicarea acestor texte de lege de către organele judiciare conform propriei interpretări pe care o oferă inculpatul A., aspect care contravine dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată.

Așadar, a reținut că instanțelor de judecată le revine, în faza admisibilității condițiilor de sesizare a Curții Constituționale, competența de a verifica dacă excepția a fost invocată în scopul prevăzut de lege, adică pentru controlul constituționalității unei dispoziții legale, dar care întotdeauna trebuie să aibă legătură cu cauza. Legătura cu soluționarea cauzei privește incidența dispoziției legale a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată, în privința soluției care se va pronunța în procesul aflat pe rolul instanței de judecată.

Astfel, în jurisprudență s-a subliniat faptul că scopul invocării excepției de neconstituționalitate nu poate fi doar acela de a supune formal jurisdicției constituționale orice dispoziție legală care reglementează desfășurarea procesului penal, ci de a împiedica o judecată și pronunțarea unei soluții întemeiată pe o dispoziție neconstituțională.

Curtea de apel a apreciat că nemulțumirea inculpatului A. legată de modalitatea de desfășurare a urmăririi penale nu se poate circumscrie unei excepții de neconstituționalitate a unor dispoziții legale. S-a mai arătat că, de altfel, obligația instanței de a examina și această condiție implicită de admisibilitate rezultă chiar din jurisprudența instanței de contencios constituțional, ale cărei decizii au fost în mod constant acelea de respingere ca inadmisibile a excepțiilor de neconstituționalitate formulate cu nerespectarea competenței sale expres prevăzute de art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 (mutatis mutandis, a se vedea cu titlu de exemplu deciziile nr. 35/20.01.2011, nr. 284/24.02.2011 și nr. 459/12.04.2011 ale Curții Constituționale).

Împotriva încheierii din data de 14 iunie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2022, a declarat recurs inculpatul A..

Astfel, la data de 15 iunie 2023, prin e-mail, a declarat recurs în ceea ce privește respingerea următoarelor excepții de neconstituționalitate:

- art. 83 coroborat cu art. 92 din C. proc. pen.

- art. 304 din C. proc. civ. coroborat cu art. 52 din C. proc. pen.

- art. 342, art. 345 și art. 346 din C. proc. pen.

La data de 16 iunie 2023, prin e-mail, a declarat recurs în ceea ce privește respingerea următoarelor excepții de neconstituționalitate:

- art. 102 din C. proc. pen.

- art. 38 din C. proc. pen.

- art. 35 din C. pen.

- art. 339 și art. 340 din C. proc. pen.

La data de 22 iunie 2023, prin e-mail, recurentul a transmis la dosar motivele de recurs în ceea ce privește următoarele excepții de neconstituționalitate:

- art. 83 coroborat cu art. 92 din C. proc. pen.

- art. 304 din C. proc. civ. coroborat cu art. 52 din C. proc. pen.

- art. 35 din C. pen.

- art. 339 și art. 340 din C. proc. pen.

La data de 23 iunie 2023, prin e-mail, recurentul a transmis la dosar motivele de recurs în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a art. 102 din C. proc. pen.

În motivarea cererilor, recurentul a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor prevăzute de art. 83 coroborat cu art. 92 din C. proc. pen., art. 304 din C. proc. civ. coroborat cu art. 52 din C. proc. pen., art. 35 din C. pen., art. 339 și art. 340 din C. proc. pen., art. 102 din C. proc. pen. susținând, referitor la condițiile de admisibilitate a cererii, că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1)-(5) din Legea nr. 47/1992, întrucât excepția de neconstituționalitate este ridicată de părți, în fața unei instanțe judecătorești, ea privește dispoziții dintr-o lege care au legătură cu soluționarea cauzei, iar prevederile invocate nu au fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Pe fondul excepției de neconstituționalitate, inculpatul A. a susținut, în esență, că dispozițiile art. 83 coroborat cu art. 92 din C. proc. pen., care prevăd faptul că avocatul suspectului sau inculpatului are dreptul să asiste la efectuarea de acte de urmărire penală, sunt neconstituționale, deoarece această normă este neclară în privința suspectului sau inculpatului care este de profesie avocat și care își apără singur drepturile sale, fiind încălcate, astfel, art. 16, art. 21 și art. 24 din Constituție, respectiv art. 6 CEDO.

A mai arătat că neclaritatea acestor norme rezultă și din jurisprudența contradictorie a instanțelor și a reclamat, în concret, că, refuzul informării cu privire la data audierilor și refuzul admiterii participării sale la audierea martorilor în cauza penală în care a fost cercetat, în calitate de avocat care își apără singur drepturile, pentru a adresa întrebări persoanelor audiate, a avut drept consecință încălcarea dreptului său la apărare, precum și dreptul de a fi citat în mod procedural.

În ceea ce privește neconstituționalitatea dispozițiilor prevăzute de art. 304 din C. proc. civ. coroborat cu art. 52 din C. proc. pen., recurentul a susținut că în alte dosare aflate pe rolul altor instanțe i-a fost admisă excepția de neconstituționalitate a art. 304 din C. proc. civ. și s-a dispus sesizarea Curții Constituționale: dosarul nr. x/2019, dosarul nr. x/2021 al Tribunalului București, secția a V-a civilă, dosarul nr. x/2017.

Astfel, precizând că potrivit art. 52 din C. proc. pen., chestiunea prealabilă se judecă de către instanța penală, potrivit regulilor și mijloacelor de probă privitoare la materia căreia îi aparține acea chestiune, recurentul a criticat că, în cazul de față, instanța a apreciat că nu este admisibilă înscrierea în fals față de actele folosite de o grupare infracțională, motiv pentru care art. 52 din C. proc. pen. coroborat cu art. 304 din C. proc. civ. este neclar și lasă loc de interpretări care încalcă dreptul la un proces echitabil.

A mai arătat că art. 35 din C. pen. este neconstituțional raportat la sintagmele folosite, și anume, în realizarea aceleași rezoluții, deoarece norma este neclară și nu diferențiază ce se întâmplă când pretinsa rezoluție este întreruptă, cu trimitere la situația sa particulară din cuprinsul rechizitoriului întocmit în cauza penală 103/P/2020. Din această perspectivă, a susținut că art. 35 din C. pen. poate duce la constatări paușale care duc la o reducere semnificativă a posibilităților de apărare a inculpatului, mai ales că lasă sentimentul de luare de decizii arbitrare, fără o bază legală clară, forma actuală a normei criticate încălcând principiul stabilirii dreptului așa cum a fost decis de către Curtea Constituțională prin decizia nr. 233 din aprilie 2021.

Mai mult, în opinia sa, norma legală, în forma actuală, nu ar permite, de exemplu, urmărirea penală pentru fapte care nu sunt acum inculpate, și care ar putea exista între pretinsele acte materiale actuale, și nici întreruperea faptei pretins continuate, prin acte care infirmă pretinsa rezoluție și latura subiectivă.

Deopotrivă, art. 35 din C. pen. nu acoperă situația când o parte din pretinsele acte materiale ar fi fost comise în afara României, iar extinderea unei infracțiuni și conexarea ei cu presupuse fapte comise în afara teritoriului statului român extinde nepermis aplicabilitatea normei criticate.

În fine, a apreciat că o altă problemă constituțională care apare în legătura cu formularea art. 35 din C. pen. și a sintagmelor, este înlăturarea prescripției pe baza pretinselor elemente de legătură, nedovedite și nesigure (in dubio pro reo), încălcându-se și principiul neretroactivității, ceea ce face necesar să exista elemente sigure de diferențiere între fapta continuată și fapte individuale.

În ceea ce privește neconstituționalitatea dispozițiilor prevăzute de art. 339 și art. 340 din C. proc. pen.,recurentul a susținut, prioritar, că instanța nu a soluționat nicio cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 339, art. 340 din C. proc. pen., coroborate cu art. 34 din Legea 51/1995, respectiv a prevederilor art. 3 alin. (5), art. 10 din C. proc. pen. coroborat cu art. 255 din C. proc. pen. analog.

A mai arătat că Înalta Curte, prin încheierea nr. 385/15.06.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, a admis recursul său declarat împotriva încheierii de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a disp. art. 339, 340 din C. proc. pen.

Sub aspectul situației de fapt, recurentul a arătat, în esență, că, în cazul de față, a fost efectuată o percheziție la un avocat la cererea unui procuror împotriva căruia, el, în calitate de avocat, a formulat anterior mai multe plângeri la CSM, Inspecția Judiciară și plângeri penale, dosarele fiind, de altfel, la data percheziției, pe rolul Curții de Apel București și, ulterior, și admise.

La percheziția respectivă, procurorul, prin lucrători de poliție judiciară, a ridicat inclusiv plângerile și dosarele formulate față de el, iar în dosarul de față, recurentul a solicitat restituirea acestor acte, prin încheierile din dosarele nr. x/2022 și nr. y/2022, instanța dispunând, după aproximativ un an după percheziție, restituirea lor.

Astfel, recurentul a apreciat că art. 339 și art. 340 din C. proc. pen., coroborat cu art. 34 din Legea avocaților nu corespund cerințelor CEDO și prejudiciază, în forma lor actuală, drepturile Constituției, așa cum au fost menționate (art. 16, art. 21 si 24 din Constituția României și art. 6,8,13 CEDO), având în vedere că percheziția și ridicarea de documente nu au fost efectuate de către un procuror, chiar dacă s-a legitimat cu legitimația de avocat și a solicitat lucrătorilor de la poliția judiciară să cheme procurorul, conform art. 34 din Legea 51/1995.

Cu alte cuvinte, recurentul a apreciat că percheziția trebuie să fie însoțită de garanții procedurale speciale, iar avocatul trebuie să aibă acces la un control eficient, or dispozițiile prevăzute de art. 339 și art. 340 din C. proc. pen., coroborate cu art. 34 din Legea avocaților, sunt neclare si nu oferă garanțiile respective, încălcând art. 16, 21 și 24 din Constituția României și art. 8 CEDO, vătămarea drepturilor prevăzute de art. 8 rezultând din chiar efectuarea percheziției și din ridicarea de acte protejate coroborat cu lipsa unei căi de atac pentru ca această vătămare să fie verificată de către un judecător independent.

A mai arătat că art. 102 din C. proc. pen. este neconstituțional deoarece, coroborat cu art. 34 din Legea avocaților, coroborat cu jurisprudența CEDO din cauzele Niemetz contra Germaniei, Aleksanyan c. Rusiei, Gologan c. Ucrainei etc., norma este neclară atunci când prin legi speciale se stipulează sancțiuni privind excluderea probelor obținute în cazurile exprese în care legea interzice un mijloc de probă sau un procedeu probatoriu, cum sunt prevederile art. 34 din Legea avocaților, incident în cauză, care prevede că "percheziția nu poate fi făcută decât de procuror" și că sunt scutite de la măsura ridicării actele, care de astfel au fost ridicate și folosite ca probe, mai ales că mai toate actele sunt acte care provin de la clienții recurentului.

Din această privință, recurentul a apreciat că norma este neclară privind excluderea probelor, dacă excluderea este ope legis sau nu.

Examinând recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 14 iunie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte constată următoarele:

Din economia dispozițiilor Legii nr. 47/1992, rezultă că sesizarea instanței de contencios constituțional în cadrul controlului de constituționalitate a posteriori implică examinarea prealabilă a următoarelor cerințe de admisibilitate, cumulativ, prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din lege:

a) - calitatea de parte în proces a autorului excepției;

b) - identificarea normei/normelor legale criticate, dar și a măsurii în care legea în care sunt inserate se află în vigoare la data soluționării cererii;

c) - existența unei legături între norma legală criticată și soluția ce ar putea fi dată în cauza respectivă, indiferent de faza litigiului;

d) - verificarea deciziilor pronunțate anterior de către Curtea Constituțională cu privire la constituționalitatea acelei dispoziții legale, pentru a exclude o eventuală inadmisibilitate a cererii, ca efect al constatării neconstituționalității normei criticate printr-o decizie precedentă.

Înalta Curte constată că, dacă evaluarea primelor două și a ultimei condiții dintre cele patru anterior enunțate implică un examen preponderent formal, cea de-a treia cerință cumulativă reclamă, în anumite cazuri, o evaluare mai amănunțită, ce nu se circumscrie în totalitate limitelor unei abordări pur formale a chestiunii admisibilității cererii de sesizare.

O atare evaluare nu contravine însă dispozițiilor art. 2 ori art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Curtea Constituțională este unica autoritate competentă să supună controlului de constituționalitate actele normative prevăzute de art. 2 alin. (1) din legea specială.

Încheierea de sesizare a Curții Constituționale are, însă, valențele unui act procedural, prin care sunt definite limitele învestirii autorității de jurisdicție constituțională. Instanța de judecată în fața căreia a fost invocată excepția de neconstituționalitate are, potrivit legii, nu doar competența, ci și obligația corelativă de a cenzura eventualele susțineri ale autorului excepției și, în mod subsecvent, de a fixa limitele sesizării autorității de jurisdicție constituțională în strictă conformitate cu dispozițiile legii pertinente, dar și cu specificul cauzei.

În aceste coordonate de principiu, procedând la reevaluarea admisibilității sesizării Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 102 din C. proc. pen., art. 38 din C. proc. pen., art. 83 coroborat cu art. 92 din C. proc. pen., art. 304 din C. proc. civ. coroborat cu art. 52 din C. proc. pen., art. 342, art. 345 și art. 346 din C. proc. pen., invocată de recurentul A. și a tuturor motivelor invocate de către acesta, Înalta Curte constată următoarele:

Excepția a fost ridicată de către o parte din proces (recurentul A.), în fața unei instanțe judecătorești învestite, în procedura de cameră preliminară, cu verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței și a legalității sesizării instanței, precum și verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală în dosarul de urmărire penală nr. 103/P/2020 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, privind pe inculpatul A., în care a fost emis rechizitoriul la data de 7 iunie 2022 (dosarul nr. x/2022 al Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie).

În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate invocată, Înalta Curte reține că, deși dispozițiile prevăzute de art. 102 din C. proc. pen., art. 38 din C. proc. pen., art. 83 coroborat cu art. 92 din C. proc. pen., art. 304 din C. proc. civ. coroborat cu art. 52 din C. proc. pen., art. 342, art. 345 și art. 346 din C. proc. pen. sunt în vigoare, textele criticate nefiind declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale, cererea de sesizare a Curții Constituționale apare ca inadmisibilă, nefiind îndeplinită condiția referitoare la "legătura" normei contestate cu soluția ce ar putea fi dată în cauză, în planul componentei privind necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate.

Înalta Curte de Casație și Justiție observă că argumentele prezentate nu constituie veritabile critici de neconstituționalitate.

Astfel, se reține că recurentul pretinde că textele în cauză sunt contrare art. 16, art. 21 și art. 24 din Constituție, respectiv art. 6 și art. 8 din Convenția europeană a drepturilor omului, cu argumentarea că lipsa de claritate a normelor criticate ca fiind neconstituționale rezultă, în esență, din jurisprudența contradictorie a instanțelor naționale prin raportare, în concret, la situația sa particulară din dosarul de urmărire penală nr. 103/P/2020 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța.

Așadar, condiția referitoare la "legătura" normei contestate cu soluționarea cauzei este doar formală, de vreme ce autorul excepției nu tinde la a supune cenzurii instanței de contencios constituțional, în mod efectiv, aspecte de neconstituționalitate derivate din modalitatea de redactare a dispoziției legale criticate.

Se constată că inculpatul A. nu a invocat pretinsa lipsă de claritate și previzibilitate a textelor art. 102 din C. proc. pen., art. 38 din C. proc. pen., art. 83 coroborat cu art. 92 din C. proc. pen., art. 304 din C. proc. civ. coroborat cu art. 52 din C. proc. pen., art. 342, art. 345 și art. 346 din C. proc. pen., luând în considerare conținutul lor propriu-zis, ci a avut în vedere, în mod fundamental, o chestiune de interpretare, pe cale judiciară, a acestor dispoziții, în vederea aplicării în speță a textelor de lege criticate.

Mai exact, neconstituționalitatea normelor criticate ar deriva, în opinia autorului excepției, din existența unor interpretări diferite ale organelor judiciare cu privire la situația lui particulară din dosarul de urmărire penală nr. 103/P/2020 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, în care are calitatea de inculpat, respectiv critică în concret modalitatea în care a avut loc percheziția domiciliară și urmărește o anumită interpretare a art. 102 din C. proc. pen. care reglementează excluderea probelor obținute în mod nelegal în raport de lipsa procurorului de la efectuarea propriu-zisă a percheziției, este nemulțumit de faptul că nu a fost lăsat să participe, în faza de urmărire penală, la audierea martorilor din cauză, de modalitatea în care legiuitorul a reglementat procedura de cameră preliminară care nu permite audierea martorilor în această fază procesuală, precum și de modul în care au fost aplicate dispozițiile prevăzute de art. 304 din C. proc. civ. coroborat cu art. 52 din C. proc. pen. relativ la înscrierea în fals cu privire la un contract de asistență juridică.

În cauza de față, autorul excepției tinde, așadar, nu la clarificarea înțelesului constituțional al dispozițiilor art. 102 din C. proc. pen., art. 38 din C. proc. pen., art. 83 coroborat cu art. 92 din C. proc. pen., art. 304 din C. proc. civ. coroborat cu art. 52 din C. proc. pen., art. 342, art. 345 și art. 346 din C. proc. pen., ci urmărește să obțină o interpretare legală a textelor de lege, din partea unei alte autorități decât cea căreia îi sunt atribuite normativ prerogative exclusive de interpretare și aplicare unitară a legii, conform art. 126 alin. (3) din Constituție.

Înalta Curte reține că scopul invocării unei excepții de neconstituționalitate nu poate fi acela de a supune, formal, jurisdicției constituționale orice dispoziție legală, ci de a împiedica pronunțarea unei soluții întemeiată pe o dispoziție neconstituțională.

Premisa sesizării instanței constituționale o constituie, așadar, constatarea, inter alia, că, prin recurgerea la acest mijloc procedural, partea care invocă excepția urmărește, în mod real și efectiv, să obțină concursul Curții, în considerarea și în limitele stricte ale competenței sale constituționale.

O atare premisă nu este realizată atunci când, așa cum se constată în speță, autorul excepției pare a tinde la declanșarea unui mecanism de cenzurare implicită, pe calea excepției de neconstituționalitate, nu a concordanței dintre o normă legală și exigențele legii fundamentale, ci exclusiv a unei probleme de interpretare și aplicare a dispozițiilor astfel criticate.

De altfel, în practica sa constantă, Curtea Constituțională a statuat că atunci când critica de neconstituționalitate vizează interpretarea ori aplicarea greșită a legii de către instanțele judecătorești, excepția trebuie respinsă ca inadmisibilă, întrucât, în conformitate cu dispozițiile art. 126 alin. (1) din Constituția României, justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege, iar, Înalta Curte de Casație și Justiție asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești, potrivit competenței sale (art. 126 alin. (3) din Constituția României). Așadar, Curtea Constituțională "nu are competența de a elimina, pe calea controlului de constituționalitate, din conținutul normativ al textului, o anumită interpretare izolată și vădit eronată a acestuia, legislația în vigoare oferind alte remedii procesuale ce au ca scop interpretarea unitară a normelor juridice. A accepta un punct de vedere contrar ar echivala cu încălcarea competenței instanțelor judecătorești, iar Curtea și-ar aroga competențe specifice acestora, transformându-se din instanță constituțională în una de control judiciar". (Decizia Curții Constituționale a României nr. 276 din 10 mai 2016, publicată în M. Of. nr. 572/28.07.2016).

În concluzie, în cauza de față aspectele invocate nu se constituie în chestiuni de ordin prejudicial care să fie date în competența jurisdicției constituționale.

Pe de altă parte, examinând încheierea penală atacată, Înalta Curte că prima instanță nu a analizat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 35 din C. pen., art. 339 și art. 340 din C. proc. pen.

Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, "Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile.".

Sub un prim aspect, se reține că la data de 16 iunie 2023, prin e-mail, recurentul a declarat recurs împotriva încheierii din data de 14 iunie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2022, în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a art. 35 din C. pen. și art. 339 și art. 340 din C. proc. pen.

Atât prin motivele scrise de recurs transmise la dosar, prin e-mail, la data de 22 iunie 2023, cât și cu ocazia dezbaterilor, recurentul a susținut excepția de neconstituționalitate a art. 339 din C. proc. pen., art. 340 din C. proc. pen. coroborat cu art. 34 din Legea nr. 51/1995, iar în motivele scrise a făcut trimitere și la prevederile art. 3 alin. (5), art. 10 din C. proc. pen. coroborat cu art. 255 din C. proc. pen.

Înalta Curte reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, încheierea prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale a României poate fi atacată la instanța imediat superioară în termen de 48 de ore de la pronunțare.

În lipsa unor dispoziții exprese și derogatorii, termenul procedural de 48 de ore înăuntrul căruia se poate promova calea de atac împotriva soluției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale, se calculează conform art. 269 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., normă procesual penală cu caracter general.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (1) și (2) din C. proc. pen.:

"(1) La calcularea termenelor procedurale se pornește de la ora, ziua, luna sau anul prevăzut în actul care a provocat curgerea termenului, în afară de cazul când legea dispune altfel. (2) La calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socotește ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește."

În raport de aceste dispoziții exprese, Înalta Curte constată că recursul în termen a fost declarat doar cu privire la excepția de neconstituționalitate a art. 35 din C. pen. și art. 339 și art. 340 din C. proc. pen., iar cu privire la art. 34 din Legea nr. 51/1995, art. 3 alin. (5), art. 10 din C. proc. pen. coroborat cu art. 255 din C. proc. pen. nu există o cerere expresă în acest sens și sunt regăsite exclusiv ca argumente în motivele scrise depuse cu privire la excepția de neconstituționalitate a art. 339 din C. proc. pen. și art. 340 din C. proc. pen., după expirarea termenului de 48 de ore de la data pronunțării încheierii atacate.

Așadar, în condițiile în care în speță, la dosarul cauzei au fost invocate excepții de neconstituționalitate asupra cărora prima instanță nu s-a pronunțat, în limitele anterior stabilite, Înalta Curte apreciază întemeiat recursul declarat în cauză de recurentul A. sub acest aspect și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Constanța doar cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 35 din C. pen., art. 339 și art. 340 din C. proc. pen.

Înalta Curte reține că nu poate proceda la examinarea tuturor condițiilor prevăzute de această procedură direct în prezenta cale de atac, instanța de control judiciar neputând substitui integral faza de judecată care ar fi trebuit să aibă loc în primă instanță, o asemenea soluție determinând eliminarea artificială a unui grad de jurisdicție, în defavoarea intereselor procesuale ale recurentului, de natură a aduce atingere dreptului la un proces echitabil.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte va admite recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 14 iunie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2022.

Va desființa, în parte, încheierea atacată și va trimite cauza spre rejudecarea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 35 din C. pen., art. 339 din C. proc. pen. și art. 340 din C. proc. pen., la aceeași instanță, Curtea de Apel Constanța.

Va menține celelalte dispoziții ale încheierii atacate.

Conform art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina sa, iar în temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 14 iunie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2022.

Desființează, în parte, încheierea atacată și trimite cauza spre rejudecarea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 35 din C. pen., art. 339 din C. proc. pen. și art. 340 din C. proc. pen., la aceeași instanță, Curtea de Apel Constanța.

Menține celelalte dispoziții ale încheierii atacate.

Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina sa.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 octombrie 2023.