ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 498/2023

Ședința publică din data de 06 iulie 2023

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 102/2023 din 19 iunie 2023 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2023, s-a respins cererea persoanei solicitate A. de recunoaștere a sentinței penale nr. 150/2021 pronunțată la data de 27.04.2021 de către judecătorul pentru investigații preliminare din cadrul Tribunalului din Rovigo, devenită irevocabilă la data de 22.04.2022.

S-a admis cererea de executare a mandatului european de arestare emis la data de 14.04.2023 de către autoritățile judiciare din Italia - Parchetul de pe lângă Tribunalul din Rovigo în dosarul nr. x/2022 SIEP pe numele persoanei solicitate A. și s-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare italiene, cu respectarea regulii specialității, pentru executarea unui rest de pedeapsă de 1 an, 4 luni și 10 zile închisoare, din pedeapsa de 5 ani și 4 luni închisoare aplicată prin sentința nr. 150/2021 pronunțată la data de 27.04.2021 de către judecătorul de investigații preliminare din cadrul Tribunalului din Rovigo, devenită irevocabilă la data de 22.04.2022.

S-a menținut măsura arestării persoanei solicitate A. în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile începând cu data de 19 iunie 2023 și până la data de 18 iulie 2023, inclusiv și s-a constatat că în prezenta procedură persoana solicitată A. a fost privat de libertate începând cu data de 25 mai 2023 la zi.

Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut, în esență, că la data de 25.05.2023 a fost înregistrată adresa din 25.05.2023 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin care s-a înaintat semnalarea Biroului Național Sirene nr. x/SIRENE/CIA din 12.05.2023 transmisă în baza mandatului european de arestare emis la 14.04.2023 de autoritățile judiciare din Italia - Parchetul de pe lângă Tribunalul din Rovigo, în dosarul nr. x/2022 SIEP, pentru executarea unui rest de pedeapsă de 1 an și 4 luni și 10 zile închisoare din pedeapsa de 5 ani și 4 luni închisoare aplicată prin sentința nr. 150/2021, pronunțată la data de 27.04.2021 de către judecătorul de investigații preliminare la Tribunalul din Rovigo, executorie la 22.04.2022, pentru săvârșirea infracțiunii de furt organizat sau armat, prev. de art. 110, 61, 628 C. pen. italian.

În fapt, s-a reținut că, în data de 26.11.2019 persoana solicitată A. împreună cu alte persoane, pentru a procura pentru sine sau pentru alții un profit nejustificat, prin amenințarea persoanelor cu fața acoperită, a sustras bunurile altei persoane. În concret, după ce au ajuns la punctul de taxare din B., la bordul unui autoturism x, înmatriculat x, au forțat deschiderea bancomatului automat, sustrăgând 54470 euro, cauzând C. o daună patrimonială de gravitate relevantă. În timp ce au întreprins asemenea fapte, au apărut două persoane, respectiv D. și E. cu intenția de a plăti taxa de trecere la punctul de taxare, acestea fiind amenințate de o persoană mascată ce avea în mănă o rangă de fier, cu care a lovit parbrizul mașinii și le-a ordonat să se îndepărteze imediat de bariera autostrăzii.

Prin încheierea nr. 37 din 26.05.2023 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2023 s-a dispus față de persoana solicitată arestarea provizorie pe o perioadă de 15 zile, începând cu data de 26.05.2023 până la data de 09.06.2023, inclusiv.

De asemenea, la același termen de judecată persoana solicitată A., prin apărătorul ales, a formulat o cerere de recunoaștere pe cale incidentală a sentinței de condamnare nr. 150/2021 din 27.04.2021 pronunțată de către judecătorul de investigații preliminare din cadrul Tribunalului din Rovigo, raportat la prevederile art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 rep. și s-a dispus emiterea adresei către Parchetul de pe lângă Tribunalul din Rovigo, pentru înaintarea copiei certificate a sentinței de condamnare nr. 150/2021 din 27.04.2021 pronunțată de către judecătorul de investigații preliminare din cadrul Tribunalului din Rovigo, executorie la data de 22.04.2022, certificatul pentru executarea de hotărâri prin care se impun pedepse sau alte măsuri privative de libertate în alt stat membru al Uniunii Europene, conform Deciziei-cadrul nr. 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 și măsurile la care a fost supusă persoana condamnată, precum și orice alte date privind situația juridică a acesteia.

În cuprinsul cererii de recunoaștere pe cale incidentală a sentinței de condamnare nr. 150/2021 din 27.04.2021 pronunțată de către judecătorul de investigații preliminare din cadrul Tribunalului din Rovigo persoana solicitată A. a arătat că a fost emis un mandat european de arestare de către autoritățile judiciare din Italia, respectiv Parchetul de pe lângă Tribunalul din Rovigo, cu privire la executarea unei pedepse cu închisoarea pentru comiterea unor infracțiuni de furt organizat sau armat, rezultând că acesta a fost solicitat în vederea executării unui rest de pedeapsă de 1 an 4 luni și 10 zile închisoare, din pedeapsa de 5 ani și 4 luni aplicată prin sentința nr. 150/2021.

Invocând dispozițiile art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea 302/2004, a învederat faptul că nu este de acord să execute pedeapsa în statul emitent al mandatului european de arestare, invocând în acest sens considerente de ordin socio-familial, respectiv faptul că locuiește pe teritoriul României, aici are familia, părinții și copii, iar pe teritoriul Italiei nu are rude și nu cunoaște limba italiană.

Totodată, a solicitat să se aibă în vedere faptul că în prezent este angajat și obține venituri în mod licit.

În raport de motivele invocate, coroborate și cu durata pedepsei aplicată de către autoritățile italiene și a cărei recunoaștere o solicită și prin prisma motivului prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea 302/2004 republicată, consideră că predarea sa în baza mandatului european de arestare ar fi inoportună, fiind în măsură să producă consecințe negative semnificative în plan social, profesional și familial.

La data de 06.06.2023 au fost depuse de către autoritățile judiciare din Italia relațiile solicitate, prin care au informat faptul că retrag certificatul emis la data de 08.02.2023, certificat emis anterior emiterii mandatului european de arestare, iar la data de 31.05.2023 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a înaintat mandatul european de arestare emis la data de 14.04.2023 de autoritățile judiciare din Italia - Tribunalul din Rovigo, dosar nr. x/2022 SIEP, privind pe persoana solicitată A., un exemplar fiind comunicat și persoanei solicitate.

Prin încheierea din data de 09.06.2023, în raport de relațiile comunicate de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar Rovigo, în sensul că se revocă transmiterea către autoritățile române a sentinței de condamnare și a documentelor ulterioare necesare în vederea recunoașterii sentinței și a executării acesteia în România și retragerea certificatului prev. de art. 4 din D. Lg. nr. 161 din 07.09.2010, certificat emis la 08.02.2023, instanța a dispus revenirea cu adresă către autoritățile judiciare italiene pentru a preciza dacă insistă în cererea de executare a mandatului european de arestare emis la data de 14.04.2023 de Parchetul de pe lângă Tribunalul din Rovigo în dosarul nr. x/2022 SIEP pe numele persoanei solicitate A..

La data de 14.06.2023 autoritățile judiciare din Italia au răspuns solicitării instanței precizând că insistă în cererea de executare a mandatului european de arestare emis la data de 14.04.2023 de către Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar Rovigo, invocând totodată imposibilitatea aplicării recunoașterii sentinței în baza Deciziei-cadru nr. 2008/909/JAI, întrucât în sarcina condamnatului se află pe rol un dosar deschis de către Parchetul Republicii din Padova pentru infracțiunea de evadare.

La termenul de judecată din data de 19 iunie 2023 a fost audiat persoana solicitată A., care a precizat că nu dorește să fie predată autorităților judiciare din Italia și a reiterat solicitarea de recunoaștere a sentinței 150/2021 din 27.04.2021 pronunțată de către judecătorul de investigații preliminare din cadrul Tribunalului din Rovigo, executorie la data de 22.04.2022 cu consecința executării restului de pedeapsă în România.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat că sunt îndeplinite condițiile de fond și formă ale mandatului european de arestare, astfel cum sunt prevăzute de dispozițiile legale, în sensul că în cuprinsul acestuia sunt menționate identitatea și cetățenia persoanei solicitate, este indicat actul în baza căruia a fost emis mandatul european de arestare, respectiv ordinul de executare nr. 114/2022 SIEP emis în data de 05.04.2023 de Procurorul Republicii din Rovigo și sentința nr. 150/2021 pronunțată în data de 27.04.2021 de Judecătorul pentru Anchete Preliminare din cadrul Tribunalului din Rovigo, confirmată de Curtea de Apel din Veneția la data de 06.12.2021, irevocabilă la data de 22.04.2022, se precizează încadrarea juridică a infracțiunii pentru care a fost condamnat persoana solicitată A., sunt descrise circumstanțele săvârșirii faptei și este specificată pedeapsa aplicată de statul emitent - 5 ani și 4 luni închisoare, rest de executat 1 an, 4 luni și 10 zile închisoare, iar infracțiunea menționată în mandatul european de arestare emis se regăsește printre infracțiunile care permit predarea, fără a fi necesară verificarea dublei incriminări, furt organizat sau armat, potrivit art. 97 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 302/2004, persoana solicitată A. fiind persoana căutată de către autoritățile judiciare din Italia pentru comiterea infracțiunii indicate în mandatul european de arestare.

Cu privire la cererea de recunoaștere pe cale incidentală a hotărârii de condamnare formulată de persoana solicitată A., instanța de fond a constatat că, în cauză autoritățile judiciare italiene, respectiv Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Rovigo, prin decretul din 29.03.2023 au dispus revocarea hotărârii prin care s-a dispus transmiterea către autoritățile române a sentinței de condamnare pronunțate de către judecătorul pentru cercetări preliminare prin sentința din 27.04.2021, irevocabilă la 22.04.2022 privind persoana solicitată A. și a documentelor ulterioare necesare în vederea recunoașterii sentinței și a executării acesteia în România și retragerea certificatului prevăzut de art. 4 din D. Lg nr. 161/07.09.2010, certificat emis la 08.02.2023.

Autoritățile judiciare din Italia, prin adresa emisă la data de 14.06.2023, nu și-au exprimat consimțământul referitor la cererea de recunoaștere având în vedere că deținutul a evadat la data de 21.03.2023 și prin urmare a fost emis decretul de revocare a hotărârii în baza art. 6 alin. (8) din D. Lg. nr. 161/2010 nemaifiind îndeplinite condițiile de emitere prev. de art. 5 lit. a), c) și d) din același act normativ .

În concluzie, în lipsa acordului autorităților italiene, având în vedere totodată retragerea certificatului prevăzut de art. 4 din Decizia-Cadru 2008/909/JAI, instanța a respins cererea persoanei solicitate A. de recunoaștere a sentinței penale nr. 150/2021 pronunțată la data de 27.04.2021 de către judecătorul pentru investigații preliminare din cadrul Tribunalului din Rovigo, devenită irevocabilă la data de 22.04.2022.

Referitor la motivul opțional de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, Curtea a reținut că, în contextul gravității infracțiunii comise pe teritoriul statului italian de persoana solicitată A., dar și a împrejurării că în sarcina persoanei solicitate se află pe rol dosarul pentru infracțiunea de evadare, deschis de Parchetul din Padova, că motivele expuse de acesta, în esență că are familie în România și dorește să execute restul de pedeapsă într-un penitenciar din România, nu justifică respingerea solicitării autorităților italiene.

Totodată, a apreciat că situațiile prevăzute de art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 constituie motive facultative de refuz pentru autoritatea judiciară română și nu motive obligatorii, astfel că instanța română poate dispune executarea mandatului european de arestare chiar în lipsa acordului persoanei solicitate dacă apreciază că sunt îndeplinite toate condițiile pentru aceasta. În aceste condiții, se constată că niciunul din motivele invocate de persoana solicitată pentru a justifica refuzul la predare nu se încadrează în niciuna dintre situațiile prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 99 din Legea nr. 302/2004, și, ca atare, criticile apărării din această perspectivă nu pot fi primite.

În privința măsurilor privative de libertate dispuse în cauză s-a reținut că persoana solicitată A. a fost reținut de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova prin ordonanța nr. 33/25.05.2023 pentru 24 ore, prin încheierea nr. 37/26.05.2023 s-a dispus măsura arestării provizorii pe o perioadă de 15 zile, începând cu data de 26.05.2023 până la data de 09.06.2023 inclusiv, menținută ulterior prin încheierea nr. 44/09.06.2023 pronunțată în dosarul nr. x/2023 pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 10.06.2023 până la data de 09.07.2023, inclusiv, ce va fi menținută prin prezenta sentință, ca urmare a incidenței dispozițiilor art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 potrivit cărora, dacă nu este incident vreunul dintre motivele de refuz al executării prev. la art. 99, judecătorul se poate pronunța prin sentință, potrivit art. 109, deopotrivă asupra arestării și predării persoanei solicitate.

În cadrul procedurii de executare a mandatului european de arestare, spre deosebire de perioada în care solicitarea de punere în executare a mandatului european este în curs de soluționare (când, prin încheiere, se pot lua fie măsura arestării, fie măsuri alternative neprivative de libertate), în cazul unei soluții de admitere, prin sentința prin care instanța se pronunță asupra executării mandatului european de arestare, se dispune întotdeauna arestarea persoanei solicitate în vederea predării, o atare dispoziție fiind în concordanță cu natura acestui mijloc specific de cooperare internațională.

Predarea, ca o consecință directă a admiterii sesizării privind punerea în executare a mandatului european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, căci numai astfel organele de poliție însărcinate cu executarea hotărârii definitive de extrădare pot proceda la reținerea și remiterea acesteia către autoritățile judiciare ale statului solicitant.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat contestație persoana solicitată A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 30 iunie 2023, având fixat prim termen de judecată la 06 iulie 2023.

Prin motivele de contestație formulate în scris, contestatorul, prin apărător ales, în esență, a criticat, sub un prim aspect, soluția de respingere a cererii de recunoaștere a sentinței penale nr. 150 pronunțată la data de 27.04.2021 de către judecătorul pentru investigații preliminare din cadrul Tribunalului din Rovigo, devenită irevocabilă la data de 22.04.2022, apreciind că, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, raportat la art. 99 alin. (3) și (4) din același act normativ.

În acest sens, a arătat că există un motiv facultativ de refuz în sensul că, în situația în care persoana solicitată se opune și solicită executarea pedepsei în România, instanța română de executare nu va putea da curs cererii de predare, fiind obligată să declanșeze procedura recunoașterii pe cale incidentală a hotărârii de condamnare.

În opinia apărării, în mod eronat, prima instanță a apreciat că, în lipsa acordului autorităților italiene, față de retragerea certificatului prev. de art. 4 din Decizia-Cadru 2008/909/JAI, dar și caracterul facultativ al motivului de refuz, se impune ca cererea de recunoaștere să fie respinsă.

Eroarea evidentă în care s-a aflat prima instanță cu privire la condițiile de incidență a motivului opțional de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzut de art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, în cazul persoanei solicitate cetățean român, conferă examenului său asupra motivelor de refuz la predare invocate de parte și, pe cale de consecință, și asupra aplicabilității corelative a dispozițiilor art. 98 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, un caracter pur formal.

Un alt motiv invocat de apărare a fost acela privind respectarea regulii specialității, regulă la care persoana solicitată nu a renunțat, solicitând instanței de executare să facă aplicarea acesteia, întrucât o persoană extrădată nu poate fi judecată sau condamnată pentru o altă infracțiune decât cea precizată în cererea de extrădare, fără acordul prealabil al statului solicitat. Principiul reprezintă o veritabilă garanție pentru persoana extrădată că regulile privind extrădarea nu vor fi eludate, prin formularea unei cereri pentru anumite infracțiune și, ulterior, tragerea la răspundere penală pentru fapte pentru care nu se îndeplineau condițiile privind extrădarea.

În Decizia-cadru, regula specialității este definită ca unul dintre principiile generale. Astfel, art. 27 alin. (2) stipulează că o persoană care a fost predată nu poate fi urmărită penal, condamnată sau privată de libertate, pentru o infracțiune săvârșită înaintea predării sale, alta decât cea care a motivat predarea sa.

Or, în condițiile în care în considerentele sentinței atacate se fac mențiuni cu privire la săvârșirea unei infracțiuni de evadare, iar prin dispozitiv se dispune predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare italiene cu respectarea regulii specialității, pentru executarea unui rest de pedeapsă de 1 an, 4 luni și 10 zile închisoare, apărarea a apreciat ca fiind încălcată regula specialității.

Având în vedere toate aceste considerente, s-a solicitat admiterea contestației formulate, desființarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea cererii de recunoaștere a sentinței penale nr. 150 pronunțată la data de 27.04.2021 de către judecătorul pentru investigații preliminare din cadrul Tribunalului din Rovigo, devenită irevocabilă la data de 22.04.2022.

Examinând contestația, în raport de criticile formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este fondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Cu titlu preliminar, instanța de control judiciar notează că, potrivit dispozițiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată:

"Mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate".

Totodată, alin. (2) al aceluiași text de lege statuează în sensul că:

"Mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002", modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI din 26 februarie 2009, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L81/24 din 27 martie 2009.

Din dispozițiile art. 85 și urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că rolul instanței de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz a predării pe care aceasta le invocă.

În temeiul acestor principii, stipulate atât în norma internă, cât și în cea europeană, rezultă că executarea unei asemenea decizii judiciare în cadrul unei cooperări judiciare în materie penală presupune respectarea deplină a condițiilor de fond și formă, a domeniului de aplicare și a cadrului instituțional în care funcționează această procedură specială, pentru ca astfel să existe o deplină respectare a drepturilor și libertăților persoanei, așa cum acestea sunt prevăzute de Constituția României și de normele europene.

În cadrul acestei proceduri, judecătorul hotărăște, asupra arestării și predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, la identificarea persoanei solicitate, la existența dublei încriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau dacă există situații ce se constituie în motive de refuz.

Potrivit dispozițiilor art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 "Autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare în următoarele cazuri: c) când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român sau trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent."

Conform art. 99 alin. (3) și (4) din aceeași lege, "(3) În situația în care, în cauză, este incident exclusiv cazul prevăzut la alin. (2) lit. c), anterior pronunțării hotărârii prevăzute la art. 109, autoritatea judiciară română de executare solicită autorității judiciare de emitere transmiterea unei copii certificate a hotărârii de condamnare, precum și orice alte informații necesare, informând autoritatea judiciară emitentă cu privire la scopul pentru care astfel de documente sunt solicitate. Recunoașterea hotărârii penale străine de condamnare se face, pe cale incidentală, de instanța de judecată în fața căreia procedura executării mandatului european de arestare este pendinte. În cazul în care autoritatea judiciară română de executare a recunoscut hotărârea penală străină de condamnare, mandatul de executare a pedepsei se emite la data pronunțării hotărârii prevăzute la art. 109. (4) În cazul prevăzut la alin. (3), dacă persoana solicitată se află în stare de arest și autoritatea judiciară de emitere întârzie transmiterea documentelor solicitate, dispozițiile art. 104 alin. (4) se aplică în mod corespunzător. În situația în care autoritatea judiciară de emitere nu transmite documentele prevăzute la alin. (3), în termen de cel mult 20 de zile de la data primei solicitări, dacă autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare, aceasta informează autoritatea judiciară emitentă asupra posibilității de a solicita recunoașterea și executarea hotărârii penale de condamnare în baza instrumentelor aplicabile în relația dintre România și statul membru de emitere ori, în lipsa acestora, în baza reciprocității."

Înalta Curte constată că prin semnalarea Biroului Național Sirene nr. x/SIRENE/CIA din 12.05.2023 transmisă în baza mandatului european de arestare emis la 14.04.2023 de autoritățile judiciare din Italia - Parchetul de pe lângă Tribunalul din Rovigo, în dosarul nr. x/2022 SIEP, se solicită predarea persoanei solicitate A. pentru executarea unui rest de pedeapsă de 1 an și 4 luni și 10 zile închisoare din pedeapsa de 5 ani și 4 luni închisoare aplicată prin sentința nr. 150/2021, pronunțată la data de 27.04.2021 de către judecătorul de investigații preliminare la Tribunalul din Rovigo, executorie la 22.04.2022, pentru săvârșirea infracțiunii de furt organizat sau armat, prev. de art. 110, 61, 628 C. pen. italian.

Totodată, Înalta Curte constată că, fiind audiată de către instanța de fond, persoana solicitată A. a precizat că nu dorește să fie predată autorităților judiciare din Italia, iar anterior audierii sale a solicitat recunoașterea pe cale incidentală, a sentinței nr. 150/2021 din 27.04.2021 pronunțată de către judecătorul de investigații preliminare din cadrul Tribunalului din Rovigo, executorie la data de 22.04.2022 cu consecința executării restului de pedeapsă în România.

În acest context, instanța de fond a demarat procedura de recunoaștere pe cale incidentală a hotărârii de condamnare ce face obiectul mandatului european de arestare, solicitând Parchetului de pe lângă Tribunalul din Rovigo înaintarea copiei certificate a sentinței de condamnare nr. 150/2021 din 27.04.2021 pronunțată de către judecătorul de investigații preliminare din cadrul Tribunalului din Rovigo, executorie la data de 22.04.2022, certificatul pentru executarea de hotărâri prin care se impun pedepse sau alte măsuri privative de libertate în alt stat membru al Uniunii Europene, conform Deciziei-cadrul nr. 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 și măsurile la care a fost supusă persoana condamnată, precum și orice alte date privind situația juridică a acesteia,

Prin răspunsul furnizat, autoritățile judiciare din Italia au informat faptul că retrag certificatul emis la data de 08.02.2023, anterior emiterii mandatului european de arestare emis la data de 14.04.2023 de autoritățile judiciare din Italia - Tribunalul din Rovigo, dosar nr. x/2022 SIEP, privind pe persoana solicitată A..

În raport de aceste date, instanța de fond a solicitat autorităților judiciare italiene să precizeze dacă insistă în cererea de executare a mandatului european de arestare emis la data de 14.04.2023 de Parchetul de pe lângă Tribunalul din Rovigo în dosarul nr. x/2022 SIEP pe numele persoanei solicitate A., autoritățile judiciare din Italia precizând că insistă în cererea de executare a mandatului european de arestare emis la data de 14.04.2023 de către Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar Rovigo, invocând totodată imposibilitatea aplicării recunoașterii sentinței în baza Deciziei-cadru nr. 2008/909/JAI, întrucât în sarcina condamnatului se află pe rol un dosar deschis de către Parchetul Republicii din Padova pentru infracțiunea de evadare.

În contextul acestor date, văzând că persoana solicitată A. este cetățean român și că aceasta refuză să fie predat autorităților judiciare italiene în vederea executării pedepsei închisorii de 1 an și 4 luni și 10 zile închisoare din pedeapsa de 5 ani și 4 luni închisoare aplicată prin sentința nr. 150/2021, pronunțată la data de 27.04.2021 de către judecătorul de investigații preliminare la Tribunalul din Rovigo, executorie la 22.04.2022, pentru săvârșirea infracțiunii de furt organizat sau armat, prev. de art. 110, 61, 628 C. pen. italian, Înalta Curte constată că, în cauză este incident motivul opțional de refuz al executării mandatului european de arestare expus de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 care transpune art. 4 par. 6 din Decizia-cadru nr. 584/JAI/2002.

Înalta Curte reține, astfel, că motivul de refuz prev. de art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 este unul facultativ și este condiționat de îndeplinirea mai multor cerințe, iar în situația în care sunt întrunite toate condițiile pentru incidența sa, instanța română trebuie să urmeze în mod obligatoriu procedura recunoașterii pe cale incidentală a hotărârii străine de condamnare, dispunând în final ca pedeapsa ori măsura de siguranță să fie executată în România. Legea prevede o singură excepție, și anume situația în care autoritatea emitentă nu transmite într-un anumit termen documentele necesare recunoașterii pe cale incidentală a hotărârii străine, caz în care instanța română poate refuza executarea mandatului european de arestare.

Din actele dosarului reiese că autoritățile italiene nu au transmis copia certificată a hotărârii definitive de condamnare în considerarea căreia a fost emis mandatul european de arestare, refuzul acestora fiind justificat de existența unui dosar deschis pe numele persoanei solicitate A. de către Parchetul Republicii din Padova pentru infracțiunea de evadare, care însă nu a făcut obiectul mandatului european de arestare, iar persoana solicitată A. a uzat de regula specialității în eventualitatea predării sale către statul italian.

Prin urmare, aceasta este împrejurarea care atrage incidența dispozițiilor art. 98 alin. (3) și (4) din Legea nr. 302/2004, cu consecința respingerii cererii formulate de autoritățile italiene și a imposibilității recunoașterii pe cale incidentală a hotărârii de condamnare de către autoritățile române în lipsa certificatului pentru executarea de hotărâri prin care se impun pedepse sau alte măsuri privative de libertate în alt stat membru al Uniunii Europene, conform Deciziei-cadrul nr. 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 și a hotărârii de condamnare ce a făcut obiectul mandatului european de arestare.

În concluzie, motivul facultativ de refuz prev. de art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 nu poate fi analizat independent de dispozițiile art. 98 alin. (3) și (4) din aceeași lege și nu poate constitui unicul temei al refuzului de executare a mandatului european de arestare, fiind necesar să se constate și faptul că procedura de recunoaștere pe cale incidentală a hotărârii străine de condamnare nu se poate desfășura din culpa autorității solicitante, care nu comunică într-un anumit termen documentele necesare.

Având în vedere manifestarea de voință a autorităților italiene în sensul în care apreciază imposibilă recunoașterea sentinței în baza Deciziei-cadru nr. 2008/909/JAI, întrucât în sarcina condamnatului se află pe rol un dosar deschis de către Parchetul Republicii din Padova pentru infracțiunea de evadare, Înalta Curte constată că în cauză se încalcă regula specialității prevăzute de art. 117 din Legea nr. 302/2004 de care contestatorul a înțeles să uzeze și care stabilește că persoana extrădată nu poate fi judecată sau condamnată pentru o altă infracțiune decât cea precizată în cererea de extrădare, în contextul în care mandatul european de arestare emis la data de 14.04.2023 de autoritățile judiciare din Italia - Parchetul de pe lângă Tribunalul din Rovigo, în dosarul nr. x/2022 SIEP a vizat exclusiv executarea unui rest de pedeapsă de 1 an și 4 luni și 10 zile închisoare din pedeapsa de 5 ani și 4 luni închisoare aplicată prin sentința nr. 150/2021, pronunțată la data de 27.04.2021 de către judecătorul de investigații preliminare la Tribunalul din Rovigo, executorie la 22.04.2022, pentru săvârșirea infracțiunii de furt organizat sau armat, prev. de art. 110, 61, 628 C. pen. italian, fără nicio referire la infracțiunea de evadare de care este acuzată persoana solicitată.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte apreciază eronat raționamentul expus de către instanța de fond în sensul că lipsa acordului autorităților italiene pentru recunoașterea hotărârii de condamnare pe cale incidentală justifică respingerea cererii formulate de către persoana solicitată, întrucât demersurile pe care statul de executare este obligat să le inițieze au caracter informativ față de statul solicitant, nefiind necesar un acord al celui din urmă în aplicarea procedurii anterior menționate.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în cauză este incident motivul de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 99 alin. (4) din același act normativ, argumentele invocate de către persoana solicitată A. fiind întemeiate.

În această ipoteză, instanța de judecată constată că procedura recunoașterii hotărârii penale care a stat la baza emiterii mandatului european de arestare, pe cale incidentală, nu poate fi urmată și informează autoritatea judiciară emitentă, în temeiul art. 98 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, cu privire la posibilitatea de a solicita recunoașterea și executarea hotărârii penale în baza instrumentelor aplicabile în relația dintre România și statul membru emitent sau, în lipsa acestora, în baza reciprocității.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 rap. la art. 99 alin. (2) lit. c), alin. (3) și alin. (4) din Legea nr. 302/2004, va admite contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 102/2023 din 19 iunie 2023 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2023.

Va desființa, în parte, sentința penală contestată și, rejudecând:

Va respinge cererea de executare a mandatului european de arestare emis la data de 14.04.2023 de către autoritățile judiciare din Italia - Parchetul de pe lângă Tribunalul din Rovigo în dosarul nr. x/2022 SIEP, pe numele persoanei solicitate A. .

Va anula mandatul de arestare nr. x din data de 26 mai 2023 emis de Curtea de Apel Craiova.

Va dispune punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate A. de sub puterea mandatului de arestare nr. x din data de 26 mai 2023 emis de Curtea de Apel Craiova, dacă nu este reținută, arestată sau deținută în altă cauză.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale contestate, care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentei contestații vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 102/2023 din 19 iunie 2023 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2023.

Desființează, în parte, sentința penală contestată și, rejudecând:

Respinge cererea de executare a mandatului european de arestare emis la data de 14.04.2023 de către autoritățile judiciare din Italia - Parchetul de pe lângă Tribunalul din Rovigo în dosarul nr. x/2022 SIEP, pe numele persoanei solicitate A. .

Anulează mandatul de arestare nr. x din data de 26 mai 2023 emis de Curtea de Apel Craiova.

Dispune punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate A. de sub puterea mandatului de arestare nr. x din data de 26 mai 2023 emis de Curtea de Apel Craiova, dacă nu este reținută, arestată sau deținută în altă cauză.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale contestate, care nu contravin prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentei contestații rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06 iulie 2023.