ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

22.06.2023

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 22 iunie 2023

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 373 din 16 noiembrie 2022 pronunțată de Tribunalul Argeș, secția penală, în dosarul nr. x/2021, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Argeș, invocată de instanță din oficiu, și s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe inculpații A. și B., în favoarea Tribunalului Dolj.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, că, prin rechizitoriul nr. x/2015 din 26.04.2021 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, au fost trimiși în judecată inculpații A., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale) și B., pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale).

S-a reținut, totodată, că, prin încheierea pronunțată la data de 19 octombrie 2021, în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Craiova a respins cererea de strămutare formulată de petentul A. privind dosarul nr. x/2021 aflat pe rolul Tribunalului Dolj, ca neîntemeiată, apreciind că la această instanță, sunt asigurate toate condițiile necesare pentru normala soluționare a cauzei.

Ulterior, prin încheierea pronunțată la data de 09 martie 2022 de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalul Dolj, în dosarul nr. x/2021, în baza art. 345 alin. (1) C. proc. pen., au fost respinse cererile și excepțiile privind legalitatea sesizării instanței și a administrării probelor formulate de inculpații A. și B..

În baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen., s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, privind pe inculpații A., trimis în judecată în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (2 acte materiale) și B., trimis în judecată în stare de libertate pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (2 acte materiale), a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății.

Împotriva acestei încheieri au formulat contestații inculpații A. și B., acestea fiind înregistrate pe rolul Curții de Apel Craiova, la data de 05.04.2022, sub nr. x/2022.

La termenul din data de 09 mai 2022, inculpatul A. a depus la dosar motivele scrise de contestație, precum și o cerere de strămutare a cauzei, având în vedere existența unei bănuieli legitime cu privire la lipsa de imparțialitate în soluționarea cauzei, raportat la calitatea inculpatului și a relației conflictuale pe care o are cu un magistrat care își desfășoară activitatea în cadrul secției Penală de la Curtea de Apel Craiova, instanță care va soluționa contestația formulată.

La termenul din data de 09 mai 2022, Curtea de Apel Craiova a dispus înaintarea cererii de strămutare formulată de inculpatul A., la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală spre competentă soluționare și, apreciind că, formularea unei cereri de strămutare nu conduce, în mod automat, la suspendarea judecății cauzei, a procedat la soluționarea contestațiilor formulate de inculpați, acestea fiind respinse, ca nefondate.

Prin sentința nr. 215 din 31 mai 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2022, a fost admisă cererea formulată de petentul A. și s-a dispus strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2022 al Curții de Apel Craiova la Curtea de Apel Pitești, instanță căreia i-a fost trimis dosarul.

Au fost menținute actele procedurale îndeplinite în fața Curții de Apel Craiova.

Pentru a pronunța această soluție, Înalta Curte de Casație și Justiție, a reținut că, temeiurile de fapt invocate în cuprinsul cererii de strămutare vizează nemulțumiri cu privire la soluționarea unei alte cereri de strămutare redactate în fața Tribunalului Dolj, modalitatea în care s-au soluționat cererile și excepțiile formulate în fața judecătorului de cameră preliminară de la instanța de fond, existența unor presupuse relații conflictuale locale între petent și întreaga familie a judecătorului C. din cadrul Tribunalului Dolj (mamă, frate, verișor etc.), și, respectiv, cu judecătorul D., președinte al Curții de Apel Craiova, aflat în relații de prietenie cu familia C., precum și o pretinsă mediatizare a acestor relații de dușmănie.

S-a reținut, totodată, că, deși imparțialitatea magistratului se prezumă până la proba contrară, iar punctul de vedere al persoanei interesate nu joacă un rol determinant, ci trebuie să fie justificat în mod obiectiv (cauza Aleksandr Nikolayevich Ovcharenko v. Ucraina) și aparențele pot avea importanță sau, așa cum spune un proverb englezesc, "justice must not only be done, it must also be seen to be done" ("nu trebuie doar să se facă dreptate, trebuie să se și vadă că se face dreptate"). Într-o societate democratică, instanțele trebuie să inspire încredere justițiabililor [Micallef împotriva Maltei (MC), pct. 98].

Analizând în aceste coordonate de principiu cererea de strămutare, Înalta Curte a constatat, prioritar, că respingerea cererii de strămutare formulată în procedura de cameră preliminară la instanța de fond sau modalitatea în care judecătorul de cameră preliminară de la prima instanță a soluționat cererile și excepțiile formulate nu pot fundamenta nici măcar în aparență lipsa obiectivității judecătorilor instanței de contestație, întrucât în procedura de față nu se poate cenzura, explicit sau implicit, legalitatea sau temeinicia măsurilor dispuse la judecata în primă instanță.

În ceea ce privește presupusele relații de prietenie între magistrații care își desfășoară activitatea profesională în raza teritorială a Curții de Apel Craiova, inerente în contextul modului de organizare actuală a instanțelor judecătorești, s-a reținut că acestea nu generează, în mod automat, o suspiciune colectivă de parțialitate a întregii instanțe, fiind necesar a se corobora cu alte informații obiective, de natură a da naștere unor îndoieli rezonabile asupra imparțialității tuturor judecătorilor instanței pe rolul căreia se află cauza.

Astfel, aspectele invocate de petent prin cererea de strămutare au un caracter general, argumentele fiind expuse într-o manieră abstractă ("magistratul D. este un apropiat al familiei C. prin prisma relațiilor de prietenie cu alți dezvoltatori imobiliari, respectiv E., F. etc.…"), respectiv sunt prezentate exclusiv sub forma unor simple afirmații care nu pot fi verificate și care nu tind la configurarea vreunui temei concret de strămutare.

Ca atare, s-a apreciat că, simpla relație de colegialitate bazată pe calitatea de magistrat în aceeași circumscripție teritorială nu este aptă să afecteze nici la nivel de aparență imparțialitatea întregului corp al magistraților din cadrul acestei curți de apel, în condițiile în care, în virtutea specificului funcției deținute, magistrații au obligația de a-și îndeplini atribuțiile fără părtinire și cu respectarea dispozițiilor legale, indiferent de calitatea părților și împrejurările cauzei.

Cu toate acestea, Înalta Curte a constatat reală susținerea petentului privind publicarea a numeroase articole de presă cu privire la o presupusă relație conflictuală existentă între petent și doi magistrați din cadrul Curții de Apel Craiova, printre care și președintele acestei instanțe.

Sub acest aspect, s-a arătat că, articolele publicate în presa online la care face referire petentul atestă existența unei campanii de presă îndelungată, respectiv de mai bine de 10 ani, cât și faptul că aceasta nu se limitează la prezentarea unor fapte de interes public. În acest sens, au fost apreciate ca fiind elecvente capturile de pe site-urile de presă.

Astfel, campania mediatică prin durata și conținutul său constituie o împrejurare care, din cauza circumstanțelor procesului, calității părților din proces ori unor relații conflictuale locale, este aptă a afecta aparența de imparțialitate a unei întregi instanțe și implicit a tuturor judecătorilor care o compun.

Cu alte cuvinte, campania de presă referitoare la împrejurări ce interesează cauza, fundamentează posibilitatea ca publicul să nu obțină din mass media o perspectivă pe deplin echilibrată asupra actului de justiție, de natură a știrbi aparența de imparțialitate a acestei curți de apel, prin prezentarea constantă a unor pretinse relații personale conflictuale între petent și unii magistrați din cadrul Curții de Apel Craiova, printre care și președintele acestei instanțe.

De altfel, s-a arătat că, argumentele invocate în susținerea prezentei cereri de strămutare sunt similare celor în considerarea cărora dosarul civil nr. x/2015 a fost strămutat în calea de atac a apelului de la Tribunalul Dolj la Tribunalul Mehedinți, prin sentința nr. 109 din 04.10.2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017, și, ulterior, de la Curtea de Apel Craiova la Curtea de Apel Alba Iulia, în calea de atac a recursului, prin încheierea nr. 3653 din 17.10.2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018.

Față de toate aceste considerente, instanța supremă, apreciind asupra actualității acestor motive, pentru identitate de rațiune, în vederea înlăturării oricăror suspiciuni cu privire la imparțialitatea magistraților de la Curtea de Apel Craiova, în baza art. 74 alin. (2) din C. proc. pen., a admis cererea formulată de petentul A. și a dispus strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2022 al Curții de Apel Craiova la Curtea de Apel Pitești, instanță căreia i s-a trimis dosarul.

Așadar, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, care, prin încheierea penală nr. 138/C/CC/CP din 04 octombrie 2022, în baza art. 425

alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondate, contestațiile declarate de inculpații B. și A., împotriva încheierii din 09.03.2022 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Dolj, în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 75 C. proc. pen., s-a dispus trimiterea dosarului la Tribunalul Argeș pentru judecarea cauzei.

Prin sentința penală nr. 229 din 03 mai 2023 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021, a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Dolj, invocată de instanță din oficiu și, în baza art. 50 C. proc. pen., s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe inculpații A. și B. în favoarea Tribunalului Argeș și, constatând, în baza art. 51 C. proc. pen., ivit conflict negativ de competență între Tribunalul Dolj și Tribunalul Argeș, a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în vederea stabilirii instanței competente.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Dolj a reținut că, pe lângă încheierea pronunțată la data de 19 octombrie 2021 de Curtea de Apel Craiova prin care a fost respinsă cererea de strămutare formulată de petentul A., invocată de către Tribunalul Argeș, ca temei al soluției de declinare, autoritate de lucru judecat are și încheierea nr. 138/C/CC/CP din 04 octombrie 2022 pronunțată de completul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Pitești, prin care, în mod neechivoc, a fost stabilit Tribunalul Argeș, ca fiind instanța competentă pentru judecarea cauzei în fond.

Sub același aspect, s-a mai arătat că, potrivit dispozițiilor art. 75 C. proc. pen., rezultă intenția legiuitorului, ca ulterior admiterii unei cereri de strămutare, judecarea cauzei să își urmeze cursul la instanța (inclusiv instanțele arondate acesteia) la care s-a dispus strămutarea, indiferent de faza procesuală ce ar urma: judecarea cauzei pe fond ulterior camerei preliminare (așa cum este cazul de față), soluționarea căilor de atac, rejudecarea cauzei ulterior desființării hotărârii, sesizarea instanței cu rechizitoriu, ulterior, restituirii cauzei la parchet.

Prin urmare, s-a considerat că, instanța competentă să soluționeze cauza în fond este Tribunalul Argeș.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub nr. x/2021*, și a fost repartizată aleatoriu Completului nr. 6, pentru termenul de judecată din data de 22 iunie 2023.

Examinând conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul Argeș și Tribunalul Dolj, Înalta Curte urmează să stabilească competența de soluționare a cauzei privind pe inculpații A. și B. în favoarea Tribunalului Argeș, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 75 alin. (3) C. proc. pen., când strămutarea se dispune în cursul procedurii de cameră preliminară, judecarea cauzei se efectuează de către instanța la care s-a strămutat cauza, iar procurorul căruia i-a fost restituit dosarul, dacă dispune din nou trimiterea în judecată, va sesiza tot instanța la care s-a strămutat cauza, cu excepția situației în care aceasta nu mai este competentă.

Astfel, reglementând competența de soluționare a cauzei, după admiterea cererii de strămutare, în cursul procedurii de cameră preliminară, art. 75 alin. (3) C. proc. pen. stabilește că aceasta revine instanței la care s-a strămutat cauza.

Examinând, în acest context, actele aflate la dosar, se constată că admiterea, de către Înalta Curte de Casație și Justiție, a cererii de strămutare formulată de inculpatul A., în dosarul nr. x/2022 al Curții de Apel Craiova, având ca obiect soluționarea contestațiilor declarate de inculpații A. și B. împotriva încheierii din 09 martie 2022 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Dolj, are ca efect, pe de o parte, intrarea cauzei în circuitul de judecată la instanța sau instanțele din circumscripția acesteia unde s-a dispus strămutarea, iar, pe de altă parte, pierderea definitivă a competenței de a soluționa cauza de către instanța inițial investită.

În consecință, în speță, dispunând strămutarea judecării cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a strămutat numai soluționarea unei anumite etape a procesului - respectiv soluționarea contestațiilor formulate de inculpați în procedura prevăzută de dispozițiile art. 342 - 348 C. proc. pen. -, ci întreaga judecată a cauzei, inclusiv, soluționarea pe fond a acesteia.

Astfel, contrar argumentelor reținute de către Tribunalul Argeș în hotărârea de declinare a cauzei, Înalta Curte observă că hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Craiova prin care a fost respinsă, anterior, o cerere de strămutare formulată de inculpatul A. privind dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Dolj are autoritate de lucru judecat cu privire la imparțialitatea judecătorilor de la Tribunalul Dolj, nu și cu privire la cea a judecătorilor de la Curtea de Apel Craiova, despre care a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție prin sentința penală nr. 215 din 31 mai 2022 pronunțată în dosarul nr. x/2022.

Ca urmare, în condițiile în care, Curtea de Apel Craiova și instanțele din circumscripția acesteia au pierdut competența de a soluționa cauza, urmare a admiterii de către instanța supremă a cererii de strămutare, se constată că, în raport cu dispozițiile art. 75 C. proc. pen., Tribunalului Argeș îi revine competența de a soluționa cauza privind pe inculpații A. și B. trimiși în judecată prin rechizitoriul nr. x/2015 din 26.04.2021 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, urmând în conformitate cu art. 51 alin. (6) C. proc. pen. să îi trimită dosarul.

Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariile avocaților din oficiu, în sumă de câte 340 RON, vor rămâne în sarcina statului.