ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 958/2023

Ședința publică din data de 26 aprilie 2023

Asupra recursului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 31 ianuarie 2018 pe rolul Judecătoriei Galați, sub număr de dosar x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții: agenția de turism B. S.R.L., C. S.R.L. și S.C. D. S.A., solicitând să fie obligați în solidar la plata sumei de 5.395 euro, echivalentul în RON, actualizată la data plății, și a sumei de 266 RON, reprezentând suma de bani pe care a achitat-o pentru achiziționarea a trei excursii: în Indochina, preț plătit integral în sumă de 2.000 euro, Indonezia-Singapore-Malaezia, preț plătit integral în sumă de 1.600 euro, SUA-California, preț plătit integral în suma de 1.795 euro, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate.

Prin sentința nr. 1102 pronunțată la 27 martie 2020 de Judecătoria Galați în dosarul cu nr. x/2018, s-a admis în parte cererea având ca obiect pretenții formulată de reclamantul A..

A fost respinsă ca nefondată excepția prematurității cererii, invocată de pârâta D. S.A..

A fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L..

A fost obligată pârâta B. S.R.L. la plata către reclamant a sumei de 5.395 euro, echivalentul în RON actualizat la data plății, și a sumei de 266 RON, reprezentând contravaloarea a trei excursii achiziționate.

A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 2.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

A fost respinsă ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta D. S.A..

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel, în termen legal, pârâta B. S.R.L., care a solicitat admiterea acestuia și schimbarea în tot a hotărârii, cu cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 149 din 27 aprilie 2021 pronunțată de Tribunalul Galați a fost respins apelul declarat de apelanta-pârâtă B. S.R.L., împotriva sentinței civile nr. 1102 din 27 martie 2020 pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr. x/2018, ca nefondat.

A fost obligată apelanta B. S.R.L. la plata către intimatul A. a sumei de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat).

Împotriva deciziei civile nr. 149 din 27 aprilie 2021 pronunțată de Tribunalul Galați, pârâta B. S.R.L. a declarat recurs, care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Galați, secția a II-a civilă sub același număr de dosar.

La termenul de judecată din 6 octombrie 2021, Curtea de Apel Galați a constatat că recurenta B. S.R.L. a înțeles să formuleze cerere de recuzare a domnului judecător E., iar la 8 octombrie 2021 au fost depuse în scris motivele cererii de recuzare și chitanța privind plata taxei judiciare de timbru în sumă de 100 RON.

În motivarea cererii, B. S.R.L. a arătat că domnul judecător E. a făcut parte din două completuri de judecată care au soluționat potrivnic spețe identice, având același obiect, întemeiate pe același raport juridic între părți.

Astfel, în dosarul nr. x/2018, având ca obiect pretenții, între părțile F. și B. S.R.L., soluția a fost de admitere a recursului și de respingere a acțiunii reclamantei ca nefondată, iar în dosarul nr. x/2018, având ca obiect pretenții, între părțile G. și H. (reclamanți) și B. S.R.L. (pârâtă), soluția a fost de respinge a recursului și de menținere a hotărârii de admitere a acțiunii reclamanților.

A precizat că ambele dosare au avut ca temei juridic răspunderea contractuală, contractele fiind încheiate de reclamanți pentru achiziționarea unor pachete de servicii turistice organizate de agenția de turism C. S.R.L., prin intermediar B. S.R.L..

Totodată, a mai arătat că în ambele dosare atât contractele încheiate de reclamanți cu B. cât și contractul încheiat între cele două agenții de turism sunt identice, conținând aceleași clauze.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 47 în referire la art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ.

Prin încheierea din 13 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de recuzare a domnului judecător E., de la soluționarea cauzei înregistrată sub numărul x/2018 pe rolul Curții de Apel Galați, cerere formulată de recurenta B. S.R.L..

Prin decizia nr. 236/2021 din 20 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă a fost respins ca neîntemeiat, recursul declarat de recurenta B. S.R.L..

La 29 noiembrie 2021, B. S.R.L. a declarat recurs împotriva încheierii din 13 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă, încheiere prin care a fost respinsă ca neîntemeiată, cererea de recuzare formulată de B. S.R.L..

Recurenta B. S.R.L. a invocat motivul de nelegalitate instituit de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. care prevăd că hotărârea poate fi casată când instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale.

În argumentarea recursului, a susținut, în esență, că în cuprinsul cererii de recuzare a arătat faptul că domnul judecător E. a făcut parte din două completuri de judecată care au soluționat potrivnic spețe identice, având același obiect, întemeiate pe același raport juridic între părți.

Astfel, în dosarul nr. x/2018, având ca obiect pretenții (restituirea prețului unui pachet de servicii turistice oranizat de C. SRL), între părțile F. și B. S.R.L., soluția a fost de admitere a recursului și de respingere a acțiunii reclamantei ca nefondată, iar în dosarul nr. x/2018, având ca obiect pretenții (restituirea prețului unui pachet de servicii turistice oranizat de C. SRL), între părțile G. și H. (reclamanți) și B. S.R.L. (pârâtă), soluția a fost de respinge a recursului și de menținere a hotărârii de admitere a acțiunii reclamanților.

Totodată, după respingerea cererii de recuzare, și în dosarul nr. x/2018 având ca obiect "pretenții" (restituirea prețului unui pachet de servicii turistice oranizat de C. SRL), în care părți sunt A. (reclamant) și B. S.R.L. (pârâta), soluția a fost de respingere ca neîntemeiat a recursului și de menținere a hotărârii de admitere a acțiunii reclamantului.

Precizează că cele trei dosare au avut ca temei juridic răspunderea contractuală, contractele fiind încheiate de reclamanți pentru achiziționarea unor pachete de servicii turistice organizate de agenția de turism C. S.R.L., prin intermediar B. S.R.L..

De asemenea, în dosarele menționate atât contractele încheiate de reclamanți cu B., cât și contractul încheiat între cele două agenții de turism (C. S.R.L. și B. SRL) sunt identice, conținând aceleași clauze.

Ca atare, susține recurenta, raporturile juridice supuse judecății au fost identice; dar soluțiile au fost diferite în primele două cauze.

Domnul judecător E. a făcut parte din ambele completuri, a soluționat diferit același raport juridic supus judecății, a apreciat diferit aceleași apărări și probe, și nu a făcut opinie separată în niciun dosar menționat.

Drept urmare, recurenta a considerat că sunt îndoieli temeinice cu privire la imparțialitatea domnului judecător și a solicitat, în conformitate cu dispozițiile art. 47 C. proc. civ. în referire la art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., înlocuirea sa la judecarea recursului în dosarul x/2018 de un alt magistrat.

Completul care a soluționat cererea de recuzare a reținut că cele două decizii contradictorii (de admitere și de respingere a recursului, de respingere a acțiunii și de admitere acțiunii reclamanților) "nu echivalează cu exprimarea părerii cu privire la soluția ce va fi pronunțată în cauza de față", însă, în opinia recurentei, instanța a făcut o apreciere vădit eronată, reținând că "în cele trei cazuri contractele sunt diferite și părțile sunt diferite, cu excepția tur-operatorului S.C. C.."

În consecință, consideră că recuzarea a fost în mod greșit respinsă, motiv pentru care, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Analizând încheierea atacată în raport cu criticile formulate și temeiul de drept invocat, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este nefondat și va fi respins, pentru următoarele considerente:

Prioritar, se impune precizarea că obiectul recursului îl reprezintă, astfel cum a indicat și recurenta-pârâtă în notele scrise depuse la dosar, încheierea din 13 octombrie 2021, pronunțată în Camera de consiliu de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă.

Totodată, deși recurenta-pârâtă și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., susținerile formulate pot fi verificate din perspectiva ipotezei de casare înscrise în art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât se invocă o aplicare greșită a normelor de procedură ce reglementează instituția recuzării.

Instituția recuzării se justifică prin imperativul asigurării unei judecăți imparțiale, în care părțile să fie protejate de eventuala părtinire a judecătorului.

Potrivit art. 42 alin. (1) pct. 1 și pct. 13 din același cod, judecătorul este incompatibil de a judeca când și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluție în cauza pe care a fost desemnat să o judece ori atunci când există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitatea sa.

Așa cum a reținut și curtea de apel, cauzele recuzării sunt limitativ prevăzute de lege, ele nu pot fi extinse și la alte situații pe care părțile le invocă.

Or, motivul invocat de recurentă în cererea de recuzare, în sensul că domnul judecător E. a soluționat alte dosare cu obiect identic nu se circumscriu dispozițiilor legale sus evocate.

Faptul că un magistrat a mai fost anterior învestit cu soluționarea unor cauze similare, existând anumite legături de factură juridică sau obiectul ar fi identic, nu duce la aprecierea ca incidente a dispozițiilor art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Pentru a fi incident motivul de recuzare invocat, judecătorul trebuie să-și fi spus anterior părerea cu privire la soluția pe care o va pronunța în litigiul părții respective.

Astfel, faptul că domnul judecător a făcut parte din completul care a soluționat cauza în dosarul nr. x/2018, având ca obiect pretenții, părțile fiind F. și B. S.R.L., soluția fiind de admitere a recursului și de respingere a acțiunii reclamantei ca nefondată, dar și din completul care a soluționat cauza în dosarul nr. x/2018, având ca obiect pretenții, între părțile G. și H. (reclamanți) și B. S.R.L. (pârâtă), soluția fiind de respingere a recursului și de menținere a hotărârii de admitere a acțiunii reclamanților, nu intră sub sub incidența situației reglementate de norma invocată, iar rațiunile pentru care judecătorul a admis sau a respins acțiuni în care temeiul de drept și obiectul supus judecății au fost identice, nu pot fi cenzurate într-o cerere de recuzare și nici nu pot constitui temei pentru a aprecia asupra lipsei de imparțialitate și obiectivitate, întrucât cererea de recuzare nu se poate converti într-o cale de atac împotriva unei hotărâri pronunțate.

În mod legal, curtea de apel a respins ca neîntemeiate susținerile recurentei, reținând că în speță nu rezultă că judecătorul și-ar fi exprimat opinia în legătură cu soluția ce poate fi pronunțată în pricina concretă pe care o judecă în cauza de față, înainte de a fi ajuns la deliberare și pronunțare, iar din împrejurarea că acesta a pronunțat două soluții diferite în două cauze diferite nu rezultă previzibilitatea soluției ce s-ar putea pronunța în această cauză, unde ar putea pronunța orice soluție, de admitere sau de respingere, în funcție de probele din dosar.

Pentru a fi incidente dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., se impune precizarea că acele elemente care nasc îndoiala legitimă nu se pot suprapune cu exercitarea atribuțiilor legale ale unui magistrat, tocmai pentru că recuzarea nu poate reprezenta o cale de atac.

Prin urmare, Înalta Curte constată că instanța de apel a apreciat în mod corect că nu se confirmă suspiciunile arătate de titularul cererii de recuzare și că nu s-a probat existența unor elemente care să nască în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitatea domnului judecător E..

Pentru rațiunile înfățișate, constatând că nu se confirmă motivul de nelegalitate instituit de pct. 5 al art. 488 C. proc. civ., încheierea atacată fiind la adăpost de orice critică, în raport de argumentele evocate și cu aplicarea prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva încheierii din 13 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva încheierii din 13 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 aprilie 2023.