ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 924/2023

Ședința publică din data de 26 aprilie 2023

Deliberând asupra recursului și subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins (...)", reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la 14.10.2019, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții S.C. B. S.A., Statul Român prin Ministerul Turismului și S.C. C. S.R.L., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâții, în solidar, la plata sumei de 415.733 RON, reprezentând despăgubiri, a dobânzii legale penalizatoare calculată de la 22.08.2019 până la data plății efective a creanței și la plata cheltuielilor de judecată.

La 13.05.2021, reclamanta a depus o precizare la cererea de chemare în judecată, prin care a arătat că dorește continuarea procesului doar în contradictoriu cu S.C. B. S.A., iar la 17.09.2021, reclamanta a depus cerere de renunțare la judecarea acțiunii formulate împotriva pârâților S.C. C. S.R.L. și Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului și să continue procesul doar în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A.

La termenul din 24.11.2021, instanța a pus în dezbatere excepțiile tardivității cererii modificatoare și prematurității acțiunii, iar prin încheierea pronunțată la aceeași dată, a constatat tardivitatea cererii precizatoare privind cadrul procesual pasiv.

Prin sentința civilă nr. 3125/08.12.2021, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis excepția prematurității și a respins cererea de chemare în judecată ca prematur formulată.

Împotriva acestei sentințe civile, A. S.A. a declarat apel.

La 01.09.2022, S.C. D. S.R.L. a formulat cerere de intervenție accesorie în favoarea intimatei-pârâte S.C. B. S.A., prin care a solicitat încetarea acțiunii ce face obiectul litigiului, în temeiul art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, întrucât hotărârea de deschidere a procedurii insolvenței S.C. B. S.A. a rămas definitivă.

Prin decizia civilă nr. 1331A/30.09.2022, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a constatat încetarea de drept a acțiunii formulate împotriva pârâtei S.C. B. S.A. și rămânerea fără obiect a cererii de intervenție accesorie formulată de S.C. D. S.R.L.; a respins excepția tardivității apelului, invocată de Ministerul Antreprenoriatului și Turismului, a admis apelul, a anulat sentința atacată și a trimis cauza primei instanțe, pentru continuarea judecății în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin Ministerul Antreprenoriatului și Turismului și S.C. C. S.R.L.

Împotriva acestei decizii, Ministerul Antreprenoriatului și Turismului a declarat recurs, solicitând casarea ei și, în rejudecare, respingerea apelului ca nefondat.

Prin memoriul său, după o scurtă prezentare a etapelor procesuale anterioare, recurentul a susținut că hotărârea instanței de apel a fost pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 134 din Legea nr. 31/1990, pe care le-a evocat.

A arătat că, chiar dacă acțiunea împotriva pârâtei S.C. B. S.A. a încetat, față de ceilalți pârâți subzistă caracterul prematur al cererii de chemare în judecată, așa cum a stabilit prima instanță. Astfel, față de petitul acțiunii formulate și decizia civilă nr. 1783/A/02.12.2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, prin care a fost constatată nulitatea absolută a hotărârii adunării generale extraordinare a acționarilor S.C. B. S.A. din 12.08.2019, rezultă că pretențiile reclamantei sunt imposibil de admis, întrucât vizau o diferență dintre prețul acțiunilor stabilit prin acea hotărâre a acționarilor, în prezent anulată, și cel din raportul de evaluare; or, a dispărut unul dintre cei doi termeni necesari pentru calculul diferenței.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La 24.02.2023, intimata-reclamantă E. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, prin prisma dispozițiilor art. 489 C. proc. civ. în subsidiar, a solicitat respingerea căii de atac ca nefondată.

Analizând cu prioritate, potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepția nulității recursului, Înalta Curte reține următoarele:

Conform art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (2) din același cod, recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Așadar, pentru a conduce la casarea hotărârii atacate, recursul nu se poate limita doar la indicarea uneia sau a mai multor ipoteze dintre cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., condiția legală a dezvoltării motivelor presupunând ca ele să poată fi încadrate într-unul dintre acestea. Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanța de apel, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În speță, deși a indicat expres motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere când a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, recurentul nu a dezvoltat nicio critică la adresa deciziei instanței de prim control judiciar în raport cu norma de drept material invocată.

Astfel, autorul căii de atac a evocat dispozițiile art. 134 din Legea nr. 31/1990, drept normă de drept material nerespectată, însă nu a prezentat argumente care să vizeze, în concret, considerentele deciziei recurate prin care s-ar fi încălcat sau aplicat greșit aceste prevederi.

Prin hotărârea atacată, instanța de apel a admis apelul împotriva sentinței primei instanțe de respingere ca prematură a cererii formulate împotriva pârâților Statul Român prin Ministerul Antreprenoriatului și Turismului și S.C. C. S.R.L., reținând că pretențiile împotriva acestora au fost întemeiate pe răspunderea civilă delictuală, reclamanta urmărind repararea prejudiciului cauzat prin votul exprimat de cei doi pârâți în adunarea generală extraordinară a acționarilor S.C. B. S.A. din 12.08.2019, susținând că au votat valoarea acțiunilor cu încălcarea modului de calcul al prețului acestora, prevăzut de Legea nr. 31/1990. A mai reținut că, urmare a pronunțării, de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a deciziei civile nr. 1783/A/02.12.2020, prin care a fost anulată hotărârea adunării generale extraordinare din 12.08.2019, reclamanta a depus, în fața primei instanțe, o cerere de renunțare la judecată în contradictoriu cu cei doi acționari, considerând că a dispărut fundamentul răspunderii acestora, cerere care însă a fost respinsă ca tardivă.

Totodată, față de motivele de apel formulate de apelanta-reclamantă, vizând inclusiv dispoziția dată excepției prematurității, instanța de prim control judiciar a verificat dacă aplicarea art. 134 din Legea nr. 31/1990 și art. 91 din Legea nr. 24/2017 poate justifica respingerea ca prematură a cererii de chemare în judecată prin care s-a solicitat atragerea răspunderii civile delictuale a celor doi pârâți și a statuat că aceste texte legale reglementează exclusiv obligația societății de plată a prețului acțiunilor către acționari; constatând însă că nicio dispoziție legală nu prevede un termen suspensiv pentru repararea prejudiciului invocat de unul dintre acționari în legătură cu modul în care ceilalți și-au exercitat dreptul de vot, a reținut că dreptul de a le pretinde acestora despăgubiri este actual, nefiind supus unui termen sau unei condiții suspensive și a conchis că nu este justificată respingerea ca prematură a acțiunii formulate împotriva pârâților Statul Român prin Ministerul Antreprenoriatului și Turismului și S.C. C. S.R.L. și întemeiată pe răspunderea civilă delictuală, față de dispozițiile art. 134 din Legea nr. 31/1990 și ale art. 91 din Legea nr. 24/2017, care nici nu mai sunt incidente soluționării cauzei, întrucât vizau obligația S.C. B. S.A. privind plata prețului acțiunilor; or, față de această societate, acțiunea a încetat de drept, ca urmare a intrării în insolvență.

Prin motivele de recurs, deși a invocat aplicarea greșită a dispozițiilor art. 134 din Legea nr. 31/1990, autorul căii de atac nu a prezentat niciun argument prin care să contrazică raționamentul instanței de apel privind caracterul actual al dreptului pretins care se opune sancțiunii prematurității acțiunii, ci a susținut doar faptul că pretențiile reclamantei nu mai pot fi stabilite după anularea hotărârii adunării generale extraordinare din 12.08.2019, întrucât vizau diferența dintre valoarea acțiunilor, astfel cum a fost votată prin această hotărâre a societății, și cea din raportul de evaluare.

Instanța supremă reafirmă că formularea unui motiv de nelegalitate precum cel în discuție nu presupune, în mod suficient, referirea la o normă de drept material, dacă partea nu dezvoltă, în mod consecvent, un raționament care să justifice motivele pentru care apreciază că instanța devolutivă a dat legii o interpretare greșită, a aplicat-o greșit la starea de fapt lămurită ori a ignorat regulile de drept aplicabile.

În realitate, criticile recurentului pun în discuție fondul cauzei, cu privire la efectele constatării nulității hotărârii adunării generale extraordinare a acționarilor S.C. B. S.A. din 12.08.2019 și ale considerentelor hotărârii judecătorești prin care s-a decis astfel și relevă doar dezacordul său față de interpretarea și aprecierea probelor administrate și a situației de fapt de către instanța de apel. Însă, nemulțumirea recurentului legată de decizia atacată, de modul în care instanța de apel a statuat asupra stării de fapt, fără a deduce instanței de casare indicarea normei de drept pretins încălcate, reprezintă, în realitate, o critică specifică unei căi de atac devolutive, care nu va fi examinată în recurs, cale extraordinară de atac, care urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ. așa fiind, reevaluarea situației de fapt și a probelor deja administrate nu mai poate fi supusă cenzurii și în recurs, deoarece sistemul național de drept nu recunoaște decât dublul grad de jurisdicție, iar nu și al treilea grad devolutiv.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1), raportat la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul Ministerul Antreprenoriatului și Turismului împotriva deciziei civile nr. 1331A/30.09.2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 aprilie 2023.