ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 415/2023

Ședința publică din data de 1 martie 2023

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

În cursul soluționării apelului promovat de recurenta-pârâtă A. împotriva sentinței civile nr. 1808 din 19 iunie 2019, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimatul B., prin încheierea din 17 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2018, a fost suspendată judecata apelului, în baza dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., până la soluționarea cauzei penale înregistrate cu nr. x la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București.

Împotriva încheierii din 17 noiembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2018, reclamantul B. a formulat recurs, solicitând admiterea recursului și, în temeiul art. 496 alin. (2) și art. 414 alin. (2) C. proc. civ., casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei instanței de apel in vederea reluării judecății apelului în limitele dispuse de înalta Curte de Casație și Justiție.

În argumentarea recursului, a susținut, în esență, că dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. permit judecătorului cauzei să aprecieze asupra oportunității sistării temporare a judecății în condițiile în care s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea, dar impune existența unor elemente suficiente din care să rezulte că existența infracțiunii ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să se pronunțe în cauza supusă suspendării.

Or, în speță, această condiție nu este îndeplinită.

Astfel, în opinia sa, trebuie avut în vedere că apelanta urmărește doar tergiversarea pronunțării unei hotărâri definitive împotriva sa și, în acest scop, uzează de toate mijloacele, cum este și acela al plângerii penale.

Apelanta este cea care a solicitat falimentul societății C. S.R.L., prin intermediul firmelor soțului său, care s-au erijat în creditori ai societății în care părțile erau asociați.

Recurentul a specificat faptul că oferta primită de acesta de la ofertantul D. a stat la baza notificării pe care a transmis-o către ceilalți asociați privind intenția de a-și înstrăina unui terț părțile sociale și creanțele, la prețul de 65.000 Euro. Apelanta a înțeles să își manifeste dreptul de preemțiune la cumpărare în aceleași condiții, această manifestare a apelantei, de cumpărare a creanțelor și părților sociale fiind cea care a produs efecte, iar nu oferta emisă de D..

Recurentul a susținut că indiferent care ar fi soluția organelor de urmărire penală și chiar a unei instanțe penale privind presupusul caracter fals al ofertei din perspectiva semnatarului ei, manifestarea de voință a apelantei materializată în înscrisurile de la dosar a condus la admiterea acțiunii reclamantului.

Mai mult, a arătat recurentul, urmare a ofertei pe care D. i-a făcut-o, pe care a adus-o la cunoștința coasociaților săi, apelanta înseși a intrat în legătura directă cu ofertantul D., cunoaște de la acesta că i-a propus vânzarea și a verificat în mod direct realitatea ofertei. Totodată, a negociat cu acesta vânzarea propriilor părți sociale, ceilalți asociați fiind interesați la un moment dat să cesioneze participațiile lor la capitalul social al societății C. și împreună cu mandatarii ofertantului a analizat actele societății și posibilitatea stingerii creanțelor pe care fiecare asociat le deținea asupra societății pe care o creditase.

Totodată, a susținut că și în situația existenței presupusei infracțiuni invocate de apelantă, aceasta nu ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să se pronunțe în cauza supusă suspendării.

A solicitat admiterea recursului și, în temeiul art. 496 alin. (2) și art. 414 alin. (2) C. proc. civ., casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei instanței de apel în vederea reluării judecății apelului în limitele dispuse de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, prin raportare la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar, pe fond, a solicitat respingerea acestuia, ca neîntemeiat.

Recurentul-reclamant a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat să se constate că, în speță, criticile indicate în recurs se încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., astfel că excepția nulității se impune a fi respinsă. Pe fond, apreciază se impune admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.

Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată în raport de criticile formulate, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:

Deși recurentul nu și-a încadrat criticile în temeiul de drept al art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., se constată că anumite critici pot fi încadrate în pct. 5 al art. 488 C. proc. civ., care prevede că hotărârea poate fi casată când prin aceasta, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, însă se constată că acest motiv de casare nu-și găsește incidența.

Din argumentarea cererii de recurs, se constată că recurentul a invocat greșita aplicare a dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., motivat de faptul că textul legal menționat impune existența unor elemente suficiente din care să rezulte că existența infracțiunii ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să se pronunțe în cauza supusă suspendării, iar, în speță, apreciază recurentul, această condiție nu este îndeplinită.

A mai susținut că și în situația existenței presupusei infracțiuni invocate de apelantă, aceasta nu ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să se pronunțe în cauza supusă suspendării.

Potrivit dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. instanța poate suspenda judecata când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea, dacă legea nu prevede altfel.

Înalta Curte subliniază că suspendarea prevăzută de art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. este o suspendare facultativă, lăsată la aprecierea instanței de judecată și se întemeiază pe declanșarea urmăririi penale pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se pronunțe.

Textul impune în mod expres și neechivoc condiția declanșării urmăririi penale pentru o infracțiune, precum și existența unor elemente suficiente din care să rezulte că existența infracțiunii ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să se pronunțe în cauza supusă suspendării.

Astfel cum s-a arătat, suspendarea în temeiul de lege evocat, este o suspendare facultativă și este lăsată la latitudinea instanțelor de judecată care în raport de înscrisurile aflate la dosar apreciază dacă această măsură poate fi dispusă sau nu, pentru a preîntâmpina, totodată, pronunțarea unor hotărâri contradictorii.

Pentru a facilita deplina înțelegere a raționamentului care stă la baza prezentei decizii, se impune a se arăta că, prin acțiunea promovată, reclamantul B. a solicitat instanței obligarea pârâtei A. la semnarea contractului de cesiune de părți sociale pentru 28 de părți sociale, reprezentând 14% din capitalul sociala al societății C. S.R.L. și a contractului de cesiune de creanță pentru creanța în sumă de 145.570 RON, pentru prețul total de 65.000 euro, iar în caz de refuz pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contracte.

Acțiunea s-a fundamentat pe obligația pârâtei de a încheia contractele ca urmare a exercitării dreptului de preemțiune la cumpărarea celor 28 de părți sociale, în condițiile în care reclamantul a primit o ofertă de cumpărare pentru respectivele părți sociale de la un terț, respectiv D..

Prin sentința apelată s-a admis cererea de chemare în judecată și s-a constatat că între părți a intervenit un contract de cesiune de părți sociale pentru 28 de părți sociale reprezentând 14% din capitalul social al C. S.R.L. și un contract de cesiune a creanței în cuantum de 145.570 RON, la prețul total de 65.000 euro, specificându-se că hotărârea ține lor de contract de cesiune.

În primul ciclu procesual apelul a fost respins ca nefondat, iar prin decizia pronunțată în recurs s-a dispus rejudecarea apelului, instanța de apel urmând a analiza dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract.

În rejudecare, instanța de apel a constatat că urmare a concluziilor raportului de expertiză criminalistică grafică nr. 38/27.11.2019, întocmit de expert E. la solicitarea apelantei-pârâte A., prin care s-a constatat că semnătura de pe oferta menționată mai sus a fost contrafăcută prin procedeul denumit "imitație liberă", apelanta-pârâtă a formulat plângere penală pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals, înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București cu nr. 366/P/2020.

Astfel, contrar susținerilor recurentului, în rejudecare, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în mod legal, a apreciat că se impune suspendarea judecății apelului în temeiul de lege invocat, în condițiile în care, infracțiunea pentru care s-a dispus sesizarea organelor penale are înrâurire asupra hotărârii ce va pronunța în speță.

Sunt nefondate criticile recurentului în sensul că și în situația existenței presupusei infracțiuni invocate de apelantă, aceasta nu ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să se pronunțe în cauza supusă suspendării, întrucât, dreptul de preemțiune la cumpărarea celor 28 de părți sociale nu subzistă în lipsa ofertei de cumpărare din partea terțului D.; aspect reținut cu justețe și în hotărârea recurată.

Așa fiind, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța de apel a aplicat în mod legal dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant B. împotriva încheierii din 17 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant B. împotriva încheierii din 17 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 martie 2023.