ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2577/2022

Ședința publică din data de 7 decembrie 2022

Deliberând asupra recursurilor, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâții Agenția Națională pentru Locuințe (ANL), Ministerul Dezvoltării Regionale si Turismului, Consiliul Local al Sectorului 1 București, Sectorul 1 București, Consiliul Județean Ilfov, Județul Ilfov, Orașul Voluntari, Consiliul Local Voluntari, Municipiul București, Consiliul General al Municipiului București, C. S.A., Distrigaz Sud Rețele S.R.L., solicitând ca prin hotărâre ce se va pronunța să se dispună:

I. În principal:

- să fie obligată pârâta Agenția Națională pentru Locuințe (în continuare ANL) în temeiul răspunderii civile contractuale, la plata sumei de 833,33 euro/luna (respectiv 3.762,23 RON/luna, la cursul de 1 euro/4,5147 RON din data de 28.11.2016) pentru perioada cuprinsă între data de 28.11.2008 și data depunerii cererii de chemare în judecată, respectiv 28.11.2016, în total suma provizorie de 80.000 euro (echivalentul sumei de 361.176 RON la cursul de 1 euro/4,5147 RON din data de 28.11.2016), cu titlu de daune interese, constând în:

- contravaloarea lipsei de folosință în sumă de 700 euro/luna (echivalentul sumei de 3.160,29 RON/luna la cursul de 1 euro/4,5147 RON din data de 28.11.2016) pentru perioada cuprinsă între 28.11.2008 si 28.11.2016, în sumă totală de 67.200 euro (echivalentul a 303.387,84 RON la cursul de 1 euro/4,5147 RON din data de 28.11.2016), (evaluată provizoriu, până la stabilirea prin expertiza tehnică de evaluare a sumei exacte) până la data de 24.10.2014, precum și contravaloarea lipsei de folosință ce se va acumula până la data finalizării complete a Cartierului Henri Coandă din care face parte și locuința tip C32S din localitatea Voluntari, județul Ilfov cu număr cadastral x și înscris în CF individuală nr. 3989 conform încheierii nr. 12605/16.07.2004.

- daune morale în sumă de 133,33 euro/lună (echivalentul sumei de 601,944 RON/lună la cursul de 1 euro/4,5147 RON din data de 28.11.2016) pentru perioada cuprinsă între 28.11.2008 si 28.11.2016, în sumă totală de 12.799,68 euro (echivalentul a 57.786,7152 RON la cursul de 1 euro/4,5147 RON din data de 28.11.2016) până la data de 24.10.2014, precum și daunele morale ce se vor acumula până la data finalizării complete a Cartierului Henri Coandă din care face parte și locuința tip C32S din localitatea Voluntari, județul Ilfov cu număr cadastral x și înscris în CF individuală nr. 3989 conform încheierii nr. 12605/16.07.2004.

II. În subsidiar:

- să fie obligate pârâtele Agenția Națională pentru Locuințe (ANL) întotdeauna în temeiul răspunderii contractuale și Ministerul Dezvoltării Regionale si Turismului, Județul Ilfov, Consiliul Județean Ilfov, Orașul Voluntari, Consiliul Local Voluntari, Distrigaz Sud Rețele S.R.L., Municipiul București, Consiliul General al Municipiului București, C. S.A., Sectorul 1 București, Consiliul Local al Sectorului 1 București, in principal in temeiul răspunderii contractuale și în subsidiar in solidum la plata sumei de 833,33 euro/lună (respectiv 3.762,23 RON/luna, la cursul de 1 euro/4,5147 RON din data de 28.11.2016) pentru perioada cuprinsă între data de 28.11.2008 și data depunerii cererii de chemare în judecată, respectiv 28.11.2016, în total suma provizorie de 80.000 euro (echivalentul sumei de 361.176 RON la cursul de 1 euro/4,5147 RON din data de 28.11.2016) constând în:

- contravaloarea lipsei de folosință în sumă de 700 euro/lună (echivalentul sumei de 3.160,29 RON, la cursul de 1 euro/4,5147 RON din data de 28.11.2016) pentru perioada cuprinsă între 28.11.2008 si 28.11.2016, în sumă totală de 67.200 euro (echivalentul a 303.387,84 RON la cursul de 1 euro/4,5147 RON din data de 28.11.2016), (evaluată provizoriu, până la stabilirea prin expertiza tehnică de evaluare a sumei exacte) până la data de 24.10.2014 precum și contravaloarea lipsei de folosință ce se va acumula până la data finalizării complete a Cartierului Henri Coandă din care face parte și locuința tip C32S din localitatea Voluntari, județul Ilfov cu număr cadastral x și înscris in CF individuala nr. 3989 conform încheierii nr. 12605/16.07.2004.

- daune morale în sumă de 133,33 euro/lună (echivalentul sumei de 601,94 RON, la cursul de 1 euro/4,5147 RON din data de 28.11.2016) pentru perioada cuprinsa între 28.11.2008 și 28.11.2016, în sumă totală de 12.799,68 euro (echivalentul a 57.786,71 la cursul de 1 euro/4,5147 RON din data de 28.11.2016), pana la data de 24.10.2014, precum și daunele morale ce se vor acumula până la data finalizării complete a Cartierului Henri Coandă din care face parte și locuința tip C32S din localitatea Voluntari, județul Ilfov cu număr cadastral x și înscris în CF individuală nr. 3989 conform încheierii nr. 12605/16.07.2004.

III. să fie obligate la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză, în mod determinat în ceea ce privește suma de plată pentru fiecare pârâtă în parte.

La data de 19.06.2017 reclamanții A. și B. au depus cerere adițională modificatoare a cererii de chemare în judecată solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

I. În principal: să fie obligată pârâta Agenția Națională pentru Locuințe (în continuare ANL) în temeiul răspunderii civile contractuale, la plata sumei de 833,33 euro/lună (respectiv 3.762,23 RON/luna, la cursul de 1 euro/4,5147 RON din data de 28.11.2016) pentru perioada cuprinsă între data de 30.08.2009 și data depunerii cererii de chemare în judecată, respectiv 28.11.2016, în total suma provizorie de 72.499,71 euro (echivalentul sumei de 327.314,4407 RON la cursul de 1 euro/4,5147 RON din data de 28.11.2016), cu titlu de daune interese, constând în:

- contravaloarea lipsei de folosință în suma de 700 euro/luna (echivalentul sumei de 3.160,29 RON/luna la cursul de 1 euro/4,5147 RON din data de 28.11.2016) pentru perioada cuprinsa intre 30.08.2009 si 24.10.2014, în sumă totală de 43.400 euro (echivalentul a 195.937,98 RON la cursul de 1 euro/4,5147 RON din data de 28.11.2016), (evaluată provizoriu, până la stabilirea prin expertiză tehnică de evaluare a sumei exacte)

- contravaloarea imposibilității cedării folosinței, în sumă de 700 euro/lună (echivalentul sumei de 3.160,29 RON/lună la cursul de 1 euro/4,5147 RON din data de 28.11.2016) pentru perioada cuprinsă între data preluării imobilului, respectiv 24.10.2014 și data depunerii cererii de chemare în judecată, respectiv 28.11.2016, în sumă totală de 43.400 euro (echivalentul a 79.007,25 RON la cursul de 1 euro/4,5147 RON din data de 28.11.2016), (evaluată provizoriu, până la stabilirea prin expertiza tehnică de evaluare a sumei exacte), precum și contravaloarea imposibilității cedării folosinței ce se va acumula până la data recepției la terminarea lucrărilor Cartierului Henri Coandă din care face parte și locuința tip C32S din localitatea Voluntari, județul Ilfov cu număr cadastral x și înscris în CF individuală nr. 3989 conform încheierii nr. 12605/16.07.2004.

- daune morale în sumă de 133,33 euro/lună (echivalentul sumei de 601,944 RON/lună la cursul de 1 euro/4,5147 RON din data de 28.11.2016) pentru perioada cuprinsă între 30.08.2009 și 28.11.2016, în sumă totală de 11.599,71 euro (echivalentul a 52.369,2107 RON la cursul de 1 euro/4,5147 RON din data de 28.11.2016), precum și daunele morale ce se vor acumula până la data finalizării complete a Cartierului Henri Coanda din care face parte și locuința tip C32S din localitatea Voluntari, județul Ilfov cu număr cadastral x și înscris în CF individuală nr. 3989 conform încheierii nr. 12605/16.07.2004.

II. În subsidiar:

- să fie obligate pârâtele Agenția Națională pentru Locuințe (ANL) întotdeauna in temeiul răspunderii contractuale și Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, Județul Ilfov, Consiliul Județean Ilfov, Orașul Voluntari, Consiliul Local Voluntari, Distrigaz Sud Rețele S.R.L., Municipiul București, Consiliul General al Municipiului București, C. S.A., Sectorul 1 București, Consiliul Local al Sectorului 1 București, in principal in temeiul răspunderii contractuale și în subsidiar în temeiul răspunderii delictuale în solidar la plata sumei de 833,33 euro/lună (respectiv 3.762,23 RON/lună, la cursul de 1 euro/4,5147 RON din data de 28.11.2016) pentru perioada cuprinsă între data de 30.08.2009 și data depunerii cererii de chemare în judecată, respectiv 28.11.2016, în total suma provizorie de 72.499,71 euro (echivalentul sumei de 327.314,4407 RON la cursul de 1 euro/4,5147 RON din data de 28.11.2016) constând în:

- contravaloarea lipsei de folosință în sumă de 700 euro/lună (echivalentul sumei de 3.160,29 RON, la cursul de 1 euro/4,5147 RON din data de 28.11.2016) pentru perioada cuprinsă între 30.08.2009 și 28.11.2016, în sumă totală de 60.900 euro (echivalentul a 274.945,23 RON la cursul de 1 euro/4,5147 RON din data de 28.11.2016), (evaluată provizoriu, până la stabilirea prin expertiză tehnică de evaluare a sumei exacte)

- contravaloarea imposibilității cedării folosinței, în suma de 700 euro/luna (echivalentul sumei de 3.160,29 RON/luna la cursul de 1 euro/4,5147 RON din data de 28.11.2016) pentru perioada cuprinsa intre data preluării imobilului, respectiv 24.10.2014 și data depunerii cererii de chemare în judecată, respectiv 28.11.2016, în sumă totală de 43.400 euro (echivalentul a 79.007,25 RON la cursul de 1 euro/4,5147 RON din data de 28.11.2016), (evaluată provizoriu, până la stabilirea prin expertiza tehnică de evaluare a sumei exacte), precum și contravaloarea imposibilității cedării folosinței ce se va acumula până la data finalizării complete a Cartierului Henri Coandă din care face parte și locuința tip C32S din localitatea Voluntari, județul Ilfov cu număr cadastral x și înscris în CF individuală nr. 3989 conform încheierii nr. 12605/16.07.2004.

- daune morale în suma de 133,33 euro/luna (echivalentul sumei de 601,94 RON, la cursul de 1 euro/4,5147 RON din data de 28.11.2016) pentru perioada cuprinsa intre 30.08.2009 și 28.11.2016, în sumă totală de 11.571 euro (echivalentul a 52.239,5937 la cursul de 1 euro/4,5147 RON din data de 28.11.2016), precum și daunele morale ce se vor acumula până la data finalizării complete a Cartierului Henri Coandă din care face parte și locuința tip C32S din localitatea Voluntari, județul Ilfov cu număr cadastral x și înscris în CF individuală nr. 3989 conform încheierii nr. 12605/16.07.2004.

III. să fie obligate pârâtele la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză, în mod determinat în ceea ce privește suma de plată pentru fiecare pârâta în parte.

Prin încheierea interlocutorie din 30 ianuarie 2018 tribunalul a admis excepțiile lipsei capacității procesuale de folosință a pârâților Consiliul Local Voluntari, Consiliul Județean Ilfov, Consiliului Local al Sectorului 1 București, Consiliul General al Municipiului București; a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților, ca neîntemeiată.

În motivare instanța a reținut că obligațiile care țin de finalizarea lucrărilor și predarea locuinței "la cheie" sunt în curs de executare ca urmare a prorogării succesive a contractului de antrepriză generală cu actele sale adiționale. Reclamanții, în calitate de beneficiari, nu au solicitat desființarea contractelor, cu plata unor daune-interese pentru executare, ci au optat pentru menținerea în ființă, solicitând executarea obligațiilor cumulat cu despăgubirile pentru întârzierea în executare. Deoarece dreptul principal de a cere executarea contractului este actual, tribunalul apreciază că și dreptul reclamanților de a pretinde despăgubiri pentru întârzierea executării prezintă aceleași caractere juridice, fiind apreciată ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr. 2722 din 11 decembrie 2018, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis în parte cererea principală îndreptată împotriva pârâtei ANL, a obligat pârâta ANL să plătească reclamanților suma de 45.870 euro, în echivalentul în RON la data plății, cu titlu de contravaloare lipsă de folosință pentru perioada 30.08.2009-24.10.2014; suma de 11.599,71 euro, în echivalentul în RON la data plății, reprezentând daune morale pentru perioada 30.08.2009-28.11.2016; 16.316,74 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, a respins restul pretențiilor ca neîntemeiate, a respins ca rămas fără obiect petitul subsidiar, a respins ca rămase fără obiect excepțiile invocate de pârâte față de petitul subsidiar și cererile de chemare în garanție, a obligat reclamanții la plata sumei de 2500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâtul Orașul Voluntari.

Împotriva sentinței civile nr. 3722 din 11 decembrie 2018 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă au formulat apel reclamanții A. și B., solicitând schimbarea în parte a acesteia, în ceea ce privește respingerea daunelor materiale aferente perioadei cuprinsă între 24.10.2014-28.11.2016 și în continuare până în 28.12.2017, cu obligarea ANL la plata cheltuielilor de judecată făcute în apel.

AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU LOCUINȚE a formulat apel împotriva încheierii de ședință din 30 ianuarie 2018 și a sentinței civile nr. 3722 din 11 decembrie 2018 pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, prin care a solicitat admiterea apelului și modificarea încheierii și sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii, în principal ca prescrisă și, în subsidiar, ca neîntemeiată.

JUDEȚUL ILFOV a formulat întâmpinare și apel provocat prin care a solicitat ca în principal instanța să respingă apelul formulat de pârâta ANL împotriva sentinței civile nr. 3722 din 11 decembrie 2018 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în subsidiar, în măsura în care se admite apelul ANL și se dispune obligarea pârâților, printre care și Județul Ilfov la plata în solidar a despăgubirilor solicitate, să admită și apelul provocat formulat împotriva intimatei MDRAP.

Prin încheierea din 2 iulie 2020, instanța de apel a admis excepția inadmisibilității apelului provocat formulat de Județul Ilfov, față de împrejurarea că în prezentul apel JUDEȚUL ILFOV nu are calitatea de parte, raportat la obiectul cererilor de apel.

Prin decizia civilă nr. 950A din 30 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a fost respins ca inadmisibil, apelul provocat formulat de Județul Ilfov.

A fost admis apelul formulat de apelanta pârâtă Agenția Națională pentru Locuințe împotriva încheierii din 30 ianuarie 2018 și împotriva sentinței civile nr. 3722 din 11 decembrie 2018, pronunțate de Tribunalul București, în contradictoriu cu intimații-reclamanți A. și B..

A fost admis apelul formulat de apelanții-reclamanți A. și B. împotriva sentinței civile nr. 3722 din 11 decembrie 2018, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Agenția Națională pentru Locuințe.

A fost schimbată în parte încheierea din 30 ianuarie 2018 și sentința civilă nr. 3722 din 11 decembrie 2018, în sensul că a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune pentru creanța constând în contravaloarea lipsei de folosință pentru perioada 30.08.2009-28.11.2013 și, pe cale de consecință, au fost respinse ca prescrise pretențiile aferente acestei perioade.

A fost respinsă cererea având ca obiect acordarea daunelor morale, ca neîntemeiată.

A fost anulată în parte sentința civilă nr. 3722 din 11 decembrie 2018, în ce privește capătul din cererea modificatoare având ca obiect contravaloarea imposibilității cedării folosinței și, rejudecând, a respins acest capăt de cerere, ca neîntemeiat.

Au fost menținute, în rest, dispozițiile sentinței atacate.

Împotriva deciziei civile nr. 950A din 30 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, reclamanții A. și B. și pârâta Agenția Națională pentru Locuințe au formulat cereri de recurs.

Recurenții-reclamanți A. și B. au invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În ceea ce privește incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., au susținut, în esență, că motivele contradictorii sunt cuprinse în raționamentul expus de curtea de apel în sensul că locuința nu a fost recepționată la terminarea lucrărilor, dar că reclamanții nu au făcut dovada imposibilității închirierii.

Or, atât timp cât o construcție nu are realizată recepția la terminarea lucrărilor, ea nu este finalizată și nici nu poate fi închiriată, fiind în prezența unei imposibilități absolute, obiective și legale, care se dovedește prin absența procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor și nu prin oferte de închiriere expuse pe piața relevantă, pentru că absența recepției la terminarea lucrărilor este o chestiune de legalitate și de siguranță publică, iar recurenții-reclamanți nu puteau intra într-o abordare contra legii, să expună oferte de închiriere a unei construcții care nu îndeplinește condițiile legale.

Pe lângă faptul că în raportul de expertiză există determinată chiria de piață pe perioada aferentă cererii adiționale, respectiv între 24.10.2014 - 28.11.2016 și în continuare) prejudiciul fiind cuantificat, prin urmare cert sub acest aspect și că determinarea prejudiciului și a despăgubirii sunt operațiuni pe care judecătorul le face pe baza probelor și nu expertul tehnic, faptul că nu se închiriază construcții nefinalizate înseamnă că prejudiciul este cert sub aspectul existentei sale, constând în imposibilitatea cedării folosinței (fructus).

Motivele contradictorii, mai susțin recurenții, sunt cuprinse în raționamentul expus de curtea de apel în sensul că, deși casa este neterminată și nu s-a realizat recepția la terminarea lucrărilor (nici în prezent nu este realizată), operațiune care se desfășoară în condițiile strict prevăzute de Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții și Regulamentul privind recepția construcțiilor din 19.05.2001 și că nu există branșamente la utilități, sigur recurenții-reclamanți au folosit-o și că acest aspect al nerealizării recepției nu este relevant în ceea ce privește întrunirea elementelor răspunderii civile, respectiv prejudiciul.

Subsumat motivului de casare reglementat de pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., recurenții susțin, în esență, că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 480 C. civ. de la 1864, art. 44 din Constituția României și art. 45 din Constituția României.

Se arată că instanța de apel a reținut, în baza constatărilor din raportul de expertiză tehnică că, deși recepția la terminarea lucrărilor privind locuința nu era făcută și branșamentele la utilități nu erau realizate (și nici nu sunt realizate nici în prezent), reclamanții nu sunt îndreptățiți la contravaloarea imposibilității cedării folosinței (fructus), pentru că locuința a fost contractată doar pentru a locui și nicidecum pentru a putea fi folosită în alt mod (prin închiriere).

Or, această motivare este nelegală, apreciază recurenții, întrucât vine în contradicție cu dreptul reclamanților de a se bucura de toate atributele dreptului de proprietate asupra locuinței contractate, de care au fost privați tocmai din cauza neexecutării obligațiilor de către pârât.

Instanța de apel, prin aplicarea greșită a dispoziții legale evocate, cât și prin aplicarea greșita a dispozițiilor legale privind determinarea prejudiciului și a reparației, a apreciat că dacă, construcția a fost contractată pentru locuință, recurenții reclamanți sunt obligați să stea în ea și nu pot fi despăgubiți decât pentru lipsa de folosință, iar predarea locuinței înseamnă și folosința ei, chiar dacă la data predării aceasta nu era recepționată la terminarea lucrărilor și nu avea branșamente pentru utilități, iar pentru realizarea unor lucrări de suplinire a acestora a trecut un timp semnificativ.

Sub un ultim aspect, în opinia recurenților, hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 988 raportat la art. 1084-1086 C. civ. de la 1864, determinarea prejudiciului și a reparației aferente cererii adiționale constând în contravaloarea procurării folosinței (fructus).

În acest context, arată că determinarea prejudiciului și determinarea reparației sunt operațiuni sau activități interdependente, ce constituie premisele obiective ale realizării răspunderii civile și sunt atributul exclusiv al judecătorului și nicidecum al expertului tehnic, care este limitat la chestiuni tehnice și nu la aprecieri privind certitudinea prejudiciului.

Însă, în cazul de față, Curtea de Apel București a lăsat expertul tehnic să facă această operațiune prin preluarea punctului său de vedere, în sensul că nu se poate calcula chiria pentru un imobil nefinalizat și neterminat, întrucât nimeni nu închiriază astfel de construcții.

Or, din raportul de expertiză, subliniază recurenții, rezultă că pentru perioada aferentă cererii adiționale, respective între 24.10.2014 - 28.11.2016 chiria pe piața liberă pentru un imobil similar a fost determinată de expert prin răspunsul la obiectivul nr. 1, astfel cum a fost formulat în cererea adițională, admis de instanță și reprodus de expert în raportul său.

Solicită admiterea recursului, casarea în parte a deciziei recurate, în ceea ce privește respingerea parțială a cererii adiționale, respectiv daunele constând în contravaloarea imposibilității de procurare a folosinței, pentru perioada 24.10.2014 - 28.11.2016 și în continuate până la realizarea recepției la terminarea lucrărilor.

Intimatul-pârât Orașul Voluntari a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesual pasive.

Pârâta Agenția Națională pentru Locuințe a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului declarat de recurenții-reclamanți, susținând în esență, că niciunul dintre motivele enumerate de către aceștia nu reprezintă motiv de recurs, fiind doar apărări ce țin de fondul cauzei, pe care le-au formulat atât în fața instanței de fond, cât și în fața instanței de apel.

Intimatul-pârât Municipiul București a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesual pasive și excepția inadmisibilității recursului declarat de recurenții-reclamanți în contradictoriu cu Municipiul București.

În situația în care se va trece peste excepția inadmisibilității, solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a avea posibilitatea să-și formuleze apărări în cauză, având în vedere că hotărârea recurată nu a fost pronunțată în contradictoriu cu Municipiul București.

Intimata-pârâtă Distrigaz Sud Rețele S.R.L. a depus întâmpinare la recursurile formulate în cauză prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesual pasive, susținând, în esență, că prin încheierea din 2 iulie 2020, Curtea de Apel București a stabilit cadrul procesual din apel în sensul că au calitatea de părți reclamanții A. și B. și de pârâta Agenția Națională pentru Locuințe.

Recurenta-pârâtă Agenția Națională pentru Locuințe a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și, în rejudecare, după casare, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

În argumentarea cererii de recurs, redând prevederile art. 16 din Decretul nr. 167/1958, a susținut, în esență, că pentru a nu fi prescris dreptul de a solicita despăgubiri constând în contravaloarea lipsei de folosință a imobilului, trebuie ca recunoașterea făcută de ANL să vizeze pretențiile solicitate de intimați.

Legea prevede în mod limitativ actele care întrerup prescripția, acte care manifestă în mod clar și neîndoielnic voința creditorului de a-și executa dreptul său.

Or, din corespondența purtată între ANL și celelalte părți, nu se poate constata existența vreunui act/adresă care să se încadreaze în situațiile prezentate în practica judecătorească și care să determine "recunoașterea" de către ANL de a plăti despăgubiri intimaților pentru neexecutarea obligației asumate, așa cum greșit reține instanța de apel.

ANL, subliniază recurenta, nu a recunoscut în vreun fel că ar avea obligația de a plăti despăgubiri intimaților pentru neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul de mandat, nefiind incidente prevederile art. 16 din Decretul nr. 167/1958.

Totodată, nu se poate susține că în prezenta cauză suntem în prezența unor prestații succesive, obligațiile pretins neexecutate, conform susținerilor instanței de apel, fiind acelea de asigurare a executării și finalizării lucrărilor de edificare a construcției/de executare a lucrărilor edilitare.

Realizarea unor lucrări reprezintă o obligație uno ictu, independent de durata necesară realizării acestora.

Sub un alt aspect, apreciază ca fiind contradictorie motivarea instanței de apel, fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., întrucât, pe de o parte, se reține că:

"Nu s-a invocat și nu s-a făcut dovada intervenirii vreunui caz de întrerupere sau suspendare a termenului de prescripție având ca obiect daune interese pe o perioadă anterioară datei de 28.11.2013, iar, pe de altă parte, se reține că în cauză a intervenit "efectul întreruptiv a cursului prescripției" prin emiterea unor adrese de către ANL în perioada 2008-2015.

Cu alte cuvinte, pentru perioada dinainte de 2013 nu a intervenit vreun caz de întrerupere sau suspendare a termenului de prescripție, dar pentru perioada 2008-2015 a intervenit întreruperea termenului de prescripție.

În drept au fost invocate în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Intimatul-pârât Orașul Voluntari a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesual pasive, solicitând în principal să se constate că acesta nu are calitate procesual pasivă în declararea recursului de către ANL.

În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și, în rejudecare, să se constate că dreptul material la acțiune s-a prescris pentru întreaga perioadă dedusă judecății.

Intimatul-pârât Municipiul București a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția excepția lipsei calității sale procesual pasive și excepția inadmisibilității recursului declarat de recurenta-pârâtă ANL în contradictoriu cu Municipiul București.

În situația în care se va trece peste excepția inadmisibilității, solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a avea posibilitatea să-și formuleze apărări în cauză, având în vedere că hotărârea recurată nu a fost pronunțată în contradictoriu cu Municipiul București.

Reclamanții A. și B. au formulat întâmpinare prin care au solicitat, în esență, respingerea recursului declarat de pârâta Agenția Națională pentru Locuințe, ca nefondat.

Intimata-pârâtă Distrigaz Sud Rețele S.R.L. a depus întâmpinare la recursurile formulate în cauză prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesual pasive, susținând, în esență, că prin încheierea din 2 iulie 2020, Curtea de Apel București a stabilit cadrul procesual din apel în sensul că au calitatea de părți reclamanții A. și B. și de pârâta Agenția Națională pentru Locuințe.

Prin încheierea din 21 septembrie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a reținut că, în raport de considerentele reținute prin încheierea din 2 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă și față de dispozitivul deciziei recurate, în recurs cadrul procesual este stabilit, având calitatea de recurenți-reclamanți A. și B. și recurentă-pârâtă AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU LOCUINȚE (ANL).

Prin aceeași încheiere, a fost admisă excepția nulității recursului declarat de recurenții B. și A. împotriva deciziei civile nr. 950A din 30 iulie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă; a fost admis în principiu recursul declarat de recurenta AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU LOCUINȚE (ANL) împotriva deciziei civile nr. 950A din 30 iulie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, fiind stabilit termen pentru soluționarea recursului la data de 2 noiembrie 2022.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., excepția nulității recursului declarat de recurenții-reclamanți B. și A. împotriva deciziei civile nr. 950A din 30 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.:

"cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar conform, art. 486 alin. (3) teza I C. proc. civ.:

"mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e, precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității".

De asemenea, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ.:

"aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Prin urmare, cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia se analizează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Se constată că recurenții-reclamanți au indicat formal în susținerea recursului dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., fără a arăta în concret în ce constă nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva textelor de lege indicate, iar dezvoltarea criticilor arătate în cuprinsul cererii de recurs nu face posibilă încadrarea acestora în niciunul dintre cazurile reglementate de pct. 1-8 ale art. 488 C. proc. civ.

Întinderea controlului judiciar este condiționată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs și de limitele conferite de dispozițiile legale, iar simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, la modalitatea în care au fost administrate și analizate probele, precum și succinta relatare a situației de fapt nu pot constitui obiectul analizei instanței de recurs în raport de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Este de amintit că instanța de apel ca instanță devolutivă are plenitudine de apreciere în ceea ce privește probele administrate în cauză, este suverană în a aprecia asupra oportunității administrării probelor în proces din perspectiva utilității, concludenței și pertinenței acestora, iar instanța de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor dispuse.

Recursul este o cale nedevolutivă de atac, în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii pronunțate în apel, indiferent de gradul de nemulțumire al recurenților cu privire la modalitatea de analiză a probatoriului.

Din expunerea argumentelor evocate de recurenți rezultă cu evidență că s-au readus în discuție chestiuni de fond care depășesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

Se observă că recurenții au relatat opinii despre dezlegările date împrejurărilor de fapt analizate de instanța de apel, ceea ce vizează, în realitate, netemeinicia deciziei atacate, criticile vizând exclusiv aspecte ce țin de modalitatea în care instanța a înțeles să-și argumenteze soluția adoptată în raport de stabilirea situației de fapt reținută în cauză.

În speță, recurenții tind, în realitate, la o restabilire a situației de fapt, repunând în discuție probele (constatările raportului de expertiză tehnică efectuată în cauză) și solicitând instanței de recurs să reconsidere concludența lor, ceea ce nu este permis în această fază procesuală, iar faptul că se indică anumite dispoziții legale (ex: art. 480, art. 988 raportat la art. 1084-1086 C. civ. de la 1864; art. 44 și art. 45 din Constituție), fără să se susțină o minimă argumentație în drept care să situeze criticile în sfera temeiurilor de casare reglementate expres de C. proc. civ., nu poate să atragă nicio analiză.

În considerarea celor ce preced, constatând că prin cererea de recurs nu au fost formulate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și nici nu au fost identificate motive de ordine publică care ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 489 alin. (2) din același act normativ, va anula recursul declarat de recurenții-reclamanți B., A. împotriva deciziei civile nr. 950A din 30 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Înalta Curte de Casație și Justiție, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată în raport de criticile formulate și temeiurile de drept invocate, constată că recursul declarat de recurenta AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU LOCUINȚE (ANL) nu este fondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., hotărârea poate fi casată când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii.

Subsumat acestui motiv de recurs, AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU LOCUINȚE (ANL) a susținut, în esență, că motivarea hotărârii din apel este contradictorie, întrucât, pe de o parte, instanța a reținut că:

"Nu s-a invocat și nu s-a făcut dovada intervenirii vreunui caz de întrerupere sau suspendare a termenului de prescripție având ca obiect daune interese pe o perioadă anterioară datei de 28.11.2013, iar, pe de altă parte, a reținut că în cauză a intervenit "efectul întreruptiv a cursului prescripției" prin emiterea unor adrese de către ANL în perioada 2008-2015.

Aspectele invocate de recurentă nu sunt de natură a schimba soluția pronunțată și nu justifică un interes al recurentei-pârâte, decurgând din invocarea motivului de recurs instituit de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Aceasta, întrucât, evocând fondul, instanța de apel a prezentat argumentele atât în fapt, cât și în drept în temeiul cărora a admis apelul pârâtei Agenția Națională pentru Locuințe, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru creanța constând în contravaloarea lipsei de folosință pentru perioada 30.08.2009-28.11.2013 și, pe cale de consecință, a respins ca prescrise pretențiile aferente acestei perioade, menținând prevederile sentinței apelate referitoare la acordarea despăgubirilor constând în contravaloarea lipsei de folosință pentru perioada neprescrisă, respectiv pentru o perioadă de 3 ani anteriori formulării cerii de chemare în judecată (29.11.2016).

Instanța de prim control judiciar a reținut aplicabilitatea prevederilor Decretului nr. 167/1958, raportat la momentul nașterii drepturilor și obligațiilor părților, respectiv data încheierii contractului de mandat, conform prevederilor art. 201 din Legea nr. 71/2011, cererea fiind supusă unui termen de prescripție de 3 ani, conform art. 3 alin. (1) din Decretul 167/1958.

Pe baza unor adrese emise în perioada 2008-20015 de pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU LOCUINȚE către constructor, a reținut că recunoașterea obligației asumate contractual conduce la întreruperea termenului de prescripție a dreptului la acțiune în ceea ce privește executarea obligațiilor asumate prin contractul de mandat, însă nu a dat înscrisurilor aceeași valoare de acte întreruptive de prescripție în ceea ce privește acțiunea în repararea prejudiciului cauzat de neexecutarea obligației contractuale, constând în lipsa de folosință a imobilului.

De asemenea, în hotărârea atacată se reține că nici nu s-a invocat intervenirea vreunui caz de întrerupere sau de suspendare a termenului de prescripție a dreptului la acțiune având ca obiect daunele interese cauzate de neîndeplinirea obligațiilor contractuale pe o perioadă anterioară datei de 28.11.2013.

Or, în aceste condiții, invocarea de către recurenta-pârâtă a cazului de casare prescris de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., teza privitoare la existența unor motive contradictorii, apare ca fiind în mod evident lipsită de interes, pentru că a primi criticile recurentei ar echivala cu a considera că termenul de prescripție a fost întrerupt, prin acte de recunoaștere emanând de la pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU LOCUINȚE și în ceea ce privește daunele-interese, cu consecința că pretențiile reclamanților aferente acestui capăt de cerere nu ar mai fi parțial prescrise.

În ceea ce privește criticile subsumate de recurenta-pârâtă dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, deși se invocă o greșită aplicare a dispozițiilor art. 16 ale Decretului - lege nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, autoarea recursului critică de fapt valorificarea unor înscrisuri ca dovezi ale recunoașterii dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția, solicitând, practic, o reapreciere a probatoriului.

Existența unei cauze întreruptive de prescripție a fost reținută de instanța de apel în urma aprecierii probelor administrate în cauză, această chestiune de fapt rămânând câștigată cauzei și nemaiputând fi examinată în cadrul căii extraordinare de atac a recursului.

Apelul, prin efectul său devolutiv, a permis instanței să conchidă că recunoașterea obligației asumate contractual de către apelanta - pârâtă, pe parcursul derulării raporturilor contractuale, conduce la întreruperea prescripției dreptului la acțiune având ca obiect executarea acestei obligații, nefiind astfel prescris dreptul reclamanților de a solicita obligarea pârâtei la executarea obligațiilor asumate prin contractul de mandat.

Trebuie subliniat că un act de recunoaștere trebuie să privească chiar dreptul care se prescrie, însă această constantă juridică nu trebuie înțeleasă într-un mod rigid, cu ignorarea raporturilor concrete existente sau pretinse.

De asemenea, sintagma recunoașterea dreptului care se prescrie nu poate fi înțeleasă doar prin consecințele pe care una dintre părți le dă încălcării dreptului său, respectiv solicitarea de despăgubiri materiale și/sau morale, ci chiar a dreptului care se pretinde a fi fost nesocotit, respectiv dreptul la folosința imobilului în condiții normale.

Dezlegarea dată în apel asupra modului de evaluare a actelor săvârșite de ANL și probelor administrate (ex. adrese emise de ANL pe parcursul derulării raporturilor contractuale, corespondența purtată etc.) vizează aspecte factuale ale cauzei, a căror evaluare intră în atribuția exclusivă a instanțelor devolutive.

În acest context, împrejurarea că recurenta nu este de acord cu motivarea instanței de apel nu determină aplicarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel încât criticile întemeiate pe aceste dispoziții legale vor fi respinse ca nefondate.

Pentru rațiunile înfățișate, constatând că nu sunt incidente motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, cu aplicarea art. 496 alin. (1) C. proc. civ., văzând și prevederile art. 499 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenta AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU LOCUINȚE (ANL) împotriva deciziei civile nr. 950A din 30 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenții-reclamanți B., A. împotriva deciziei civile nr. 950A din 30 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU LOCUINȚE (ANL) împotriva deciziei civile nr. 950A din 30 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 decembrie 2022.