ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1991/2023

Ședința publică din data de 10 octombrie 2023

Deliberând asupra constatării perimării cererii de strămutare, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată la 14 martie 2022, petentele A.. și S.C. B. S.A. au solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2005 al Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă.

Prin încheierea din 18 mai 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a fost suspendată judecata cererii de strămutare, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

În urma referatului întocmit la 15 iunie 2023, cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, în vederea constatării perimării, conform dispozițiilor art. 248 C. proc. civ.

La termenul din 10 octombrie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 137 C. proc. civ. raportat la prevederile art. 252 alin. (2) C. proc. civ., a invocat, din oficiu, excepția perimării cererii de strămutare, ce se impune a fi analizată cu prioritate și admisă pentru următoarele motive:

Preliminar, Înalta Curte consideră necesară efectuarea unor precizări cu privire la aplicarea în timp a dispozițiilor Legii nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., publicată în Monitorul Oficial la data de 10.06.2011, prin care au fost abrogate dispozițiile art. 248 alin. (3) C. proc. civ.

Din acest punct de vedere, potrivit art. 223 din Legea nr. 71/2011, procesele și cererile în materie civilă sau comercială în curs de soluționare la data intrării în vigoare a C. civ. din 2011 se soluționează de către instanțele legal învestite, în conformitate cu dispozițiile legale, materiale și procedurale în vigoare la data când aceste procese au fost pornite, afară de cazul în care în Legea nr. 71/2011 există dispoziții care prevăd altfel.

În temeiul art. 220 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, C. civ. a intrat în vigoare la 1.10.2011, iar litigiul ce formează obiectul dosarului a cărui strămutare se solicită a fost demarat în 2005.

În aceste condiții, în lipsa unei dispoziții speciale care să prevadă expres că noua reglementare se aplică și proceselor în curs de judecată, în litigiul de față născut anterior datei de 1.10.2011, motivarea soluției se bazează pe argumentele din vechea reglementare.

Astfel, în speță sunt incidente dispozițiile art. 248 alin. (3) C. proc. civ. de la 1865 (în forma în vigoare la momentul demarării litigiului ce formează obiectul dosarului a cărui strămutare se solicită), conform cărora orice cerere de chemare în judecată, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de 6 luni în materie comercială.

Potrivit art. 252 C. proc. civ., perimarea se constată la cerere sau din oficiu.

Fiind un termen procedural, termenul de perimare se calculează potrivit dispozițiilor art. 101 alin. (3) C. proc. civ., astfel încât acesta se împlinește în ziua anului sau lunii corespunzătoare zilei de plecare.

În speță, părțile, deși legal citate, nu s-au prezentat în instanță la termenul din 18 mai 2022, stabilit pentru judecarea cererii de strămutare, termen la care, constatându-se că niciuna din părți nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a fost dispusă suspendarea pricinii.

Termenul de perimare de 6 luni prevăzut de lege a început să curgă la data pronunțării încheierii de suspendare a judecății (18 mai 2022), împlinindu-se la data de 18 noiembrie 2022.

Așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, se constată a fi cumulativ îndeplinite cerințele perimării, respectiv, pricina a rămas în nelucrare de la momentul suspendării (18 mai 2022) și până la data repunerii pe rol a cauzei (10 octombrie 2023) trecând mai mult de 6 luni, timp în care niciuna dintre părți nu a întreprins vreun demers pentru continuarea judecății și nici nu a fost făcută dovada existenței vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului termenului de perimare în condițiile art. 249-251 C. proc. civ., încheierea din 18 mai 2022 fiind ultimul act de procedură îndeplinit.

Perimarea este o sancțiune procedurală de aplicație generală, care operează atât în etapa judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac, având o natură juridică mixtă, în sensul că este o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găsește, dar și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței părților în termenul prevăzut de lege.

Cum cauza a rămas în nelucrare din vina părților pe perioada prevăzută de lege, fără ca în acest termen să intervină o cauză de suspendare sau întrerupere în condițiile art. 249-251 C. proc. civ., Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) și (3) C. proc. civ., văzând și prevederile art. 252 C. proc. civ. va constata perimată cererea formulată de petentele B. S.A. și A.. privind strămutarea judecării procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2005 al Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată cererea formulată de petentele B. S.A. și A.. privind strămutarea judecării procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2005 al Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 octombrie 2023.