ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1764/2023

HOTĂRÂRE

26.09.2023

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1764/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 26 septembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița la data de 16.12.2022, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Craiova, Tribunalul Mehedinți și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, obligarea pârâților la plata unei despăgubiri constând într-o indemnizație egală cu 7 (șapte) indemnizații de încadrare lunare brute, prevăzută de art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, actualizată în funcție de indicele de inflație și a dobânzii legale penalizatorii aferentă acesteia, începând cu data de la care dreptul era datorat, respectiv data eliberării din funcție prin pensionare și până la data plății efective.

Prin sentința nr. 438/08.03.2023 Tribunalul Dâmbovița a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu, și declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că, reclamantul fost magistrat, actualmente beneficiar al unei pensii de serviciu prevăzute de Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, a solicitat prin capetele de cerere principale obligarea pârâtului Tribunalul Mehedinți la plata indemnizației de pensionare prevăzută de art. 81 din Legea nr. 303/2004, pretenții care se încadrează în categoria drepturilor bănești de natură salarială specifice unui raport individual de muncă.

Or, având în vedere natura litigiului, litigiu de muncă, Tribunalul Mehedinți este competentă teritorial a soluționa cauza potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (1) Codul muncii care prevăd că cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanței competente în a cărui circumscripție își are domiciliul sau reședința reclamantul.

În opinia instanței dispozițiile art. 127 C. proc. civ. nu sunt aplicabile.

Astfel, în cauză, reclamantul are calitatea de fost magistrat și deci nici nu se pune problema prin ipoteză ca instanțele pârâte să reprezinte instanța la care își desfășoară activitatea. Chiar și în ipoteza în care ar fi avut calitatea de magistrat prezenta instanță nu face parte însă nici din circumscripția unei curți de apel învecinate Curții de Apel Craiova (care nu se învecinează Curții de Apel Ploiești).

Nu sunt aplicabile nici alin. (2) și (3) ale articolului 127 C. proc. civ. întrucât tribunalul competent nu este și instanța la care își desfoară activitatea reclamantul astfel cum menționează expres dispozițiile legale care se aplică în mod corespunzător (acesta fiind în realitate pensionar magistrat și a activat în cadrul judecătoriei).

O soluție contrară în sensul extinderii artificiale a sferei de aplicare a dispozițiilor menționate ar presupune tocmai o eludare a acestora contrar intenției legiuitorului la momentul edictării lor, intenție care a vizat tocmai instituirea unei excepții de strictă interpretare și aplicare de la regulile de drept comun într-o materie în care dispozițiile sunt de ordine publică. Norme legale speciale nu au drept scop conferirea unui beneficiu pentru părți în sensul alegerii instanței favorabile (de altfel dispozițiile pleacă de la o altă ipoteză subînțeleasă că părțile nu ar putea sesiza alte instanțe deopotrivă competente în baza dispozițiilor procedurale care reglementează competența în respectiva materie).

Ca urmare a declinării cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2022.

Prin sentința nr. 267 din 08 iunie 2023, Tribunalul Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a declinat competența de soluționare a cauzei in favoarea Tribunalului Dâmbovița, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat ICCJ cu soluționarea acestuia.

Pentru a hotărî astfel, în aplicarea art. 127 C. proc. civ., instanța a reținut următoarele:

Reclamantul A. a avut calitatea judecator la Judecatoria Dr. Tr. Severin pâna la data de 25.11.2022 când s-a pensionat.

Prin acțiunea adresată Tribunalului Dâmbovița la data de 16.12.2022 reclamantul a solicitat obligarea pârâților Ministerul Justiției, Curtea de Apel Craiova, Tribunalul Mehedinți și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, a plata unei despăgubiri constând într-o indemnizație egală cu 7 (șapte) indemnizații de încadrare lunare brute, prevăzută de art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, actualizată în funcție de indicele de inflație și a dobânzii legale penalizatorii aferentă acesteia, începând cu data de la care dreptul era datorat, respectiv data eliberării din funcție prin pensionare și până la data plății efective.

În speță, reclamantul, județul Mehedinți a fost judecător la Judecătoria Dr. Tr. Severin, fiind eliberat din funcție la data de 25.11.2022, ca urmare a pensionării.

Având in vedere art. 269 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, competența materială și teritorială de soluționare a cauzei aparține tribunalului în a cărui circumscripție reclamantul își are domiciliul, respectiv Tribunalului Mehedinți.

Însă, întrucât reclamantul nu își desfășoară activitatea la instanța competentă să soluționeze cauza sau la instanța superioară acesteia, în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Pe de altă parte, întrucât cererea a fost introdusă împotriva instanței căreia i-ar reveni, în mod obișnuit, competența soluționării în fond a cererii (Tribunalul Mehedinți), în speță, este atrasă incidența art. 127 alin. (2) raportat la alin. (2)

C. proc. civ.

Potrivit art. 127 alin. (2) C. proc. civ., reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Însă, așa cum a reținut și instanța de contencios constituțional în paragraful 47 al deciziei nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 638 din 23 iulie 2018, «legiuitorul a prevăzut, în ipoteza alin. (2) al art. 127 din C. proc. civ., că pentru cererea introdusă împotriva unui judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier care își desfășoară activitatea la instanța competentă judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii. Caracterul facultativ rezultă din folosirea verbului "poate", ceea ce duce la concluzia că reclamantul decide dacă să se prevaleze sau nu de această posibilitate, putând renunța la beneficiul acordat de lege.»

Cu alte cuvinte, norma reglementează un drept de opțiune al părții reclamante care are posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată împotriva unei instanțe de judecată, fie chiar la instanța respectivă (aplicând regula generală în materie de competență), fie la o altă instanță de același grad din raza unei curți de apel învecinate.

În speță, reclamantul a învestit cu soluționarea litigiului Tribunalul Dâmbovița, aflat în circumscripția Curții de Apel Ploiești.

Așa fiind, instanța constată că reclamantul și-a manifestat opțiunea, în condițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., determinând astfel competența teritorială în soluționarea cererii de chemare în judecată.

Totodată, reține că dispozițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ. sunt de ordine privată. Așadar, dreptul de opțiune aparține în mod exclusiv părții reclamante, ceea ce înseamnă că, odată ce reclamantul și-a manifestat opțiunea de a introduce acțiunea la Tribunalul Dâmbovița, rezultă că această instanță a devenit competentă teritorial să soluționeze pricina, instanța astfel învestită neavând dreptul de a cenzura procedural, din oficiu, acest drept de opțiune.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că prezentul litigiu vizează un conflict de muncă declanșat de către reclamantul A., fost judecător în cadrul Judecătoriei Caraș-Severin, iar în cauza de față pârâți sunt alături de Ministerul Justiției și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, atât Curtea de Apel Craiova, cât și Tribunalul Mehedinți, acestea fiind instanțele de judecată împotriva cărora este îndreptată cererea de chemare în judecată.

Potrivit dispozițiilor art. 127 C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 310/2018:

"(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

(2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

Reclamantul a ales să introducă cererea de chemare în judecată la Tribunalul Dâmbovița în acord cu prevederile art. 127 alin. (2)

C. proc. civ., care reglementează norme de competență teritorială având caracter relativ.

Caracterul facultativ al acestor dispoziții legale permite așadar reclamantului să recurgă sau nu la acest beneficiu oferit de lege, fără ca acestuia să îi fie afectată valabilitatea opțiunii.

Cum Tribunalul Mehedinți, respectiv Curtea de Apel Craiova au calitatea de pârâți, iar reclamantul a învestit cu soluționarea litigiului Tribunalul Dâmbovița, instanța supremă constată că acesta și-a manifestat opțiunea, determinând astfel competența teritorială în soluționarea cererii de chemare în judecată.

Față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă.