ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1746/2023

Ședința publică din data de 26 septembrie 2023

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de arbitrare, înregistrată pe rolul Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României sub nr. x din 22 martie 2021 (dosar nr. x/2021), reclamanta Compania Naționala de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. a cerut ca pârâta A. S.A. - societate în reorganizare judiciară (în continuare SCTB) să fie obligată: la plata debitului principal, in cuantum de 151.366.57 RON, reprezentând diferența rămasă de achitat din contravaloarea facturii nr. x/28.03.2018, ce reprezintă penalități aplicate in conformitate cu prevederile contractuale Sub-Clauza 8.3 [Programul de execuție]; la plata dobânzii legale penalizatoare, aferente debitului principal începând cu data scadenta a facturii și până la data plații efective a debitului; la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de soluționarea cererii de arbitrare.

La data de 13 aprilie 2021, reclamanta a formulat o cerere precizatoare, prin care a cuantificat dobânda penalizatoare solicitată la suma de 45.398,57 RON.

Prin Sentința arbitrală nr. 90 din 12 octombrie 2021, Curtea de Arbitraj Internațional a admis excepția inadmisibilității cererii arbitrate, ridicată, din oficiu, de tribunalul arbitral; a respins cererea reclamantei, ca inadmisibila.

Totodată, a luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli de arbitrare.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a civilă sub nr. x/2021, reclamanta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., în contradictoriu cu pârâta A. S.A., prin lichidator judiciar B.., a solicitat anularea sentinței arbitrale nr. 90/12.10.2021 pronunțate de către Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României în dosarul nr. x/2021 și trimiterea cauzei tribunalului arbitral, spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată.

În drept, reclamanta a invocat art. 608 alin. (1) lit. g) și h) și art. 613 alin. (3) lit. b) din C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 11 F din 7 februarie 2023, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins acțiunea în anularea sentinței arbitrale nr. 90/12.10.2021 pronunțate de către Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României în dosarul nr. x/2021, acțiune formulată de reclamanta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. în contradictoriu cu pârâta A. S.A., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate, cu consecința trimiterii spre rejudecare a acțiunii în anulare la Curtea de Apel București, iar, în subsidiar, în cazul reținerii spre judecare, a solicitat casarea sentinței recurate, admiterea acțiunii în anulare, cu consecința desființării sentinței arbitrale; cu cheltuieli de judecată.

Subsumat motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta a susținut că sentința recurată este nemotivată cu privire la aspectele invocate în acțiunea în anulare. Or, procedând în acest mod instanța a încălcat dispozițiile imperative ale art. 425 alin. (1) pet. (b) din C. proc. civ.

Prin nemotivarea deciziei cu privire la aspectele indicate, prima instanță a privat recurenta-reclamantă de dreptul la un proces echitabil, încălcând dispozițiile art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât CNAIR S.A. nu arc garanția că argumentele sale au fost analizate.

Hotărârea trebuie să cuprindă, ca o garanție a caracterului echidistant al procedurii judiciare și al respectării dreptului la apărare al părților, motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, conform art-425 alin. (1), lit. b) din C. proc. civ.

În conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, întinderea motivării depinde de diversitatea mijloacelor pe care o parte le poate ridica în instanță, precum și de prevederile legale, de obiceiuri, de principiile doctrinare și de practicile diferite privind prezentarea și redactarea sentințelor și hotărârilor în diferite state.

De asemenea, pentru a răspunde cerințelor procesului echitabil, motivarea ar trebui să evidențieze ca judecătorul a examinat cu adevărat chestiunile esențiale ce i-au fost prezentate, motivarea fiind un element esențial al unei hotărâri judecătorești, o puternica garanție a imparțialității judecătorului și a calității actului de justiție, precum și o premisă a exercitării corespunzătoare de câire instanța superioara a atribuțiilor de control judiciar de legalitate și temeinicie. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești constituie o condiție a procesului echitabil, exigență a art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 6 alin, 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Sentința recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția instanței de admitere a excepției inadmisibilității acțiunii în anulare. Or, procedând în acest mod instanța de fond a încălcat dispozițiile imperative ale ari- 425 alin. (1) pct. (b) din C. proc. civ.

Dispoziția legală privind motivarea hotărârii a fost edictată în scopul bunei administrări a justiției, întăririi încrederii justițiabililor în hotărârile judecătorești și pentru a da instanțelor superioare posibilitatea exercitării controlului judiciar.

Recurenta a susținut că sentința pronunțată în fond nu cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază din perspectiva tuturor motivelor invocate de aceasta, iar trimiterea la anumite prevederi legale, dar fără a prezenta raționamentul juridic, echivalează cu nemotivarea sentinței, împrejurarea care atrage casarea hotărârii recurate cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Instanța de fond nu a prezentat în considerentele sale raționamentul logico-juridic prin care a stabilit că în cauză nu se aplică art. 36 din Legea 85/2006.

Pentru toate aceste motive, decizia atacată este lovită de nulitate In conformitate cu art. 174 din C. proc. civ., nemotivarea deciziei recurate echivalând cu necercetarea fondului cauzei, motiv de casare cu trimitere spre rejudecare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul (6) din C. proc. civ.

Recurenta a mai susținut că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, astfel că devin incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

In considerentele sentinței recurate, instanța a reținut în mod eronat faptul că "contrar susținerilor reclamantei, când a respins cererea reclamantei de suspendare a cauzei potrivit art. 36 din Legea 85/2006, ca neîntemeiată, tribunalul arbitral nu a încălcat dreptul la apărare al reclamantei reglementat de art. 13 din C. proc. civ. sau principiul egalității de șanse/tratament/arme procedurale statuat de art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului și nici prevederile din Constituție si din Regulile de procedură arbitrală referitoare la dreptul la un proces echitabil".

Instanța a interpretat in mod greșit textele de lege, apreciind astfel că societății recurente nu i-au fost încălcate drepturile, deși prin acțiunea in anulare a fost prezentată situația reală din fața Tribunalului Arbitral, având ca temei de drept dispozițiile art. 608 lit. (h) demonstrând că i-au fost încălcate o scrie de drepturi fundamentale.

Or, față de aceste cerințe, recurenta a apreciat ca fiind nemotivată hotărârea atacată, întrucât motivele arătate de instanță nu reprezintă convingerea intimă a judecătorului. Instanța nu a procedat la un examen efectiv al mijloacelor de probă, nu a indicat motivele pentru care au font înlăturate susținerile CNA1R cu privire la suspendarea invocată de recurentă în cadrul procedurii arbitrale, în conformitate cu prevederile art. 36 din Legea 85/2006, având în vedere că planul de reorganizare al pârâtei a fost îndeplinit integral și existau premise favorabile ca acesta să fie finalizat cu succes, cu consecința reinserția acesteia în circuitul economic.

Din lecturarea sentinței recurate rezultă cu certitudine că instanța nu a analizat materialul probator depus în cauză, respectiv nu a analizat hotărârea arbitrală.

Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat, în principal, respingerea recursului ca fiind nul, în raport de dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului, în raport cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează a o admite și, în consecință, va anula recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Conform art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Potrivit prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Alin. (3) al aceluiași articol stipulează că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurenta formulează critici de nelegalitate a hotărârii atacate și arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. Aceasta întrucât recursul nu este o cale de atac devolutivă, autoarea acestuia trebuind să invoce motivele în tiparele fixate de lege.

Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac de reformare în care se analizează strict conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile.

Înalta Curte constată că recurenta a indicat formal în susținerea recursului dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., fără a arăta în concret în ce constă nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva textelor de lege indicate.

Față de motivele de recurs, astfel cum au fost dezvoltate de către recurentă, Înalta Curte reține că, în cuprinsul acestora, nu se regăsesc critici care să vizeze raționamentul prezentat de curtea de apel în cuprinsul hotărârii atacate prin care au fost expuse argumentele care au stat la baza respingerii acțiunii în anulare.

Relativ la motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că argumentele expuse de recurentă sunt generice sau pur teoretice, criticile la adresa hotărârii atacate prezintă doar o succesiune de fapte și afirmații, fără a fi expuse în concret aspecte de nelegalitate care să poată fi circumscrise acestui motiv de casare.

Astfel recurenta susține că sentința recurată este nemotivată cu privire la aspectele invocate în acțiunea în anulare, nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția instanței de admitere a excepției inadmisibilității acțiunii în anulare, nu conține raționamentul logico-juridic prin care s-a stabilit că în cauză nu se aplică art. 36 din Legea 85/2006, subliniind, totodată, că a fost privată de dreptul la un proces echitabil, încălcându-se dispozițiile imperative ale art. 425 alin. (1) pct. (b) din C. proc. civ., respectiv ale art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât nu arc garanția că argumentele sale au fost analizate.

Or, susținerile prezentate de recurentă în memoriul de recurs nu pot fi circumscrise cazului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., deoarece recurenta în argumentarea acestui motiv de casare înțeleg să procedeze la prezentarea stării de fapt, ceea ce constituie un aspect de netemeinicie și la expunerea unor considerații teoretice referitoare la noțiunea motivării unei hotărâri judecătorești, însă nu indică, în mod concret, în ce măsură instanța de apel nu a respectat exigențele motivării hotărârii pronunțate, afirmând la modul general aspecte legate de ipoteza nemotivării, pe care nu le individualizează în mod concret.

Se constată că, deși se invocă ipoteza nemotivării, în cuprinsul cererii formulate, recurenta nu a indicat argumente de nelegalitate care să susțină această situație și nici în ce modalitate hotărârea instanței de judecată nu este conformă legii.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată, de asemenea, că în expunerea argumentelor în susținerea motivului de recurs reglementat de 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta susține că instanța a interpretat in mod greșit art. 13 din C. proc. civ., principiul egalității de șanse/tratament/arme procedurale statuat de art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, prevederile din Constituție și din Regulile de procedură arbitrală referitoare la dreptul la un proces echitabil, apreciind că tribunalul arbitral nu a încălcat drepturile recurentei, atunci când a respins cererea reclamantei de suspendare a cauzei potrivit art. 36 din Legea 85/2006.

Recurenta a legat interpretarea greșită a textelor de lege menționate de faptul că prin acțiunea in anulare a fost prezentată situația reală din fața Tribunalului Arbitral, având ca temei de drept dispozițiile art. 608 lit. (h) și demonstrând că i-au fost încălcate o serie de drepturi fundamentale.

Se constată că, prin criticile formulate, recurenta procedează la evocarea unor dispoziții legale, fără a arăta în concret în ce mod instanța de apel le-a încălcat ori le-a aplicat greșit.

Or, așa cum s-a arătat anterior, prezentarea unor argumente generice care, de altfel, aduc în dezbatere situația de fapt, nu se pot converti în niciunul din motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1- 8 C. proc. civ.

În finalul recursului, au fost reluate aspecte legate de nemotivarea sentinței recurate prin raportare la nerealizarea unui examen efectiv al mijloacelor de probă, neindicarea motivelor pentru care au font înlăturate susținerile recurentei cu privire la suspendarea invocată de aceasta în cadrul procedurii arbitrale, potrivit art. 36 din Legea 85/2006, având în vedere că planul de reorganizare al pârâtei a fost îndeplinit integral și existau premise favorabile ca acesta să fie finalizat cu succes, cu consecința reinserției acesteia în circuitul economic.

Se reține că dezvoltarea motivelor de recurs la care se referă art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. vizează formularea unor critici de nelegalitate care să fie îndreptate împotriva considerentelor hotărârii recurate, or criticile recurentei care vizează modalitatea în care au fost administrate și analizate probele, succinta relatare a situației de fapt, precum și simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, nu pot constitui obiectul analizei instanței de recurs în raport de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul este o cale nedevolutivă de atac, în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii pronunțate în acțiunea în anulare indiferent de gradul de nemulțumire al recurentei cu privire la modalitatea de analiză a probatoriului.

Faptul că recurenta nu este mulțumită de soluția pronunțată, în raport de considerentele reținute de curtea de apel, ce confirmă legala soluție de respingere a cererii de suspendare, în baza art. 36 din Legea nr. 85/2006, ca neîntemeiată, precum și legala soluția de respingere a acțiunii în anulare ca inadmisibilă, nu are relevanță juridică din perspectiva aplicării dispozițiilor art. 608 C. proc. civ., această împrejurare neputând genera o rejudecare în fapt a litigiului de către o instanță superioară, pentru motive străine celor enumerate strict și limitativ în dispozițiile legale menționate.

Așa fiind, întrucât recurenta nu s-a conformat obligației reglementată de dispozițiile art. 488 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul, potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă COMPANIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A. împotriva sentinței civile nr. 11 F din 7 februarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2023.