ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1588/2023

Ședința publică din data de 21 iunie 2023

Asupra recursului de față, din actele dosarului, constată următoarele:

De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei și la plata sumei de 50 euro/zi, în RON, la cursul BNR de la data plătii efective, începând cu data de 1 noiembrie 2020, până la data plății efective, cu titlu de daune pentru câștigul pe care reclamanta ar fi putut să îl realizeze și de care a fost lipsită ca urmare a faptelor ilicite ale pârâtei, valoarea acestei cereri fiind, la data de 17 februarie 2021, de 26.541,50 RON (109 zile x 50 euro/zi x 4,87 RON/l euro).

Totodată, a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 26.04.2021 pârâta B. S.R.L. a depus, o dată cu întâmpinarea, și cerere reconvențională, prin care a solicitat să se constate că adresa din 03.12.2019 este lipsită de efectivitate și că nu a produs încetarea contractului de arendă nr. x/08.11.2017, cu obligarea reclamantei la plata sumei de 100.000 RON, cu titlu de daune morale.

De asemenea, a solicitat obligarea reclamantei la plata unei amenzi judiciare raportat la formularea unei cereri vădit netemeinice.

Totodată, a solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 232/2022 din 26 aprilie 2022 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L.

De asemenea, a fost respinsă cererea reconvențională.

A fost respinsă și cererea părților prin care au solicitat cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 383/2022 din 5 iulie 2022 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă s-a respins cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 232/2022 din 26 aprilie 2022 formulată de pârâta B. S.R.L.

Prin decizia civilă nr. 704/A din 28 noiembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă s-au respins excepțiile invocate de către pârâtă prin întâmpinare, împotriva apelului formulat de către reclamantă.

Au fost respinse apelurile formulate de reclamanta A. S.R.L. și de pârâta B. S.R.L.

A fost respinsă cererea pârâtei privind aplicarea unei amenzi judiciare reclamantei.

Prin încheierea din 25 ianuarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă s-a dispus îndreptarea, din oficiu, a erorii materiale strecurate în minuta și dispozitivul deciziei civile nr. 704/A din 28 noiembrie 2022, prin înlăturarea penultimului alineat, respectiv a mențiunii "Definitivă".

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta a invocat că hotărârea atacată este insuficient motivată, întrucât instanța s-a rezumat doar la a reține autoritatea de lucru judecat a unor hotărâri pronunțate în contencios administrativ, fără a expune raționamentul juridic care stă la baza soluției pronunțate.

De asemenea, s-a arătat că instanța de apel nu a analizat criticile reclamantei împotriva hotărârii primei instanțe și nici nu a răspuns apărărilor formulate de aceasta.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a invocat aplicarea greșită a dispozițiilor art. 431 C. proc. civ., în ceea ce privește autoritatea de lucru judecat, atât sub aspect pozitiv cât și negativ.

De asemenea, s-a susținut aplicarea, în mod eronat, a dispozițiilor art. 1.276 C. civ., precum și faptul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra incidenței art. 1.552 alin. (1) teza a doua C. civ.

La data de 7 aprilie 2023 a fost înregistrată întâmpinarea formulată de intimata B. S.R.L. prin care au fost invocate excepțiile netimbrării și nulității recursului.

Pe fond, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La data de 11 mai 2023 au fost înregistrate notele scrise depuse de recurentă, prin care s-a solicita respingerea excepției nulității recursului.

Recursul reclamantei a fost depus direct la Înalta Curte de Casație și Justiție, în calitate de instanță de recurs, această împrejurare rezultând conform înscrisurilor aflate la dosarul de recurs.

Potrivit C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să îndeplinească anumite condiții, printre care și aceea a depunerii sale la instanța a cărei hotărâre se atacă, iar nu la altă instanță aleasă de parte sau la instanța de recurs.

Astfel, în acord cu dispozițiile art. 490 alin. (1) C. proc. civ., recursul și, dacă este cazul, motivele de casare se depun la instanța a cărei hotărâre se atacă, sub sancțiunea nulității, cu consecința că recurenta avea obligația de a depune cererea de recurs la Curtea de Apel Timișoara, aceasta fiind instanța emitentă a hotărârii atacate.

Se impune precizarea că, potrivit legii, depunerea cererii de recurs, precum și a motivelor de recurs, la instanța a cărei hotărâre se atacă, este prevăzută sub sancțiunea nulității.

Fiind în discuție o cerință formală extrinsecă cererii de recurs, nulitatea intervine în condițiile art. 176 pct. 6 C. proc. civ., necondiționat de existența unei vătămări.

Pentru a se evita orice confuzie cu privire la depunerea cererii de recurs, art. 425 alin. (3) teza finală C. proc. civ. prevede că, atunci cand hotărârea este supusă apelului sau recursului, în partea finală a dispozitivului se va menționa și instanța la care se depune cererea pentru exercitarea căii de atac.

Or, se constată că decizia civilă nr. 704/A din 28 noiembrie 2022, atacată de către recurentă, cuprinde mențiunea prevăzută expres de lege, respectiv instanța la care trebuie depus recursul.

Așadar, recurenta avea obligația să respecte cerința de ordin procedural prevăzută de lege, sens în care se impunea să depună cererea de recurs la instanța a cărei hotărâre o atacă, respectiv la Curtea de Apel Timișoara.

Exigența legii este justificată de necesitatea bunei administrări a justiției, numai în acest fel putându-se evita judecarea separată și pronunțarea unor soluții diferite în cazul în care s-ar formula mai multe cereri de recurs.

În acest sens, este de competența exclusivă a legiuitorului instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, justițiabilii având dreptul de acces la justiție numai în formele și în modalitățile prevăzute de lege.

Față de neregularitatea constatată, constând în depunerea recursului direct la instanța de recurs, având în vedere caracterul și natura sancțiunii prevăzute pentru neîndeplinirea obligației procedurale prevăzute de art. 490 alin. (1) C. proc. civ., vor fi înlăturate ca lipsite de relevanță susținerile recurentei în ceea ce privește pretinsa eroare materială, nulitatea neputând fi acoperită.

Prin urmare, pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul formulat de reclamanta A. S.R.L.împotriva deciziei civile nr. 704/A din 28 noiembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

În raport cu soluția de anulare a recursului, având în vederea cererea intimatei privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, conform dovezilor aflate la dosarul de recurs, Înalta Curte, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., ale cărui dispoziții sunt aplicabile și în recurs, va obliga recurenta-reclamantă A. S.R.L. la plata către intimata-pârâtă B. S.R.L. a sumei de 12.000 RON, reprezentând onorariu de avocat, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 704/A din 28 noiembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

Obligă recurenta-reclamantă la plata către intimată a sumei de 12.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 iunie 2023.