ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1580/2023

Ședința publică din data de 21 iunie 2023

Asupra recursului de față, din actele dosarului, constată următoarele:

De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea nr. 21/2021 din 9 aprilie 2021 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția I civilă s-a dispus trimiterea cauzei spre competentă soluționare secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Bacău.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău - sectia a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2020*.

Prin sentința civilă nr. 433/2021 din 10 decembrie 2021 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește pretențiile aferente perioadei 30.09.2017-23.11.2017 rezultate din contractul de închiriere nr. x/01.02.2016, fiind respinse ca prescrise aceste pretenții.

A fost respins ca nefondat capătul de cerere având ca obiect debitul și penalitățile rezultate din contractul de închiriere nr. x/01.02.2016, aferente perioadei 23.11.2017-31.10.2019.

De asemenea, a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește pretențiile rezultate din contractul nr. x/10.11.2016.

A fost respins ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect debitul și penalitățile rezultate din contractul de închiriere nr. x/10.11.2016.

De asemenea, a formulat apel incident pârâta C. S.R.L.

Prin decizia nr. 931/2022 din 17 octombrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a fost admis apelul A. S.A., prin lichidator judiciar B.., fiind schimbată în parte sentința apelată doar cu privire la contractul nr. x/10.11.2016.

În rejudecare, a fost admis capătul de cerere vizând acest contract, fiind obligată pârâta C. S.R.L. să plătească reclamantei prin lichidator judiciar suma de 271.302,02 RON, reprezentând contravaloare chirie și suma de 233.595,19 RON, cu titlu de penalități aferente.

Au fost menținute dispozițiile din sentință referitoare la respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune aferente acestui contract, precum și celelalte mențiuni care nu sunt contrare deciziei.

De asemenea, a fost respins apelul incident formulat de pârâta C. S.R.L.

La data de 10 aprilie 2023 a formulat recurs pârâta C. S.R.L., prin asociat unic și administrator E., în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., solicitând repunerea în termenul de recurs, admiterea căii de atac, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

De asemenea, a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În susținerea recursului, s-a invocat că întreaga procedură s-a desfășurat cu încălcarea prevederilor art. 155 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., pârâta nefiind citată la sediul principal sau al dezmembrământului, cu consecința că nu a avut cunoștință de existența litigiului până la momentul comunicării actelor de executare aferente dosarului de executare nr. 316/2023 al BEJ F..

Recurenta a arătat în acest sens că, astfel cum rezultă din certificatul constatator nr. x/09.12.2020, la data de 26.11.2020, a fost înregistrat la Registrul comerțului noul sediu social, situat în jud. Bacău, pârâtei nefiindu-i comunicat niciun act de procedură la acest sediu.

A mai susținut și faptul că, din cuprinsul deciziei atacate, rezultă că procedura de comunicare s-a realizat la sediul cabinetului de avocat D., deși acestuia nu i s-a acordat mandat de reprezentare a societății pârâte de către reprezentantul legal al acesteia, fiind încălcate dispozițiile art. 84 C. proc. civ.

Potrivit recurentei, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 153 alin. (2) și art. 175 alin. (2) C. proc. civ.

De asemenea, a invocat încălcarea dispozițiilor art. 80 alin. (1) și (2) C. proc. civ., întrucât dna. G. nu deține calitatea de reprezentant legal al societății, așa cum în mod eronat s-a menționat în cuprinsul deciziei recurate, mandatul acesteia încetând anterior demarării litigiului.

Recurenta a conchis că, pe întreaga durată a procesului, i-a fost încălcat dreptul la apărare garantat de art. 13 C. proc. civ., procedura desfășurându-se cu încălcarea principiului contradictorialității impus de art. 14 C. proc. civ., în condițiile care nu s-a acordat mandat de reprezentare avocatului care figurează în dosar drept reprezentantul său convențional.

La data de 31 mai 2023 a fost înregistrată întâmpinarea formulată de intimata A. S.A. prin lichidator judiciar B.., prin care au fost invocate excepțiile netimbrării, tardivității, lipsei calității de reprezentant și inadmisibilității recursului. În subsidiar, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat. De asemenea, au fost solicitate cheltuieli de judecată.

Cu titlu prealabil, se impune observația că, în virtutea principiului unicității căii de atac reglementat la art. 460 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia o cale de atac poate fi exercitată împotriva unei hotărâri numai o singură dată, precum și motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte apreciază că a fost învestită cu soluționarea unui singur recurs, declarat de societatea pârâtă, prin reprezentant legal, asociat unic și administrator, E..

Excepția netimbrării recursului este neîntemeiată și va fi respinsă, la dosarul de recurs, fila x, existând dovada achitării taxei judiciare de timbru de 100 RON, conform art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2023, având în vedere motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., invocat în susținerea căii de atac.

Excepția tardivității recursului va fi, de asemenea respinsă, având în vedere că recursul promovat de pârâtă prin reprezentant legal E. va fi considerat în termen, întrucât decizia recurată nu a fost comunicată la sediul social al societății pârâte, situat în sat Holt, comuna Letea Veche, Jud. Bacău, ci la sediul Cabinetului de avocat D., al cărui mandat de reprezentare a fost acordat de G., respectiv de o persoană care nu mai avea calitatea de reprezentant legal al societății la data demarării litigiului.

Nu mai puțin, față de dispozițiile art. 485 alin. (1) teza a doua coroborat cu art. 468 alin. (2) C. proc. civ., se constată că recursul pârâtei declarat la 10.04.2023 a fost formulat în termen și în raport cu data comunicării actelor de executare silită a deciziei recurate, respectiv 22.03.2023.

În consecință, cererea recurentei de repunere în termenul de recurs este lipsită de obiect.

Excepția lipsei de reprezentant cu privire la avocatul semnatar al recursului inițial este rămasă fără obiect, față de mențiunile explicite din cuprinsul memoriului de recurs, potrivit cărora recurenta-pârâtă nu a acordat acestuia mandat de reprezentare în cauză. Aceste mențiuni se impun a fi coroborate și cu precizările avocatului D., aflate la dosarul de recurs, potrivit cărora a fost angajat să reprezinte interesele societății pârâte de către fostul administrator statutar G., neavând cunoștință de schimbarea acționariatului firmei și a celorlalte modificări intervenite în cadrul societății. S-a mai arătat prin aceleași precizări că fostul administrator a considerat că, fiind vorba despre fapte din timpul mandatului său de administrator, este necesar să asigure societății pârâte asistență și reprezentare.

Excepția inadmisibilității recursului va fi respinsă, de asemenea, ca neîntemeiată.

Înalta Curte reține că în cauză a fost formulată o singură cale de atac, declarată de pârâtă prin reprezentant legal, E., semnatarul primei cereri neavând mandat de reprezentare valabil, acesta fiind acordat de o persoană care nu mai avea calitatea de reprezentant legal al societății la data demarării litigiului.

Asupra căii extraordinare de atac a recursului, analizând decizia atacată prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea unor hotărâri poate fi cerută când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Subsumat acestui motiv de recurs, recurenta critică decizia atacată sub aspectul nelegalei citări în fața instanțelor de fond.

În susținerea căii de atac, formulate de pârâtă, prin reprezentant legal E., se invocă faptul că procesul s-a desfășurat cu încălcarea prevederilor art. 155 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., societatea nefiind citată la sediul său social din jud. Bacău, valabil începând cu data de 26.11.2020, ci la sediul profesional al unui cabinet de avocat, căruia nu i s-a acordat mandat de reprezentare în cauză, cu consecința încălcării contradictorialității și dreptului la apărare.

Potrivit recurentei, în mod greșit s-a reținut în cuprinsul deciziei recurate faptul că pârâta ar fi reprezentată legal de către administrator G. și convențional de Cabinet de avocat D., conducerea societății neavând cunoștință de existența litigiului până la momentul comunicării actelor de executare aferente dosarului de executare nr. 316/2023 instrumentat de BEJ F..

Motivul de casare este fondat.

Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) și art. 153 alin. (1) C. proc. civ., instanța poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părțile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel.

Prevederile legale referitoare la citare au caracter imperativ, întrucât au fost prevăzute pentru respectarea principiului contradictorialității și al dreptului de apărare, fiind, totodată, de natură a asigura respectarea dreptului la un proces echitabil, consacrat prin art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului. Ca o consecință, nesocotirea acestor principii atrage nulitatea hotărârii pronunțate.

În cauză, se constată că, astfel cum rezultă din preambulul cererii de chemare în judecată, reclamanta a formulat acțiunea în contradictoriu cu societatea pârâtă, prin administrator G., iar sediul pârâtei, indicat de reclamantă, a fost sat Luncani, comuna Mărgineni, str. x, jud. Bacău, locație unde a fost comunicată acțiunea introductivă. Apoi, întampinarea în numele și pe seama pârâtei a fost formulată prin reprezentant conventional Cabinet de avocat D., toate actele de procedură ulterioare fiind comunicate la sediul profesional al acestuia.

În etapa procesuală apelului, toate comunicările inclusiv cea privitoare la decizia atacată s-au realizat la sediul aceluiași pretins reprezentant. Inclusiv din cuprinsul deciziei atacate rezultă că litigiul s-a purtat în contradictoriu cu pârâta, prin administrator G., cu sediul procesual ales la Cabinet de avocat D..

În cadrul recursului pârâta a făcut dovada faptului că, la data comunicării cererii de chemare în judecată, sediul său social era altul decât cel indicat de reclamantă prin cererea introductivă.

Sunt reale susținerile conform cărora, în fața instanțelor devolutive, pârâta nu a fost citată la sediul social înregistrat în Registrul comerțului la data comunicării cererii de chemare în judecată, respectiv sat Holt, comuna Letea Veche, Jud. Bacău, contrar dispozițiilor art. 155 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.

Se confirmă, de asemenea, precizarea recurentei, în acord cu care, G. a fost înlocuită din funcția de administrator, aceasta nemaiavând calitatea de reprezentant legal al societății la data înregistrării cererii de chemare în judecată, cu consecința nevalabilității mandatului acordat Cabinetului de avocat D. pentru reprezentarea pârâtei în cauză.

Prin urmare, procedându-se la judecarea cauzei în lipsa citării legale a pârâtei, au fost încălcate dispozițiile art. 14 alin. (1) și art. 153 alin. (1) C. proc. civ., norme ce reprezintă garanții ale contradictorialității și dreptului la apărare.

În consecință, instanța de recurs constată că, în cauza dedusă judecății, este incident motivul de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 Cod procedură și că vătămarea procesuală pricinuită părții care nu a fost legal citată nu poate fi înlăturată altfel decât prin casarea hotărârilor date de instanța de apel și de prima instanță, pronunțate cu nerespectarea prescripțiilor legale, impunându-se rejudecarea în întregime a cauzei, cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 497 alin. (1) și art. 483 alin. (1) din același cod, va admite recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.R.L. împotriva deciziei nr. 931/2022 din 17 octombrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă. Va casa decizia nr. 931/2022 din 17 octombrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă și sentința civilă nr. 433/2021 din 10 decembrie 2021 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția a II a civilă și de contencios administrativ și fiscal, urmând a trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepțiile netimbrării, tardivității și inadmisibilității recursului.

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.R.L. împotriva deciziei nr. 931/2022 din 17 octombrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Casează decizia nr. 931/2022 din 17 octombrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă și sentința civilă nr. 433/2021 din 10 decembrie 2021 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția a II a civilă și de contencios administrativ și fiscal.

Trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 iunie 2023.