ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1540/2023

Ședința publică din data de 20 iunie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la 04.05.2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției, Institutul Național al Magistraturii, Consiliul Superior al Magistraturii și cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, a solicitat instanței să dispună recalcularea - pentru perioada începând cu numirea sa în calitate de auditor de justiție, 27.12.2018 și până la 31.12.2020 - a indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi salariale, raportat la o valoare de referință sectorială de 605,225 RON și obligarea pârâților la plata diferenței dintre venitul cuvenit și venitul efectiv plătit în perioada 27.12.2018 - 31.12.2020, actualizată cu indicele de inflație și la care să fie plătită dobânda legală penalizatoare, calculată de la exigibilitatea fiecărei obligații de plată și până la plata efectivă.

Prin sentința nr. 1352/11.10.2022, Tribunalul Suceava, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamț.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că reclamantul a avut calitatea de auditor de justiție în perioada 27.12.2018 - 31.12.2020, iar la data introducerii cererii avea calitatea de judecător în cadrul Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc. În consecință, în temeiul art. 127 C. proc. civ. și al deciziei Curții Constituționale nr. 290/26.04.2018, a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamț.

La rândul său, prin sentința civilă nr. 465/28.04.2023, Tribunalul Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ a admis excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pentru a hotărî astfel, a invocat dispozițiile art. 269 Codul muncii, pe cele ale art. 210 și 216 din Legea nr. 62/2011 - în vigoare la data introducerii acțiunii - care dispun că cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul, ca și completarea procedurii de soluționare a conflictelor individuale de muncă cu prevederile C. proc. civ.

A reținut că nu sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2

1

), prin raportare la alin. (2) C. proc. civ., întrucât judecarea cererii nu revine instanței la care reclamantul își desfășoară activitatea, Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, iar Tribunalul Suceava nu este pârât în cauză.

Constatând existența unui conflict negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, pentru următoarele considerente:

Reclamantul, judecător în cadrul Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, a învestit Tribunalul Suceava cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă, solicitând recalcularea și plata drepturilor salariale pentru perioada 27.12.2018 - 31.12.2020, în care a deținut calitatea de auditor de justiție, pârâți fiind Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției, Institutul Național al Magistraturii și Consiliul Superior al Magistraturii.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018:

"dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea", iar potrivit alin. (2) al aceluiași text legal:

"în cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii". Totodată, conform art. 127 alin. (2

1

) C. proc. civ., "dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

În cauză, competența teritorială nu poate fi stabilită în baza dispozițiilor legale evocate, întrucât reclamantul nu își desfășoară activitatea la instanța competentă să soluționeze cauza sau la o instanța superioară acesteia și nici nu a împrocesuat, ca pârât, o instanță de judecată.

Așa fiind, devin aplicabile dispozițiile art. 210 din Legea nr. 62/2011, potrivit cărora "cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul".

Reclamantul a sesizat, așadar, în mod corect cu cererea introductivă Tribunalul Suceava, în circumscripția căruia se află localitatea Câmpulung Moldovenesc, domiciliul său, acestei instanțe revenindu-i competența teritorială, în temeiul art. 269 alin. (2) Codul muncii și art. 210 din Legea nr. 62/2011.

Față de considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a litigiului în favoarea Tribunalului Suceava.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 iunie 2023.