ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1476/2023

Ședința publică din data de 14 iunie 2023

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 6 mai 2016 pe rolul Tribunalului București, sub nr. x/2016, reclamanta A. S.A. prin lichidator judiciar Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare a chemat în judecată pârâtul B., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului să restituie reclamantei suma de 969.273,6 RON, sumă primită de acesta în contul bancar, reprezentând prejudiciul patrimonial (damnum emergens) produs reclamantei, determinat de neîndeplinirea de către pârât a obligației legale de restituire (art. 992 C. civ. din 1864), respectiv de însușirea/utilizarea fără justă cauză a acelei sume de bani. S-a solicitat și obligarea pârâtului să plătească reclamantei dobânda legală (lucrum cessans) aferentă sumei menționate mai sus, calculată de la data formulării plângerii penale nr. 1916 din 29 decembrie 2004 până la data stingerii efective a datoriei către bancă; cu cheltuieli de judecată.

Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocate excepția lipsei calității procesuale active și excepția prescripției dreptului material la acțiune.

Prin încheierea de ședință din 22 mai 2019, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a unit cu fondul excepția lipsei calității procesuale active și excepția prescripției dreptului material la acțiune.

Prin sentința civilă nr. 1343 din 29 iulie 2020, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune ca neîntemeiată și a respins cererea de chemare în judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta A. S.A. prin lichidator judiciar Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare.

Prin decizia civilă nr. 458/2022 din 17 martie 2022, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins apelul ca nefondat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A. S.A. prin lichidator judiciar Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare, solicitând instanței să admită calea de atac formulată.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Autoarea căii de atac afirmă că legea aplicabilă raportului juridic este C. civ. din 1864. Se arată că instanța de apel a interpretat greșit probele și a reținut o stare de fapt eronată, a ignorat puterea de lucru judecat a deciziei penale nr. 424/A din 11 martie 2018, a soluționat cauza fără a ține cont de dispozițiile art. 999 C. civ. din 1864, bazându-se numai pe prezumții, și nu a reținut răspunderea pârâtului pentru semnarea ordinelor de plată sau a cecurilor de numerar.

Recurenta-reclamantă susține că prejudiciul s-a produs în patrimoniul băncii, nu în patrimoniul unor persoane fizice, întrucât, în temeiul Codului comercial și al C. civ. din 1864, sumele de bani ridicate sau transferate de pârât aparțin recurentei, contrar celor constatate de curtea de apel.

Recurenta-reclamantă a indicat în cererea de recurs motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. din 1865.

Intimatul-pârât a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Pe baza cererii de recurs, a întâmpinării depuse și a răspunsului la întâmpinare, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat, prin care s-a reținut nulitatea recursului.

Prin încheierea din 8 februarie 2023 s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului declarat, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Recurenta-reclamantă a depus punct de vedere prin care a arătat că nu este de acord cu concluziile raportului.

Analizând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în complet de filtru, reține inexistența motivelor de nelegalitate, pentru următoarele argumente:

Cu titlu prealabil, se constată că, față de data începerii procesului, respectiv 6 mai 2016 și văzând dispozițiile art. 24 C. proc. civ., legea de procedură aplicabilă prezentului litigiu este Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., care a intrat în vigoare la 15 februarie 2013. Astfel, instanța supremă va analiza susținerile din cererea de recurs din perspectiva cazurilor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Referitor la recurs, instanța supremă reține că motivarea acestei căi extraordinare de atac presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanța care a pronunțat hotărârea atacată și-a fundamentat soluția pronunțată.

Deși se indică dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținerile recurentei-reclamante în sensul interpretării greșite a probelor, utilizării exclusive a prezumțiilor și contestării stării de fapt reținute de curtea de apel nu pot fi examinate în calea de atac a recursului întrucât stabilirea contextului factual, pe baza dovezilor și a actelor de la dosar, este atributul exclusiv al instanțelor devolutive.

Nu poate fi analizată nici critica prin care se arată că instanța de apel a ignorat puterea de lucru judecat a deciziei penale nr. 424/A din 11 martie 2018 întrucât curtea de apel s-a raportat la această decizie, în virtutea rolului său devolutiv, pentru a stabili ce aspecte din această decizie prezintă relevanță pentru stabilirea vinovăției intimatului-pârât în prezentul litigiu.

Nici susținerile recurentei privind presupusa ignorare de către curtea de apel a dispozițiilor art. 999 C. civ. din 1864 și a răspunderii pârâtului pentru semnarea ordinelor de plată sau a cecurilor de numerar nu pot fi analizate din perspectiva art. 488 alin. (1) C. proc. civ. întrucât reiterarea acelorași argumente cărora instanța de apel le-a răspuns elaborat, printr-o fundamentată analiză în fapt și în drept a cauzei, nu echivalează cu formularea unor critici propriu-zise împotriva dezlegărilor date în apel.

Față de cele de mai sus, instanța supremă reține că recurenta nu și-a respectat obligația impusă de lege de a încadra criticile invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în acest caz intervenind sancțiunea nulității căii de atac formulate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, dând eficiență prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., și, în temeiul art. 493 alin. (5) din același cod, va anula recursul declarat de recurenta A. S.A., prin lichidator judiciar Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare, împotriva deciziei civile nr. 458/2022 din 17 martie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Față de soluția de anulare a recursului, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta A. S.A., prin lichidator judiciar Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare la plata către intimatul B. a sumei de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, conform dovezilor aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta A. S.A., prin lichidator judiciar Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare, împotriva deciziei civile nr. 458/2022 din 17 martie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Obligă recurenta A. S.A., prin lichidator judiciar Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare la plata către intimatul B. a sumei de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 iunie 2023.