ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1431/2023

Ședința publică din data de 13 iunie 2023

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1.345, art. 14, art. 13, art. 563, art. 566 C. civ. și orice alte dispoziții legale aplicabile.

Prin sentința civilă nr. 18/2022 pronunțată la 17 ianuarie 2022, Tribunalul Cluj, secția Civilă a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Specializat Cluj, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei din urmă instanțe în data de 4.02.2022.

Prin sentința civilă nr. 911/2022 din 29.04.2022 pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj în dosarul nr. x/2021, a fost admisă cererea formulată de reclamata A. S.A. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Cluj-Napoca prin Primar, fiind obligat pârâtul să restituie reclamantei 180 de bucăți de sisteme de traducere simultană în 4 limbi, montate la obiectivul de investiții - Centrul Regional de Excelență pentru Industrii Creative. De asemenea, a fost obligat pârâtul să achite reclamantei suma de 20.136,72 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, din care: 13.685 RON, onorariu de avocat și 6.451,72 RON, taxă judiciară de timbru. A fost respinsă cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata taxei judiciare de timbru în sumă de 5.693,43 RON.

Prin decizia civilă nr. 543/2022 din 17 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, a fost admis apelul pârâtului și schimbată în tot sentința apelată, în sensul că a fost respinsă cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

După expunerea situației de fapt, în considerarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a criticat decizia recurată din perspectiva lipsei motivării, în sensul unor motive suficiente și pertinente pe care să se întemeieze hotărârea. În opinia recurentei, instanța de apel nu a explicat în niciun fel motivele de ordin juridic și cele de ordin faptic pentru care predarea posesiei bunurilor în discuție către terțul B. S.A. (ca operațiune juridică) nu ar fi putut constitui o predare a bunurilor către Municipiul Cluj-Napoca. A mai precizat recurenta-reclamantă că acest aspect este deosebit de relevant pentru corecta soluționare a cauzei, în condițiile în care din perspectiva raporturilor juridice existente între Municipiul Cluj-Napoca și B. S.A., predarea și deținerea posesiei bunurilor mobile de către acesta din urmă s-a făcut în numele și pentru Municipiul Cluj-Napoca, ale cărui bunuri le administrează.

De asemenea, s-a mai adăugat faptul că instanța de apel nici măcar nu a identificat în mod corect care sunt dispozițiile legale aplicabile raporturilor juridice dintre intimatul Municipiul Cluj-Napoca și terțul B. S.A., menționând în mod eronat faptul că terțul ar fi doar "chiriașul" intimatului. Or, așa cum s-a arătat și în cadrul întâmpinării formulate în cadrul apelului, între intimat și terț există un cu totul alt raport juridic, fiind încheiat un contract de administrare a parcului industrial B. și respectiv a bunurilor ce compun acest parc, conform contractului anexă la HCL nr. 516/2018.

Mai mult, Municipiul Cluj-Napoca este fondator și acționar unic al B. S.A., această societate fiind înființată de intimat prin HCL nr. 101/2014 tocmai pentru administrarea și gestionarea parcului industrial construit, în parte, de recurentă prin executarea lucrărilor obiect al Contractului de execuție lucrări nr. x/19.02.2016, B. S.A. încheind de fapt contracte de închiriere cu alți terți a clădirilor și a infrastructurii din cadrul parcului industrial, în numele și pentru proprietarul Municipiul Cluj-Napoca.

Referitor la soluția pronunțată în ceea ce privește petitul subsidiar din cerere (îmbogățirea fără justă cauză), recurenta-reclamantă critică decizia atacată din perspectiva lipsei/insuficientei motivări. Se arată că instanța de apel a folosit termeni generali pentru a-și argumenta soluția, omițând să analizeze raportul juridic existent între B. S.A. și Municipiul Cluj-Napoca și implicit consecințele acestui raport pentru pretențiile deduse judecății prin raportare la acest temei invocat.

În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susținut că instanța de apel a încălcat/aplicat greșit dispozițiile legale ce reglementează acțiunea în revendicare - art. 563 C. civ., modalitatea de exercitare a posesiei - art. 916, 917, 918 C. civ., forța obligatorie a contractului - art. 1270 C. civ., cu privire la contractul de administrare și dispozițiile legale ce reglementează acest contract - art. 867 și urm. C. civ., art. 297 și urm. Cod administrativ, respectiv dispozițiile legale referitoare la îmbogățirea fără justă cauză - art. 1345-1348 C. civ.

A învederat recurenta-reclamantă că cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 563 C. civ., pretențiile fiind formulate în contradictoriu cu posesorul bunului, care, potrivit art. 917 C. civ., poate exercita prerogativele dreptului de proprietate fie în mod nemijlocit, prin proprie putere, fie prin intermediul unei alte persoane.

Astfel, în mod greșit a interpretat instanța de apel dispozițiile legale incidente în cauză și a stabilit că, întrucât predarea bunurilor s-ar fi făcut către un terț - B. S.A., Municipiul Cluj-Napoca nu ar fi devenit posesor (prin intermediul altei persoane) a bunurilor în cauză.

S-a mai adăugat faptul că potrivit Regulamentului de organizare și funcționare a Parcului Industrial aprobat prin HCL nr. 818/2018, dar și Contractului de administrare încheiat între Municipiul Cluj-Napoca, în calitate de proprietar al terenului și infrastructurii și B. S.A., în calitate de administrator, acesta din urmă avea doar obligația să gestioneze și să administreze terenul și infrastructura parcului (art. 3 lit. c) din contract). Totodată, administratorul avea obligația să întocmească la sfârșitul fiecărui an/trimestru un raport cu privire la starea infrastructurii Parcului Industrial și să îl depună la Municipiul Cluj-Napoca, fiind evident faptul că acesta nu putea să dispună de bunurile din gestiune, fiind un simplu detentor.

Având în vedere textul art. 917 C. civ., instanța de apel trebuia să dea relevanță acestor dispozițiile legale și să le interpreteze/aplice în concordanță cu situația de fapt rezultată din probele administrate.

A mai susținut recurenta că instanța de apel nu a procedat la analiza în concret a condițiilor prevăzute de art. 1345 C. civ. referitoare la îmbogățirea fără justă cauză. În acest sens, s-a arătat că sumele de bani încasate cu titlu de chirie au fost distribuite în final cu titlu de dividente către unicul acționar - Municipiul Cluj-Napoca, îmbogățirea patrimoniului acestuia fiind evidentă, care, fără a achita contravaloarea echipamentelor, le folosește prin intermediul terțului B. S.A. pentru a obține venituri.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 25.01.2023.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosar în data de 27 martie 2023, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei civile ca fiind temeinică și legală.

Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosarul cauzei în data de 18 aprilie 2023, recurenta-reclamantă a solicitat respingerea apărărilor intimatului-pârât, cu consecința admiterii recursului astfel cum a fost formulat.

Prin rezoluția din data de 24 aprilie 2023 a fost acordat termen la 13 iunie 2023 pentru soluționarea recursului în ședință publică, cu citarea părților.

Analizând recursul declarat de reclamanta A. S.A., în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și a temeiurilor de drept invocate, Înalta Curte apreciază că acesta este fondat și urmează a fi admis, pentru următoarele considerente:

Recurenta-reclamantă a criticat hotărârea recurată din perspectiva lipsei motivării și a aplicării/interpretării greșite a dispozițiilor de drept material aplicabile raporturilor juridice deduse judecății, calea extraordinară de atac a recursului fiind fundamentată pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Într-o primă critică circumscrisă motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., s-a susținut că instanța de apel nu a analizat apărările reclamantei privind predarea posesiei bunurilor revendicate către terțul B. S.A. din perspectiva raporturilor juridice existente între pârâtul Municipiul Cluj-Napoca și B. S.A., predarea și deținerea posesiei bunurilor mobile de către acesta din urmă efectuându-se în numele și pentru pârâtul Municipiul Cluj-Napoca, ale cărui bunuri le administrează.

Înalta Curte apreciază întemeiată critica recurentei-reclamante.

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Recurenta-reclamantă s-a adresat instanței prin acțiunea introductivă cu solicitarea de a fi obligat intimatul-pârât Municipiul Cluj-Napoca prin Primar la restituirea unui număr de 180 de bucăți de sisteme de traducere simultană în 4 limbi, cererea fiind întemeiată în drept pe dispozițiile art. 563 C. civ. privind acțiunea în revendicare. În subsidiar, reclamanta a solicitat instanței obligarea pârâtului la plata sumei de 284.671,80 RON reprezentând cuantumul sumei cu care a fost sporit patrimoniul acestuia în defavoarea reclamantei, reprezentând astfel îmbogățire fără justă cauză.

Prin decizia atacată cu recurs a fost admis apelul pârâtului și a fost schimbată sentința primei instanțe, fiind respinsă acțiunea reclamantei ca neîntemeiată, instanța de control judiciar devolutiv reținând, în esență, că livrarea și montarea echipamentelor suplimentare a fost realizată la solicitarea terțului chiriaș al obiectivului de investiții B. S.A., bunurile fiind predate acestuia, potrivit procesului-verbal de predare din data de 19.11.2019 și nu pârâtului Municipiul Cluj-Napoca, care nu are, în această situație, calitatea de posesor al bunurilor revendicate.

Analizând decizia recurată, Înalta Curte reține că instanța de apel s-a rezumat la analizarea situației de fapt din perspectiva posesiei, omițând să cerceteze natura raporturilor juridice dintre pârâtul Municipiul Cluj-Napoca și terțul B. S.A., esențială pentru justa soluționare a acțiunii întemeiate pe dispozițiile art. 563 C. civ., conform cărora proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept.

Având în vedere că prin întâmpinarea formulată în apel reclamanta a făcut referire la dispozițiile legale ale art. 917 alin. (1) C. civ., invocând exercitarea posesiei prin intermediul unui terț, respectiv prin societatea B. S.A., instanța de apel a omis analiza acestei apărări, precum și a naturii acestor raporturi juridice.

Instanța de control judiciar devolutiv nu a analizat aspectele invocate în mod expres de către reclamantă prin întâmpinare, care conduceau la o altă calificare juridică a raporturilor juridice, în sensul că între pârâtul Municipiul Cluj-Napoca și terțul B. S.A. există un contract de administrare a parcului industrial și a bunurilor ce îl compun potrivit contractului anexă la HCL nr. 516/2018. Prin prisma acestui contract, terțul B. S.A. este un administrator al bunurilor pârâtului.

Mai mult, pârâtul Municipiul Cluj-Napoca este fondatorul și acționarul unic al terțului B. S.A., această societate fiind înființată prin HCL nr. 101/2014 pentru administrarea și gestionarea obiectivului de investiții pentru care au fost livrate echipamentele revendicate.

Ceea ce a susținut reclamanta a fost separarea elementelor componente, ale posesiei, în sensul că posesorul păstrează elementul intențional (animus), în acest sens fiind și poziția pârâtului exprimată prin apel, anume că dotarea cu echipamentele de traducere simultană se impunea pentru remedierea funcționalității obiectivului potrivit contractului de achiziție încheiat de reclamantă cu pârâtul, în timp ce elementul material al posesiei se realiza prin intermediul unei alte persoane, administratorul B. S.A..

Înalta Curte subliniază că nu poate fi reținută apărarea intimatului-pârât cu privire la invocarea omisso medio a unor motive noi prin cererea de recurs, acestea fiind formulate în cursul judecării apelului prin întâmpinare, fără ca instanța de apel să se pronunțe asupra lor, ipoteză prevăzută de teza finală a art. 488 alin. (2) C. proc. civ.

Întemeiată este și critica recurentei-reclamante referitoare la lipsa/insuficienta motivare a soluției pronunțate în ceea ce privește petitul subsidiar din cerere (îmbogățire fără justă cauză), analiza instanței de apel fiind, una formală și generică, fără aplecarea corespunzătoare prin considerentele deciziei recurate asupra raporturilor juridice deduse judecății.

Așadar, considerentele generice ale instanței de control judiciar devolutiv nu pot satisface cerințele instituite prin art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. care statuează că hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, respectiv atât motivele pentru care s-au admis, cât și motivele pentru care s-au înlăturat cererile părților, într-o modalitate care să creeze transparență asupra raționamentului judiciar care o fundamentează.

Cum motivarea hotărârilor judecătorești reprezintă un element de validitate a acestora, instanța are obligația de a arăta argumentele pro și contra ce au format convingerea în ceea ce privește soluția pronunțată, argumente ce trebuie să se raporteze atât la susținerile, apărările părților, cât și la probele și dispozițiile legale incidente raportului juridic dedus judecății, pentru a permite controlul judiciar.

Obligativitatea motivării hotărârii constituie o condiție a procesului echitabil prevăzută de art. 21 din Constituție și respectiv art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Or, dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susținerile părților sunt examinate de instanța ce are obligația legală de a proceda la o analiză a susținerilor, argumentelor și mijloacelor de probă, pentru a le aprecia pertinența.

Așadar, găsind întemeiate criticile recurentei-reclamante referitoare la conținutul și calitatea motivării deciziei recurate și în lipsa unei motivări conforme dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., recursul urmează a fi admis și, în temeiul art. 497 C. proc. civ. hotărârea atacată va fi casată, iar cauza va fi trimisă spre o nouă judecată instanței de apel, nemaifiind utilă cercetarea celorlalte motive de recurs.

De asemenea, cererile vizând cheltuielile de judecată din recurs urmează a fi soluționate de instanța de apel, dată fiind decizia de casare cu trimitere spre rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 543/2022 din 17 octombrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

Casează decizia atacată și trimite cauza pentru o nouă judecată aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 iunie 2023.