ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1411/2023

Ședința publică din data de 29 mai 2023

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 13.04.2021, sub numărul x/2021, reclamanta Universitatea Politehnică din București a chemat în judecată pe A., solicitând instanței obligarea pârâtei la plata contravalorii pierderilor financiare provocate de întreruperi accidentale pentru nerespectarea indicatorilor de siguranță și continuitate în punctul de delimitare dintre instalația electrică publică administrată de către Operatorul de distribuție (A.) și instalația electrică a utilizatorului (Universitatea Politehnică din București) în perioada 01.01.2017-31.12.2019, conform Notificării nr. x/06.02.2020 înregistrată la A. cu nr. x/07.02.2020, în valoare de 1.240.034,43 RON, precum și perioada 01.01.2020-29.02.2020 conform Notificării nr. x/06.04.2020 în valoare de 358.344,07 RON.

Prin încheierea din data de 06.05.2021 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul x/2021, a fost admisă excepția necompetenței materiale funcționale a instanței și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția civilă.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la data de 06.07.2021 sub nr. x/2021*.

Prin sentința civilă nr. 456/11.13.2022 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei de interes, a fost admisă excepția prescripției, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta Universitatea Politehnică din București în ceea ce privește sumele din facturile emise la datele de 06.04.2017, 11.07.2017, 09.10.2017, 12.01.2018, 13.02.2018, ca fiind prescrisă și a fost respinsă în rest acțiunea ca fiind neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta Universitatea Politehnică din București.

Prin decizia civilă nr. 1144/A din 06 septembrie 2022, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins apelul declarat de Universitatea Politehnică din București, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs Universitatea Politehnică din București, solicitând admiterea căii de atac și casarea în tot a hotărârii recurate.

Motivele invocate sunt, în esență, următoarele:

Recurenta-reclamantă susține că în această cauză ambele instanțe au încălcat dreptul acesteia de a solicita despăgubirile prevăzute de lege. Recurenta-reclamantă redă dispozițiile art. 22 alin. (2) C. proc. civ. și arată că atât instanța de fond, cât și instanța de apel, nu au înțeles cauza dedusă judecății și nu au întreprins nici cea mai mică diligență în aflarea adevărului în virtutea îndeplinirii rolului său activ în cursul procesului civil.

În acest sens, arată că deși a solicitat instanței de apel încuviințarea probei cu martor, respectiv a unui expert angajat al Universității Politehnica, precum și a probei cu expertiză tehnică, acestea au fost refuzate nejustificat de către instanța de apel. Potrivit recurentei-reclamante, instanța comite exces de putere când nu se pronunță asupra unei probe hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.

Totodată, recurenta-reclamantă prezintă considerații teoretice cu privire la dreptul la un proces echitabil și arată că nerespectarea acestui principiu constituie exces de putere.

În continuare, autoarea căii de atac redă dispoziții prevăzute în Standardul de performanță pentru serviciul de distribuție a energiei electrice aprobat prin Ordinul președintelui Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 11/2016 și prezintă succint situația de fapt.

În final, recurenta-reclamantă prezintă aspecte teoretice cu privire la principiul rolului activ al judecătorului în aflarea adevărului.

Recurenta-reclamantă a indicat în cererea de recurs motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a invocat nulitatea recursului pentru lipsa motivelor de recurs, iar, pe fond, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Cu titlu prealabil, instanța supremă reține că deși recurenta-reclamantă a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., criticile prin care susține că decizia atacată fost pronunțată cu încălcarea principiului rolului activ al judecătorului, se circumscriu motivului de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Prin urmare, instanța supremă va respinge excepția nulității recursului, constatându-se că prin cererea de recurs au fost dezvoltate critici de nelegalitate care pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și vor fi analizate din această perspectivă.

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea unei hotărâri poate fi cerută atunci când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Recurenta-reclamantă a susținut, în esență, că decizia recurată a fost pronunțată cu încălcarea regulilor de procedură, respectiv dispozițiile art. 22 alin. (2) C. proc. civ., față de împrejurarea că instanța de apel a respins administrarea probei cu martor și a probei cu expertiză tehnică.

Potrivit recurentei, instanța de apel nu a întreprins nicio diligență în aflarea adevărului în virtutea îndeplinirii rolului său activ în cursul procesului civil, încuviințarea probelor fiind respinsă nejustificat.

Criticile referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 22, alin. (2) C. proc. civ. nu vor fi însușite de Înalta Curte. Conform acestui text de lege, "Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. În acest scop, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicații, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum și alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părțile se împotrivesc."

Înalta Curte reține că potrivit art. 264 C. proc. civ., aprecierea probelor se face în mod liber, potrivit convingerii instanței învestite cu o cale devolutivă de atac. Așadar, respectarea principiului rolului activ al judecătorului și implicit, dreptului la apărare în cadrul procesului civil, implică asigurarea dreptului de a propune probe, iar nu și posibilitatea ca acestea să fie în mod automat admise.

Înalta Curte constată că probele solicitate, respectiv încuviințarea probei testimoniale cu martor și a unei expertize tehnice judiciare, specialitatea electroenergetică, nu au fost respinse, în mod arbitrar, ci motivat, instanța de apel reținând la termenul din 06.09.2022, astfel cum a fost rezultă din practicaua deciziei recurate, că probele solicitate nu sunt utile cauzei. Astfel, instanța de apel a avut în vedere înscrisurile aflate la dosarul cauzei, teza probatorie expusă de recurenta-reclamantă, precum și criticile din cererea de apel, apreciind că un expert specialitatea electroenergetică s-ar raporta la aceleași evidențe ale părților, neputând constata o situație de fapt care și-a încetat efectele în prezent.

Neîncuviințarea probei cu martor și a unei expertize tehnice judiciare, specialitatea electroenergetică, nu poate fi interpretată ca o încălcare a principiului prevăzut de art. 22 alin. (2) C. proc. civ., întrucât așa cum rezultă din actele dosarului, părțile au avut șanse egale de a-și prezenta cauza, au avut acces la actele din dosar, li s-a dat posibilitatea să combată argumentele invocate de cealaltă parte și s-au respectat drepturile și garanțiile procesuale ale părților, judecătorul fiind cel care determină puterea probantă și valoarea fiecărei probe în parte, precum și ale tuturor probelor administrate în cauză, iar instanța de apel este suverană în a aprecia concludența și oportunitatea administrării probelor.

Așa fiind, instanța supremă constată că instanța de apel a pronunțat decizia recurată cu respectarea normelor procedurale aplicabile în materie, ținând seama de caracterul devolutiv ce este specific căii de atac a apelului și în conformitate cu prevederile art. 22 alin. (2) C. proc. civ., judecata realizată de instanța de apel a avut ca repere de analiză dispozițiile legale incidente cauzei, așa încât nu se poate reține un viciu de nelegalitate a deciziei civile recurate din această perspectivă, cu privire la încălcarea rolului activ al judecătorului.

Referitor la susținerile prin care se invocă dreptul la un proces echitabil, instanța supremă reține că nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate și nu se circumscriu motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.. Astfel, deși se susține că nerespectarea dreptului la un proces echitabil constituie exces de putere, recurenta-reclamantă nu arată în concret argumentele în raport de care decizia atacată este nelegală în acest sens, ci prezintă mai mult aspecte teoretice.

Cu privire la restul susținerilor recurentei din memoriul de recurs, respectiv cele prin care se invocă actul normativ emis de către Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, este necesar a fi subliniat că recursul reprezintă o cale de atac extraordinară a cărui trăsătură esențială este înscrisă în partea introductivă a art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., anume aceea că permite realizarea unui control judiciar limitat la aspectele de nelegalitate (a deciziei atacate pe această cale) care sunt susceptibile de încadrare în cazurile de casare reglementate prin pct. 1-8 al art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Susținerile recurenei-reclamante prin care invocă actul normativ prevăzut de Standardul de performanță pentru serviciul de distribuție a energiei electrice aprobat prin Ordinul președintelui Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 11/2016, făcând trimitere la situația de fapt, sunt aspecte prin care se urmărește evaluarea probatoriului administrat în etapele procesuale de fond în scopul demonstrării unei alte situații de fapt decât cea reținută de instanța de apel, fără a dezvolta adevărate critici de nelegalitate împotriva deciziei recurate.

Este de amintit că instanța de apel, ca instanță devolutivă, are plenitudine de apreciere în ceea ce privește probele administrate în cauză, este suverană în a aprecia asupra oportunității administrării probelor în proces din perspectiva utilității, concludenței și pertinenței acestora, iar instanța de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor administrate, prin reevaluarea situației de fapt. Se reține că recursul este o cale nedevolutivă de atac în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii pronunțate în apel, indiferent de gradul de nemulțumire al recurentei cu privire la modalitatea de analiză a probatoriului.

Se tinde, așadar, la o cenzurare a aprecierii date de instanță mijloacelor de probă și la o nouă judecată a fondului, fapt ce reiese și din trimiterea pe care recurenta o face la situația de fapt, ceea ce este incompatibil cu calea de atac extraordinară a recursului, în cadrul căreia se verifică exclusiv legalitatea hotărârii, respectiv corecta aplicare a legii la situația de fapt stabilită de instanțele de fond, neputându-se realiza o verificare a temeiniciei și a elementelor de fapt ale cauzei.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă Universitatea Politehnică din București împotriva deciziei civile nr. 1144/A din 6 septembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității.

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCUREȘTI împotriva deciziei civile nr. 1144/A din 6 septembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 mai 2023.