ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1383/2023

Ședința publică din data de 24 mai 2023

Asupra recursurilor cu care a fost învestită, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la 06.03.2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Agenția Națională pentru Locuințe, Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene (fostul Minister al Dezvoltării Regionale și Turismului), S.C. B. S.A., S.C. DISTRIGAZ SUD REȚELE S.R.L., Consiliul Local al Sectorului 1 București, Sectorul 1 al Municipiului București, Consiliul Județean Ilfov, Județul Ilfov, orașul Voluntari, Consiliul Local Voluntari, Consiliul General al Municipiului București și Municipiul București, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună:

- despăgubiri pentru lipsa de folosință, în sumă de 1.250 euro/lună, evaluate provizoriu la suma de 45.000 euro, calculate până la data predării la cheie a locuinței și finalizării complete a cartierului Henri Coandă din care face parte locuința tip I23D din Municipiul București, Sector 1;

- daune morale în sumă de 200 euro/lună, calculate începând cu 06.03.2014 până la data predării la cheie a locuinței și finalizării complete a cartierului Henri Coandă din care face parte și locuința tip I23D din Municipiul București, evaluate provizoriu la suma de 7.200 euro pentru perioada -06.03.2017;

în subsidiar,

- obligarea pârâtei Agenția Națională pentru Locuințe, în temeiul răspunderii contractuale și a pârâților Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, Județul Ilfov, Consiliul Județean Ilfov, orașul Voluntari, Consiliul Local Voluntari, S.C. DISTRIGAZ SUD REȚELE S.R.L., Municipiul București, Consiliul General al Municipiului București, S.C. B. S.A., Sectorul 1 București, Consiliul Local al Sectorului 1 București, în principal, în temeiul răspunderii contractuale iar, în subsidiar, în temeiul răspunderii delictuale, la plata, în solidar, a daunelor-interese menționate la punctul 1.

Prin încheierea din 19.12.2017, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins excepția lipsei capacității de folosință a pârâților Sectorul 1 București și Consiliul Local al Sectorului 1 București, ca neîntemeiată și a admis în principiu cererile de chemare în garanție formulate de pârâții Municipiul București, Sectorul 1 al Municipiului București și Consiliul Local al Sectorului 1 București, Consiliul Județean Ilfov și Județul Ilfov.

Prin încheierea din 27.03.2018, aceeași instanță a calificat excepțiile inadmisibilității acțiunii invocate de pârâții Județul Ilfov, Consiliul Județean Ilfov, Sectorul 1 al Municipiului București, Consiliul Local al Sectorului 1 București și S.C. DISTRIGAZ SUD REȚELE S.R.L., ca fiind apărări de fond, a unit cu fondul excepțiile lipsei calității procesuale active, a lipsei calității procesuale pasive a pârâților Municipiul București, Sectorul 1 București, Consiliul Local al Sectorului 1 București, S.C. DISTRIGAZ SUD REȚELE S.R.L., Orașul Voluntari, Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, Consiliul Județean Ilfov și Județul Ilfov și a prescripției dreptului material la acțiune, invocate de către pârâții Municipiul București, Sectorul 1 București, Consiliul Local al Sectorului 1 București, S.C. DISTRIGAZ SUD REȚELE S.R.L., orașul Voluntari, Consiliul Județean Ilfov și Județul Ilfov și a respins excepția lipsei capacității de folosință a pârâților Consiliul Județean Ilfov, Județul Ilfov, Sectorul 1 și Consiliul Local al Sectorului 1 București, ca neîntemeiată.

La termenul din 13.04.2018, instanța a unit cu fondul excepțiile lipsei calității procesuale active și a lipsei calității procesuale pasive, invocate de pârâta S.C. C. S.A. și a respins excepția lipsei capacității de folosință a pârâtului Consiliul Local Voluntari.

Prin încheierea din 09.04.2019, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a luat act de cererea reclamantului de renunțare la judecata cauzei în contradictoriu cu pârâții S.C. B. S.A., S.C. DISTRIGAZ SUD REȚELE S.R.L., Consiliul Local al Sectorului 1 București, Sectorul 1 al Municipiului București, Consiliul Județean Ilfov, Județul Ilfov, orașul Voluntari, Consiliul Local Voluntari, Consiliul General al Municipiului București și Municipiul București, a admis excepția lipsei de obiect a cererilor de chemare în garanție, invocată din oficiu și, în consecință, a constatat că cererile de chemare în garanție au rămas fără obiect.

Prin sentința nr. 779/24.06.2020, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins excepțiile lipsei calității procesuale active și prescripției dreptului material la acțiune, ca rămase fără obiect. A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, doar în ceea ce privește capătul subsidiar de cerere privind răspunderea sa civilă contractuală. A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenția Națională pentru Locuințe, doar în ceea ce privește capătul principal de cerere, privind răspunderea sa civilă delictuală. A admis în parte acțiunea, astfel cum a fost modificată, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Locuințe și a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene. A obligat pârâta Agenția Națională pentru Locuințe la plata către reclamant a sumei de 71.664 euro, echivalent în RON la cursul B.N.R. de la data plății, cu titlu de despăgubiri materiale aferente perioadei 06.03.2014-11.10.2019 și a sumei de 16.771,63 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată. A respins, ca neîntemeiate, restul pretențiilor reclamantului și cererile pârâților Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene și Orașul Voluntari, de acordare a cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentințe, pârâta Agenția Națională pentru Locuințe a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 2152/03.12.2021, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a admis apelul, a schimbat în parte hotărârea primei instanțe, în sensul că a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 17.916 euro, echivalent în RON la cursul B.N.R. de la data plății, cu titlu de despăgubiri și a sumei de 4.150 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată. A menținut în rest dispozițiile sentinței apelate.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. și pârâta Agenția Națională au declarat recurs.

Prin memoriul de recurs, recurentul-reclamant a solicitat casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată curții de apel.

În motivare, autorul căii de atac a arătat că hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor legale și a jurisprudenței instanței de apel.

În drept, susținerile recurentului-reclamant au fost circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pe calea recursului său, recurenta-pârâtă a solicitat casarea deciziei atacate și după rejudecare, modificarea deciziei recurate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.

În motivare, recurenta-pârâtă a arătat că decizia atacată este nelegală și netemeinică prin prisma motivelor de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Astfel, subsumat primului motiv de nelegalitate, autoarea căii de atac a afirmat că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii, astfel cum rezultă din par. 3 pagina 12 și par. 1, pagina 14 și din împrejurarea că instanța de apel a reținut, pe de o parte, că intimata nu este răspunzătoare de realizarea utilităților, iar, pe altă parte, că aceasta este în culpă pentru predarea imobilului fără utilități.

În argumentarea incidenței celei de-a doua ipoteze de casare, a susținut că instanța de prim control judiciar nu a făcut distincție între natura și obiectul contractelor deduse judecății și nu a dat relevanță clauzelor acestora, aspect ce reprezintă modificarea naturii, conținutului și efectelor actului juridic, având ca rezultat aplicarea greșită a legii.

La 29.04.2022 recurentul-reclamant a depus întâmpinare la recursul recurentei-pârâte prin care a arătat că este de acord cu susținerile acesteia în ceea ce privește existența motivelor contradictorii în cuprinsul deciziei atacate. Referitor la celelalte motive de recurs, a solicitat respingerea lor.

La 05.05.2022 recurenta-pârâtă a depus întâmpinare la recursul declarat de recurentul-reclamant, prin care a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursurilor, în cuprinsul căruia s-a reținut că recursul recurentei-pârâte a fost declarat cu depășirea termenului legal prevăzut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ.

Raportul a fost depus la dosar și, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părților, care au fost înștiințate că au dreptul să depună puncte de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare; nicio parte nu și-a prezentat punctul de vedere.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, verificând recursul declarat de recurentul-reclamant, constată că acesta nu poate fi soluționat în condițiile art. 493 alin. (5) sau (6) C. proc. civ., motiv pentru care va dispune disjungerea judecății acestuia și formarea unui nou dosar în vederea soluționării lui, în care va acorda termen de soluționare astăzi, 24.05.2023, în complet de filtru.

În continuare, luând în analiză, cu prioritate, chestiunea legalității declarării recursului recurentei-pârâte, Înalta Curte, constituită în complet de filtru, reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și nu pot exercita căile de atac decât în termenele și condițiile legii.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ. în art. 457.

Obligația părților de a-și exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege este expresia garantării dreptului persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil și într-un termen rezonabil, potrivit art. 6 par. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, instituirea unor termene procedurale servind unei juste și previzibile administrări a justiției, precum și necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților.

Potrivit dispozițiilor art. 485 alin. (1) teza I C. proc. civ., termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, iar articolul 181 alin. (2) C. proc. civ. prevede că atunci "când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează."

În speță, potrivit dovezii de comunicare a deciziei recurate aflată la dosarul curții de apel, hotărârea atacată a fost transmisă recurentei la 15.02.2022, dată de la care a început să curgă termenul legal de 30 zile pentru declararea recursului, care, calculat potrivit art. 181 alin. (1) pct. 3 și alin. (2) C. proc. civ., s-a împlinit la 20.03.2022, aceasta fiind ultima zi în care recurenta putea declara calea de atac.

Or, cererea de recurs a fost transmisă instanței a cărei hotărâre se atacă prin e-mail la de 21.03.2022, ora 15:07 și prin poștă la 22.03.2022 .

Prin urmare, calea de atac a fost exercitată după împlinirea termenului reglementat de art. 485 alin. (1) teza I C. proc. civ., împrejurare care atrage incidența în cauză a art. 185 alin. (1) C. proc. civ., intervenind decăderea recurentei din exercitarea dreptului procesual, în condițiile în care nu s-a făcut dovada împiedicării printr-o împrejurare mai presus de voința sa în exercitarea dreptului în interiorul termenului, astfel încât cererea de recurs a acesteia este lovită de nulitate, potrivit art. 175 și art. 179 C. proc. civ.

De aceea, dând eficiență dispozițiilor legale sus-enunțate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul recurentei-pârâte ca tardiv, în procedura prevăzută de art. 493 alin. (5) din același Cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardiv recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenția Națională pentru Locuințe împotriva deciziei civile nr. 2152/03.12.2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Disjunge judecata recursului declarat de recurentul-reclamant A. împotriva aceleiași decizii și dispune formarea unui nou dosar în vederea soluționării acestuia, în care acordă termen astăzi, 24 mai 2023, în complet de filtru, fără citarea părților.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 mai 2023.