ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1255/2023

Ședința publică din data de 17 mai 2023

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2017/a2 pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale la 03 iulie 2018, A. a formulat cerere de reexaminare a măsurii amenzii judiciare aplicate acestuia prin încheierea de ședință din 19 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Prin încheierea de ședință din 18 septembrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 2355 din 23 aprilie 2019, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a constatat perimată cererea de reexaminare formulată de petentul A. având ca obiect reexaminarea măsurii amenzii judiciare aplicate acestuia prin încheierea de ședință din 19 iunie 2018 în dosarul nr. x/2017.

Împotriva încheierii de ședință din 18 septembrie 2018 și a deciziei nr. 2355 din 23 aprilie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2017, A. a declarat recurs, solicitând repunerea în termen și casarea încheierii și deciziei atacate.

Prin memoriul de recurs, recurentul susține că a avut cunoștință de soluționarea prezentului litigiu, respectiv constatarea perimării dosarului nr. x/2017 la data de 01.03.2022.

Totodată, recurentul arată că nu a avut cunoștință de termenul de judecată din 18 septembrie 2018, când a fost suspendată judecata cererii de reexaminare și nici de termenul din 23 aprilie 2019 când s-a dezbătut perimarea. Astfel, autorul recursului susține că nu i-a fost comunicat nici un act de procedură din acest dosar, sens în care solicită anularea tuturor actelor de procedură și repunerea în termen prin acordarea termenului prin refacerea procedurii.

În drept recurentul a indicat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Intimata nu a formulat întâmpinare.

Pe baza cererii de recurs, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent.

Prin încheierea din 15 martie 2023 s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului declarat, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Examinând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în complet de filtru, reține următoarele:

Recursul formulat în cauză vizează încheierea de ședință din 18 septembrie 2018 și decizia nr. 2355 din 23 aprilie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2017, într-un litigiu ce are ca obiect o cerere de reexaminare a măsurii amenzii judiciare aplicate recurentului.

Înalta Curte reține că prin încheierea de ședință din 18 septembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a fost suspendată judecata cererii de reexaminare potrivit art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Conform dispozițiilor art. 414 alin. (1) și (2) C. proc. civ., recursul împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului. Se constată că prin decizia nr. 2355 din 23 aprilie 2019, a fost soluționat litigiul ce formează dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel București constatând perimată cererea de reexaminare formulată de A..

Prin urmare, instanța supremă reține că încheierea de ședință din 18 septembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs.

În ceea ce privește recursul declarat în cauză împotriva deciziei nr. 2355 din 23 aprilie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin s-a constatat perimată cererea de reexaminare formulată de A., instanța supremă constată că a fost declarat cu depășirea termenului prevăzut de art. 421 alin. (2) C. proc. civ.

Termenul în care poate fi declarat recursul este de 5 zile de la pronunțarea hotărârii atacate, astfel cum prevede art. 421 alin. (2) C. proc. civ.. Fiind un termen legal peremptoriu, nerespectarea sa atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a mai exercita calea de atac, concluzie ce rezultă din interpretarea prevederilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ., care statuează:

"când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Conform dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește.

Hotărârea recurată a fost pronunțată la data de 23 aprilie 2019, astfel că începutul termenului legal de recurs se raportează la această dată.

Având în vedere dispozițiile legale mai sus enunțate, termenul de recurs s-a împlinit la data de 29 aprilie 2019, astfel că recursul declarat la 28 martie 2022, apare declarat în afara termenului legal și peremptoriu prevăzut pentru efectuarea actului de procedură al părții.

În raport cu aceste considerente, formularea cererii de recurs peste termenul de 5 zile instituit de prevederile art. 421 alin. (2) C. proc. civ., atrage sancțiunea anulării, potrivit art. 185 alin. (1) din același cod.

Este de menționat că potrivit art. 10 alin. (1) C. proc. civ., părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător.

Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, de alte mijloace procedurale în afară de cele prevăzute de lege.

Principiul enunțat este consacrat în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010, în art. 457.

Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va da eficiență prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ. și, în temeiul art. 493 alin. (5) din același cod, va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii de ședință din 18 septembrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și va anula, ca tardiv formulat, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 2355 din 23 aprilie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii de ședință din 18 septembrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Anulează, ca tardiv formulat, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 2355 din 23 aprilie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 mai 2023.