ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1156/2023

Ședința publică din data de 10 mai 2023

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 14 decembrie 2020 pe rolul Tribunalului Neamț sub nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat admiterea cererii și obligarea pârâtei la plata debitului principal în cuantum de 477.933,93 RON, cu cheltuieli de judecată. Ulterior, cererea de chemare în judecată a fost modificată în sensul chemării în judecată, alături de pârâtă, și a SNTGN TRANSGAZ S.A., în calitate de beneficiar final al lucrării.

Prin sentința civilă nr. 809/C din 4 noiembrie 2021 instanța a respins excepția lipsei calității procesual pasive invocată de pârâta SNTGN TRANSGAZ S.A., ca neîntemeiată, și a respins acțiunea formulată și modificată, ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 597 din 8 iunie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I Civilă, a fost respins ca nefondat apelul formulat de reclamanta A. S.R.L., a fost anulat în parte apelul formulat de pârâta SNTGN TRANSGAZ împotriva aceleiași sentințe, în ceea ce privește primul motiv de apel, și a fost admis apelul formulat de aceeași pârâtă, în ceea ce privește al doilea motiv de apel, cu consecința schimbării în parte a sentinței apelate, în sensul obligării reclamantei la plata către pârâta SNTGN TRANSGAZ a sumei de 153,69 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs reclamanta A. S.R.L., solicitând admiterea recursului, desființarea hotărârilor pronunțate în cauză, iar pe fond, admiterea acțiunii formulate.

În motivare, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta face trimitere la dispozițiile art. 1405 alin. (1) din C. civ., potrivit cărora condiția se consideră îndeplinită dacă debitorul obligat sub această condiție împiedică realizarea ei.

Astfel, având în vedere că intimata nu a respectat obligațiile și termenele impuse în sarcina ei prin prevederile contractuale pentru efectuarea recepției, fapt ce a condus la imposibilitatea obținerii unei hotărâri din partea achizitorului cu privire la confirmarea lucrărilor, necesară pentru plata prețului contractului, este evident că intimata, prin atitudinea sa, a împiedicat realizarea condiției care îi afecta obligația de plată a prețului.

Din acest punct de vedere, recurenta arată că în cauză ar fi incidente și dispozițiile art. 1403 din C. civ., fiind evident că, atâta timp cât nu va face demersurile necesare către achizitor, intimata nu va obține confirmarea calității lucrărilor, tocmai pentru a se prevala de acest aspect și a refuza plata serviciilor prestate de recurentă.

Mai arată recurenta că în cauză ar fi incidente și prevederile art. 1284-1286 din C. civ., de asemenea nesocotite de instanța de apel, având în vedere că achizitorul, care este terț față de contractul de prestări servicii nr. x, a dobândit un drept, respectiv dreptul de a verifica și de a confirma lucrările executate de recurentă și implicit de a aproba sau respinge plata prețului contractului. Însă, potrivit art. 1286 alin. (1) din C. civ., dacă terțul beneficiar nu acceptă stipulația, dreptul său se consideră a nu fi existat niciodată.

Față de răspunsurile comunicate de achizitor, prin care acesta a invocat principiul relativității efectelor contractului, consideră recurenta că achizitorul nu a acceptat dreptul stipulat în favoarea sa, astfel încât acest drept nu a existat niciodată, și în consecință plata prețului nu mai este condiționată de acceptul și confirmarea achizitorului.

În susținerea pretențiilor sale, recurenta mai invocă și dispozițiile art. 1862 din C. civ., arătând că prin procesul-verbal de recepție nr. x din 19 august 2020, comisia de recepție a intimatei a verificat în teren situațiile de lucrări executate de recurentă în fiecare partidă în parte, constatând calitatea și conformitatea lucrărilor prin raportare la documentația tehnică de execuție, autorizațiile de exploatare, APV-urile emise de Ocolul Silvic și procesul-verbal nr. x din 26 septembrie 2019.

Se mai invocă și faptul că, în condițiile în care pretențiile ce fac obiectul cauzei reprezintă o parte din contravaloarea serviciilor prestate, acestea au fost acceptate și recunoscute implicit de către intimata B., care deja a plătit în parte, prin ordinul de plată din 24 decembrie 2019, suma de 38.270,29 RON.

Prin raportare la întreaga situație de fapt, recurenta consideră că instanța de apel a aplicat greșit și dispozițiile art. 1266-1268 din C. civ., cu privire la interpretarea clauzelor contractului, reținându-se în mod nelegal că este strict necesar acordul achizitorului pentru ca intimata să poată fi obligată la plata prețului contractului.

Intimata SNTGN TRANSGAZ a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte de Casație și Justiție, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia recurată în raport cu criticile formulate și temeiurile de drept invocate, constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

Sub aspectul situației de fapt, instanțele de fond au reținut că între pârâta SNTGN Transgaz S.A., în calitate de achizitor, și asocierea C. S.R.L., INSPET S.A., D. S.A., E. S.A., B., F. S.A., G. S.A., H. S.R.L., I. S.A., în calitate de executant, a fost încheiat contractul de lucrări nr. x/28.11.2017 având ca obiect realizarea lucrărilor de execuție conductă LOT x de la Km 180 la Km 320, PT-1062/2015 Dezvoltarea Sistemului Național de transport gaze naturale pe coridorul Bulgaria - România - Ungaria - Austria (BRUA) - FAZA 1.

Prin contractul de asociere, pârâta B. și-a asumat executarea lucrărilor pentru tronsoanele 49, 52 și 53 pe raza jud. Gorj, iar pentru parte din aceste lucrări, în calitate de beneficiar, a încheiat cu reclamanta A. S.R.L., în calitate de prestator, contractul de prestări servicii nr. x/09.05.2019 pentru lucrările aferente Lotului x - Tronsoanele 49, 52 și 53 din cadrul lucrărilor de execuție conductă.

Potrivit art. 2 din contract, părțile au convenit că factura nu se emite înainte de acordul scris al beneficiarului și/sau al achizitorului privind verificarea și confirmarea cantităților de lucrări real executate și calitatea lucrărilor cuprinse în situațiile de lucrări emise de prestator.

Potrivit art. 5 din contract, beneficiarul are obligația de a efectua plata facturilor către prestator în termen de 60 de zile de la comunicarea facturii însoțită de situația de lucrări confirmată de reprezentantul B., facturile sunt însoțite de situații de lucrări probate de dirigintele de șantier, iar pentru realizarea plății, acestea vor fi confirmate de beneficiar și achizitor.

La data de 12.12.2019, între părți a intervenit o nouă înțelegere materializată în Actul adițional nr. x, prin care obiectul contractului a fost completat în sensul majorării distanțelor de transport a materialului lemnos, părțile contractante convenind ca restul clauzelor contractuale să rămână nemodificate.

În executarea contractului de prestări servicii nr. x/09.05.2019, la data de 28.11.2019, reclamanta a emis factura fiscală nr. x în valoare de 38.270,29 RON, acceptată la plată și achitată de pârâtă la data de 23.12.2019.

La data de 27.02.2020, reclamanta a emis factura fiscală nr. x/27.02.2020, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate în temeiul contractului de prestări servicii nr. x/09.05.2019, completat cu actul adițional nr. x/12.12.2019, în valoare de 477.933,93 RON, care a fost restituită de către pârâtă cu solicitarea de anulare și cu mențiunea că nu au fost respectate prevederile art. 2.1 din contract în sensul obținerii unui acord prealabil scris din partea beneficiarului și/sau al achizitorului privind verificarea și confirmarea cantităților de lucrări real executate și calitatea lucrărilor și că nu au fost înaintate detaliile de execuție pentru nota de șantier nr. 11.

La data de 19.08.2020 a fost încheiat procesul-verbal de recepție nr. x, semnat atât de beneficiar, cât și de executant, care atestă executarea lucrărilor ce au făcut obiectul contractului de prestări servicii nr. x/09.05.2019 completat cu actul adițional nr. x/12.12.2019.

La data de 30.09.2020, ulterior recepționării lucrării de către beneficiar, reclamanta a emis o nouă factura fiscală cu nr. x/30.09.2020, pentru aceeași valoare totală de 477.933,93 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate în temeiul contractului de prestări servicii nr. x/09.05.2019 completat cu actul adițional nr. x/12.12.2019, iar la data de 11.12.2021 a formulat prezenta acțiune.

Sub aspectul prețului contractului, instanța de apel a constatat că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 1867 din C. civ., care reglementează prețul forfetar în cazul contractului de antrepriză, cum eronat a stabilit prima instanță, ci dispozițiile art. 1866 din C. civ., care reglementează prețul stabilit în funcție de valoarea lucrărilor sau serviciilor, întrucât prețul total inițial a fost determinat de părți la momentul încheierii contractului prin raportare la 2 unități de măsură, conform devizelor de ofertă pentru cele 3 tronsoane, și anume: prețul unitar pentru fiecare arbore doborât (41,96 de RON fără TVA) și un preț unitar de transport pe o distanță de 150 de m pentru fiecare arbore doborât de 25,56 de RON fără TVA.

A concluzionat instanța de apel că formularea "Restul clauzelor contractuale rămân nemodificate" din cuprinsul Actului adițional nr. x/12.12.2019 trebuie interpretată și aplicată în sensul că cele 2 prețuri unitare stabilite inițial prin contract rămân nemodificate, în cauză nefiind vorba despre un preț forfetar.

Având în vedere că niciunul dintre aceste considerente și nici soluția pe care o susțin nu au fost criticate prin singurul recurs formulat în cauză de către reclamanta A. S.R.L., Înalta Curte constată că acestea au dobândit autoritate de lucru judecat, astfel încât nu mai pot fi repuse în discuție.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta invocă încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1405 și art. 1403 din C. civ., referitoare la condiție ca modalitate de afectare a obligației, precum și ale art. 1266-1268 din C. civ., referitore la interpretarea contractului.

Sub acest aspect, instanța de apel a apreciat că din redactarea clauzei de la punctul 5.3 din contract ar rezulta că dreptul de creanță al reclamantei la încasarea diferenței de preț, stabilită prin raportare la prețul unitar prevăzut inițial în devizele ofertă, nu este unul pur și simplu, ci un drept afectat de o condiție mixtă, realizarea evenimentului viitor și nesigur ca realizare, de care depinde însăși existența actului juridic, respectiv confirmarea situațiilor de lucrări, depinzând atât de voința beneficiarului, cât și de voința achizitorului SNTGN TRANZGAZ S.A..

Înalta Curte constată însă că instața de apel în mod greșit a apreciat că în cauză obligația de plată a prețului lucrărilor efectuate de recurentă ar fi afectată de o condție mixtă.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 1399 din C. civ., condiția este un eveniment viitor și nesigur că se va produce, de care depinde însăși existența raportului juridic obligațional. Condiția mixtă este aceea a cărei realizare depinde în mod cumulativ de voința uneia dintre părțile raportului juridic obligațional și de voința unei terțe persoane determinate.

Față de aceste dispoziții legale, în interpretarea instanței de apel, obligația de plată a pârâtei intimate B. s-ar naște numai dacă atât aceasta, cât și achizitorul SNTGN TRANZGAZ S.A., și-ar exprima voința de a confirma situațiile de lucrări efectuate de recurentă. În opinia instanței de apel, confirmarea situațiilor de lucrări constituie evenimentul "viitor și nesigur ca realizare", depinzând exclusiv de voința pârâtelor, una dintre ele parte în contract, iar cealaltă terț determinat.

O asemenea interpretare însă nu poate fi primită.

Așa cum au stabilit ambele instanțe de fond, între recurenta A. S.R.L. și intimata B. a fost încheiat un contract de prestări servicii, contract sinalagmatic, a cărui caracteristică esențială este reciprocitatea și interdependența obligațiilor asumate de părți, în sensul că fiecare dintre părți are, concomitent, față de cealaltă parte, atât calitatea de debitor, cât și pe aceea de creditor, obligația ce revine uneia dintre părți avându-și cauza juridică în obligația reciprocă a celeilalte părți.

Cu alte cuvinte, obligației asumate de recurenta A. S.R.L. de a efectua lucrări de doborâre arbori și depozitare material lemnos, îi corespunde obligația intimatei B. de a plăti aceste lucrări. Așadar, obligația de plată în sarcina intimatei s-a născut ca urmare a efectuării lucrărilor de către recurentă, astfel că în mod greșit instanța de apel a considerat că obligația de plată a intimatei pârâte s-ar naște numai dacă, atât ea cât și beneficiarul final al lucrării, ar confirma situațiile de lucrări.

Pentru situația în care intimata pârâtă B. ar fi apreciat că recurenta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, fie deloc, fie și le-a îndeplinit necorespunzător, avea la îndemână alte mijloace legale de care s-ar fi putut prevala, decurgând din efectele specifice ale contractelor sinalagmatice.

Prin modul în care a înțeles instnța de apel să interpreteze clauza contractuală în discuție au fost nesocotite și dispozițiile art. 1266 din C. civ., având în vedere că nici voința părților nu a fost aceea ca obligația de plată a lucrărilor efectuate să se nască sub condiția confirmării lor de către cele două intimate pârâte. Astfel, instanța de recurs subliniază că, așa cum s-a arătat deja, condiția, ca modalitate a obligației, afectează însăși existența acesteia. Însă, potrivit prevederilor de la art. 5.3 din contractul încheiat între părți, acestea au convenit ca doar "realizarea plății" să se efectueze în anumite condiții, adică executarea efectivă a obligației de plată, și nu însăși nașterea obligației de plată.

A mai reținut instanța de apel și că "nu trebuie confundată realitatea lucrărilor cu confirmarea acestora de către beneficiar sau achizitor, deoarece confirmarea vizează, de principiu, nu doar realitatea faptică a lucrărilor executate, ci și conformitatea (calitatea) acestora."

Într-adevăr, în mod corect a constatat instanța că nu trebuie confundată neexecutarea contractului (realitatea faptică a lucrărilor) cu executarea necorespunzătoate (conformitatea, respectiv calitatea acestora).

Aceasta deoarece, în raport cu efectele specifice ale contractelor sinalagmatice, cele două situații atrag consecințe juridice diferite. Astfel, dacă în cazul neexecutării contractului, creditorul obligației neexecutate va putea să invoce excepția de neexecutare și să se opună unei eventuale cereri de obligare a sa la executarea propriei obligații, în cazul executării necorespunzătoare, creditorul obligației pretins executate necorespunzător va avea doar dreptul la despăgubiri pentru prejudiciul creat ca urmare a executării necorespunzătoare.

În cauză însă, instanța a fost învestită doar cu o cerere, aceea prin care partea care și-a executat obligația pretinde executarea obligației corespunzătoare de la cocontractantul său.

În raport cu aceste considerente, din perspectiva greșitei aplicări a dispozițiilor legale referitoare la condiție, ca modalitate de afectare a obligației, precum și din perspectiva încălcării dispozițiilor art. 1266 din C. civ., referitoare la modalitatea de interpretare a contractului, decizia atacată apare ca fiind nelegală, așa încât Înalta Curte consideră întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., decizia instanței de apel urmând a fi casată și trimisă spre rejudecare, în aceste limite.

Este necesar ca instanța, în rejudecare, să dea o corectă interpretare clauzelor contractuale, ținând cont de regulile de interpretare a contractelor prevăzute de dispozițiile art. 1266 și următoarele din C. civ., dar și de regulile specifice contractelor sinalagmatice.

Totodată, în considerarea dispozițiilor art. 501 alin. (3) din C. proc. civ., în rejudecare, în limitele casării, instanța va ține cont de toate motivele invocate de recurentă în fața instanței de apel, inclusiv din perspectiva afirmată de reclamantă, și neanalizată de instanță, în sensul că cealaltă factură, emisă în baza aceluiași contract și în aceleași condiții ca și factura ce face obiectul prezentului litigiu, a fost achitată de către pârâta intimată B.. De asemenea, din perspectiva executării cu bună credință a contractelor, instanța urmează să analizeze dacă intimata pârâtă B. se poate prevala de dispozițiile art. 5.3 din contract pentru a se opune executării propriei obligații contractuale de plată, față de refuzul intimatei SNTGN TRANZGAZ S.A. de a se exprima în vreun fel asupra situațiilor de lucrări.

Față de cele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 497 din C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 597/2022 din 8 iunie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, pe care o va casa, și va trimite cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 597/2022 din 8 iunie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Casează decizia atacată și trimite cauza spre o nouă judecată la aceeași curte de apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 mai 2023.