ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1128/2023

Ședința publică din data de 09 mai 2023

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 3 octombrie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pârâta U.A.T. Vulcana Pandele solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate care este prețul real al concesiunii aferente contractului de concesiune din 01.05.1993, modalitatea de plată și modul de aplicare a celorlalți coeficienți, și anume: penalități și rata inflației.

Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția autorității de lucru judecat.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 35 C. proc. civ., art. 1513 și următoarele din C. civ. de la 1864, art. 1902, 1953 și 1932 din C. civ. (2009).

Prin sentința nr. 287 din 12 martie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția autorității de lucru judecat și, în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Vulcana Pandele.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

La termenul de judecată din 24 septembrie 2019 Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă a calificat calea de atac ca fiind apel.

Prin decizia nr. 600 din 18 decembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă a admis apelul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 287 din 12 martie 2019 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Vulcana Pandele, pe care a desființat-o, respingând excepția autorității de lucru judecat.

Totodată, a trimis cauza la aceeași instanță pentru soluționarea pe fond.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la 18 februarie 2020, sub nr. x/2018*.

Prin sentința nr. 95 din 02 februarie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins proba cu expertiză contabilă și a respins acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Vulcana Pandele.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

La termenul de judecată din 20 iulie 2021, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității căii de atac a recursului.

Prin decizia nr. 225 din 20 iulie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă a admis excepția inadmisibilității recursului și a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 95 din 02.02.2021 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-pârâtă UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ VULCANA PANDELE, cu mențiunea că are dreptul de a formula apel împotriva sentinței nr. 95/02.02.2021 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița de la comunicarea deciziei.

În aceste condiții, la 25 august 2021, reclamanta A. S.R.L. a formulat apel împotriva sentinței nr. 95 din 02 februarie 2021, pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă la 30 septembrie 2021, sub nr. x/2021.

Prin decizia nr. 10 din 20 ianuarie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 95 din 02.02.2021 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-pârât UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ VULCANA PANDELE.

Împotriva deciziei nr. 10 din 20 ianuarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2021, precum și împotriva sentinței nr. 95 din 02 februarie 2021, pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs, criticând hotărârile pentru nelegalitate și netemeinicie.

După expunerea parcursului procesual, în motivare, recurenta a apreciat că respingerea acțiunii ca neîntemeiată trebuia să aibă la bază considerente și argumente juridice bazate pe alte probe decât cele verificate și la prima judecată în fond. Or, în rejudecare, singura probă nouă pe care a solicitat-o, cu argumentația utilității și pertinenței sale, respectiv o expertiză contabilă, a fost respinsă, fără justificare.

De asemenea, a mai arătat că, și dacă ar exista o justificare a acestei respingeri a probatoriului, care echivalează chiar cu o denegare de dreptate, considerentele instanței sunt aceleași cu cele pe care s-a bazat și aprecierea existenței autorității de lucru judecat, creându-se, astfel, un cerc vicios, care nu conferă un aspect de temeinicie a hotărârii și nici un aspect de legalitate.

În încheiere, autoarea recursului solicită instanței de recurs ca, față de toate acestea, precum și față de motivele dezvoltate pe care le va depune, să admită recursul și să dispună în consecință.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

La 27 aprilie 2022, intimata-pârâtă a depus, în termen legal, întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, solicitând, în principal, admiterea excepției și constatarea nulității recursului, iar, în subsidiar, respingerea acestuia ca nefondat.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin acesta constatându-se că, în cuprinsul cererii de recurs, nu au fost dezvoltate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele prevăzute expres și limitativ la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În condițiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost analizat în completul de filtru, iar prin încheierea din 07 martie 2023 s-a dispus comunicarea acestuia părților cu mențiunea că au dreptul de a depune un punct de vedere în 10 zile de la comunicare.

Intimata-pârâtă a formulat punct de vedere la raport prin care a învederat că este de acord cu opinia raportorului în sensul că recursul promovat de recurentă este nul.

Prin rezoluția din 24 aprilie 2023, s-a fixat termen pentru examinarea admisibilității recursului în completul de filtru la 09 mai 2023.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului reținută prin raport, urmează a anula recursul declarat de recurenta-reclamantă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Motivarea recursului presupune, pe de o parte, indicarea unuia sau unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanța care a pronunțat hotărârea atacată și-a fundamentat soluția pronunțată.

Astfel, potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar potrivit art. 486 alin. (3) teza I din același act normativ, "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.".

Totodată, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., "aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.".

Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate, rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiează și dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de legea procesual civilă, precum și formularea acestora cu depășirea termenului legal este sancționată cu anularea recursului.

Soluția impusă de legiuitor se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, conform art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Așadar, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii extraordinare de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar criticile de nelegalitate dezvoltate să fie susceptibile de a fi încadrate în cel puțin unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Totodată, se cuvine a fi subliniat faptul că recursul, nefiind o cale de atac devolutivă, autorul acestuia trebuie să își exprime nemulțumirea în tiparele fixate de lege, iar controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă sunt aduse critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și se arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În speță, se constată că, deși autoarea recursului și-a întemeiat demersul judiciar pe motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., în realitate, invocarea acestor motive de casare este pur formală, neputând fi reținută existența unei motivări propriu-zise a cererii de recurs, în sensul exigențelor/cerințelor prevăzute de dispozițiile art. 483 alin. (3) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

În concret, cât privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se constată că recurenta-reclamantă nu a formulat critici care să vizeze un eventual viciu al motivării deciziei instanței de apel, în cele trei ipoteze prevăzute de motivul de casare mai sus amintit. Mai mult decât atât, în ceea ce privește pretinsa respingere, fără justificare, a expertizei contabile, se remarcă faptul că această critică nu vizează decizia instanței de apel, ci sentința nr. 95 din 2 februarie 2021, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și prin care s-a respins această probă. De altfel, sentința a făcut deja obiectul căii de atac a apelului, ce a fost soluționat prin decizia nr. 10 din 20 ianuarie 2022 a Curții de Apel Ploiești.

Articolul 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. prevede obligația instanței de a insera în cuprinsul hotărârii expunerea situației de fapt reținute pe baza probelor administrate în cauză, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-a admis, cât și cele pentru care au fost înlăturate susținerile părților. Expunerea considerentelor reprezintă garanția că hotărârea pronunțată reprezintă rezultatul unui raționament logico-judiciar, iar soluția nu a fost pronunțată într-un mod arbitrar și discreționar, și face în același timp posibilă realizarea controlului judiciar.

Verificând decizia recurată, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța de apel a analizat criticile formulate prin apelul declarat și a expus considerentele în susținerea soluției pronunțate, astfel cum acestea se regăsesc la filele x din hotărâre, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. fiind, așadar, formal invocat.

Cât privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se constată că recurenta-reclamantă nici măcar nu a indicat o normă de drept material pretins a fi fost nesocotită/încălcată/interpretată eronat de instanța de apel. Or, în lipsa unor minime considerații cu privire la normele de drept material pretins a fi fost nesocotite de instanța de apel, Înalta Curte nu poate face un control efectiv al legalității deciziei recurate, substituindu-se autorului căii extraordinare de atac declarate.

De altfel, nu pot fi reținute nici alte critici de nelegalitate care să se circumscrie cel puțin unui motiv de casare dintre cele limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Mai mult decât atât, având în vedere că recurenta-reclamantă a menționat în mod explicit faptul că înțelege să atace cu recurs nu numai decizia din apel nr. 10 din 20 ianuarie 2022, ci și sentința nr. 95 din 2 februarie 2021, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița (împotriva căreia a declarat apel ce a fost soluționat prin recurată), se constată că autoarea prezentului demers judiciar a reluat în calea de atac a recursului aceleași expuneri și critici care au fost formulate împotriva sentinței nr. 95 din 02 februarie 2021, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și care au fost deja supuse analizei instanței de apel care a pronunțat decizia nr. 10 din 20 ianuarie 2022. Or, prin motivele de recurs recurenta-reclamantă trebuia să indice, punctual, de ce sunt greșite considerentele instanței de apel care sprijină soluția adoptată.

Prin urmare, chiar dacă prin decizia pronunțată în apel a fost menținută soluția instanței de fond, în lipsa unor critici de nelegalitate care să vizeze efectiv considerentele instanței de apel, Înalta Curte nu se poate substitui părții, în sensul de a completa deductiv argumentația căii de atac.

Aceasta, deoarece, exigențele reglementate de legiuitor prin prevederile art. 486 alin. (1) C. proc. civ. impun în sarcina titularului căii de atac a recursului obligația formulării unei argumentații juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu dispozițiile legale menționate.

Așa fiind, Înalta Curte reține că recurenta-reclamantă nu a formulat veritabile critici de nelegalitate care să permită, astfel, exercitarea controlului de legalitate în această fază procesuală din perspectiva motivelor de casare reglementate de art. 488 C. proc. civ.

Reținând că nulitatea recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare, care, de asemenea, nu constituie o motivare în sens procedural, Înalta Curte constată incidentă sancțiunea nulității recursului, conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să impună aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., în temeiul art. 489 alin. (2) și art. 496 alin. (1) din același act normativ, va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L., prin administrator B. împotriva deciziei nr. 10 din 20 ianuarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L., prin administrator B., împotriva deciziei nr. 10 din 20 ianuarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 09 mai 2023.