ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1116/2023

Ședința publică din data de 09 mai 2023

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată la 22 februarie 2021 pe rolul Tribunalului Alba, secția I civilă sub nr. x/2021, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Universitatea "1 decembrie 1918" Alba Iulia, solicitând instanței să dispună prelungirea activității sale didactice cu încă 2 ani după vârsta standard de pensionare (24.01.2021), respectiv până la 24.01.2023.

În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile Legii educației naționale nr. 1/2011, Legii dialogului social nr. 62/2011 precum și pe cele ale Legii nr. 359/2018 pentru modificarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.

Prin sentința civilă nr. 2767/2021 din 11 noiembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Alba, secția I civilă a respins cererea formulată de reclamantul A. împotriva pârâtei Universitatea "1 decembrie 1918" Alba Iulia, ca nefondată.

A obligat reclamantul să plătească pârâtei 2000 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, solicitând schimbarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia civilă nr. 1945/2022 din 19 octombrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 2767/2021 din 11 noiembrie 2021 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr. x/2021.

Nemulțumit de soluția instanței de apel, reclamantul A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 1945/2022 din 19 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre judecată instanței de fond.

La 13 februarie 2023, intimata-pârâtă Universitatea 1 decembrie 1918 Alba Iulia a formulat, în termen legal, întâmpinare prin care a invocat excepțiile inadmisibilității și tardivității recursului, iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este întemeiată și, pe cale de consecință, va respinge recursul, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

În sistemul nostru de drept, mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor și într-o anumită ordine.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Reglementarea condițiilor și a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituție și nu încalcă drepturile reglementate ale justițiabililor.

Este de necontestat că recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Potrivit art. 24 C. proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare, iar în conformitate cu art. 27 din același cod, hotărârile rămân supuse căilor de atac prevăzute de legea sub care a început procesul.

În speță, reclamantul a învestit Tribunalul Alba, secția I civilă la 22 februarie 2021 cu o cerere în materia conflictelor de muncă, întemeiată pe dispozițiile Legii educației naționale nr. 1/2011, Legii dialogului social nr. 62/2011 precum și pe cele ale Legii nr. 359/2018 pentru modificarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, solicitând obligarea pârâtei Universitatea "1 decembrie 1918" Alba Iulia la prelungirea activității sale didactice cu încă 2 ani după vârsta standard de pensionare (24.01.2021), respectiv până la 24.01.2023.

Totodată, se reține că, potrivit art. 1 lit. p) din Legea dialogului social nr. 62/2011, este considerat conflict individual de muncă - conflictul de muncă ce are ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligații care decurg din contractele individuale și colective de muncă ori din acordurile colective de muncă și raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, precum și din legi sau din alte acte normative.

Așadar, reclamantul a învestit instanța cu un conflict individual de muncă, în sensul art. 1 lit. p) din Legea nr. 62/2011.

Potrivit art. 208 din Legea nr. 62/2011 republicată, "conflictele individuale de muncă se soluționează în primă instanță de către tribunal", iar conform art. 214 din același act normativ, "hotărârile instanței de fond sunt supuse numai apelului".

Totodată, Legea nr. 62/2011 republicată prevede la art. 216 că "dispozițiile prezentei legi referitoare la procedura de soluționare a conflictelor individuale de muncă se completează în mod corespunzător cu prevederile C. proc. civ..".

Din analiza coroborată a textelor de lege anterior evocate, rezultă că hotărârile pronunțate în litigiile de muncă sunt supuse numai apelului.

Având în vedere că procesul a început ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, respectiv la 22 februarie 2021, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 483 C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum acesta a fost modificat prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018:

"Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - j

3

), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, (...). De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.".

Totodată, potrivit art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cu modificările și completările ulterioare, "dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 01 ianuarie 2019".

Având în vedere că, în speță, recursul are ca obiect decizia civilă nr. 1945/2022 din 19 octombrie 2022 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă, într-o cerere pronunțată în materia conflictelor de muncă, în raport de dispozițiile legale citate mai sus, decizia atacată este una definitivă de la pronunțare, în accepțiunea art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Dând eficiență textelor de lege sus-menționate, Înalta Curte, în temeiul 496 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va admite excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare și va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 1945/2022 din 19 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității recursului declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 1945/2022 din 19 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția I civilă, invocată de intimatul-pârât prin întâmpinare.

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 1945/2022 din 19 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția I civilă, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 09 mai 2023.