ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1099/2023

Ședința publică din data de 09 mai 2023

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 06 ianuarie 2020, pe rolul Tribunalului Suceava - secția a II-a Civilă, sub nr. x/2020, reclamanta A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta B. S.A., în calitate de corespondent pe teritoriul României pentru C., ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata următoarelor sume: 1.000.000 de euro cu titlu de daune morale pentru defuncții săi fii, D. și E., 3.000 de RON cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuieli de înmormântare, parastase și alte ritualuri religioase, precum și cheltuieli de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1349, art. 1392, art. 2223, art. 2224 din C. civ.

Pârâta B. S.A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a asigurătorului B. S.A. și excepția prematurității formulării cererii, iar, pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată sau admiterea, în parte, în măsura dovedirii afirmațiilor formulate în cuprinsul motivării acțiunii.

La 30 octombrie 2020, intervenienții F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P. și Q. au depus o cerere de intervenție voluntară principală, astfel cum a fost îndreptată prin cererea scrisă din 05 ianuarie 2021 și cererea verbală de la termenul de judecată din 11 martie 2020, prin care au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta C., prin corespondent B. S.A., obligarea acesteia din urmă la plata sumei de câte 500.000 euro, cu titlu de daune morale, cu penalități de 0,2%/zi de întârziere, până la plata efectivă și integrală a despăgubirilor, conform art. 21 din Legea nr. 132/2017, precum și la plata cheltuielilor de judecată, în caz de opoziție, în considerarea aceluiași accident rutier în urma căruia a survenit decesul numiților E. și D., ca eveniment prejudiciabil.

În drept, au invocat dispozițiile art. 194 și următoarele, art. 223, 451-453 C. proc. civ., dispozițiile art. 1357, art. 1381 și următoarele, art. 2223-2226 din C. civ., respectiv Legea 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie.

Prin întâmpinarea la cererea de intervenție voluntară principală depusă la 17 februarie 2021, pârâta B. S.A. a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepția prematurității introducerii cererii de intervenție și excepția lipsei calității procesuale active a intervenienților voluntari principali, iar, pe fondul cererii de intervenție voluntară principală, a solicitat respingerea acesteia ca nefondată.

Prin încheierea din 05 martie 2021, instanța a admis în principiu cererea de intervenție voluntară principală formulată în cauză.

La termenul de judecată din 16 aprilie 2021, instanța a luat act de renunțarea pârâtei la invocarea excepțiilor lipsei calității procesuale pasive și prematurității introducerii cererii formulate, față de cererea de chemare în judecată principală. A unit cu fondul cauzei excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtă față de cererea de intervenție voluntară principală. A respins, ca neîntemeiată, excepția prematurității introducerii cererii de către intervenienții voluntari principali, invocată de pârâtă.

La 06 mai 2021, intervenienții voluntari principali F., M., N., O., P. și Q. au depus o cerere scrisă de renunțare la judecarea cererii de intervenție voluntară principală formulată în contradictoriu cu pârâta B. S.A., în calitate de corespondent pe teritoriul României pentru C..

Prin sentința civilă nr. 61 din 24 martie 2022, Tribunalul Suceava, secția a II-a civilă a luat act de renunțarea intervenienților voluntari principali F., M., N., O., P. și Q. la judecarea cererii de intervenție voluntară principală formulată în contradictoriu cu pârâta B. S.A., în calitate de corespondent pe teritoriul României pentru C..

A respins, ca neîntemeiate, excepțiile prescripției dreptului material la acțiune și lipsei calității procesuale active a intervenienților voluntari principali G., H., I., J., K. și L., invocate de pârâtă.

A admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., în calitate de corespondent pe teritoriul României pentru C..

A obligat pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 210.000 euro, echivalentul în RON la cursul BNR din ziua plății, cu titlu de daune morale.

A respins cererea de chemare în judecată în rest, ca neîntemeiată.

A admis în parte cererea de intervenție voluntară principală formulată și precizată de intervenienții voluntari principali G., H., I., J., K. și L., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., în calitate de corespondent pe teritoriul României pentru C..

A obligat pârâta la plata în favoarea intervenientei G. a sumei de 30.000 euro, echivalentul în RON la cursul BNR din ziua plății, cu titlu de daune morale.

A obligat pârâta la plata în favoarea intervenienților H., I., J., K. și L. a sumelor de 10.000 euro pentru fiecare, echivalentul în RON la cursul BNR din ziua plății, cu titlu de daune morale.

A obligat pârâta la plata în favoarea intervenienților voluntari principali G., H., I., J., K. și L. a penalităților de întârziere în cuantum de 0,2%/zi de întârziere calculate asupra sumelor stabilite cu titlu de daune morale, începând cu a 11-a zi de la comunicarea hotărârii definitive și până la achitarea efectivă.

A respins cererea de intervenție voluntară principală în rest, ca neîntemeiată.

A obligat pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 7.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

A obligat pârâta la plata în favoarea intervenienților voluntari principali G., H., I., J., K. și L. a sumelor de 1.700 RON pentru fiecare, cu titlu de cheltuieli de judecată.

A respins cererile reclamantei și intervenienților voluntari principali privind acordarea cheltuielilor de judecată în rest, ca neîntemeiate.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta A., intervenienta G., intervenienții voluntari principali G., H., I., J., K., L. și pârâta B. S.A.

Prin decizia civilă nr. 269 din 11 noiembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Suceava - secția a II-a Civilă a respins apelurile declarate de reclamanta A., de intervenienta forțată G., de intervenienții voluntari principali G., H., I., J., K. și L., împotriva sentinței civile nr. 61 din 24 martie 2022 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția a II-a civilă.

A admis apelul declarat de pârâta B. S.A. împotriva sentinței civile nr. 61 din 24 martie 2022 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția a II-a civilă.

A schimbat în parte sentința apelată în sensul că:

A redus daunele morale acordate reclamantei la suma de 100.000 Euro (în loc de 210.000 Euro).

A redus daunele morale acordate intervenientei G. la suma de 15.000 Euro (în loc de 30.000 Euro).

A respins cererile de intervenție formulate de H., I., J., K., L. ca nefondate.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

A obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 3822,49 RON cu titlu de cheltuieli de judecată din apel.

A obligat intervenienta G. să plătească pârâtei suma de 521,24 RON cu titlu de cheltuieli de judecată din apel, iar pe intervenienții H., I., J., K. și L. la plata sumei de 347,49 RON fiecare către pârâtă, cu același titlu.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs intervenienții G., H., I., J., K. și L., în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și casarea hotărârii, cu cheltuieli de judecată.

La 03 februarie 2023, intimata-reclamantă a depus, în termen legal, întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului față de dispozițiile art. 483 C. proc. civ., astfel cum acestea au fost modificate prin art. I pct. 49 din Legea 310/2018, solicitând, în principal, respingerea recursului ca inadmisibil, iar, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.

La 14 februarie 2023, intimata-pârâtă a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, în conformitate cu prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. și ale Legii nr. 310/2018, excepția nulității recursului, pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de lege, solicitând, în principal, respingerea ca inadmisibil a recursului, în subsidiar, anularea recursului, iar, pe fond, respingerea acestuia ca nefondat.

Întrucât prezentul proces este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii de filtru, prin rezoluția din 17 februarie 2023 s-a fixat termen de judecată la 09 mai 2023 pentru soluționarea recursului în ședință publică, cu citarea părților.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 și la art. 248 din același cod, excepția inadmisibilității recursului, Înalta Curte constată că se impune a fi admisă pentru următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și acesta presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât acele căi de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ. la art. 457.

Potrivit art. 24 C. proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare, iar în conformitate cu art. 27 din același cod, hotărârile rămân supuse căilor de atac prevăzute de legea sub care a început procesul.

În speță, se constată că reclamanta a învestit Tribunalul Suceava, secția a II-a civilă la 06 ianuarie 2020 cu o cerere în materia asigurărilor, întemeiată pe dispozițiile art. 1349, art. 1392, art. 2223, art. 2224 din C. civ., Norma nr. 23/2014 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, solicitând obligarea pârâtei B. S.A. la plata de daune morale și materiale pentru prejudiciul cauzat în urma producerii accidentului rutier din 01.11.2017, în urma căruia fii acesteia, D. și E., au decedat.

Având în vedere că procesul a început ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, respectiv la 06 ianuarie 2020, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 483 C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., în forma în vigoare la data începerii procesului, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -j

3

), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.".

Totodată, potrivit art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cu modificările și completările ulterioare, "Dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 01 ianuarie 2019.".

Așadar, prin Legea nr. 310/2018 legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce privește anumite categorii de litigii, printre care se regăsesc și cele izvorând din asigurări.

Având în vedere că, în speță, recursul are ca obiect decizia nr. 269 din 11 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă în apel, într-o cerere pronunțată în materia asigurărilor, în raport de dispozițiile legale precitate, decizia atacată este una definitivă de la pronunțare, în accepțiunea art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Dând eficiență textelor de lege sus-menționate, Înalta Curte, în temeiul 496 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va admite excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimata-reclamantă prin întâmpinare și va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenții-intervenienți G., H., I., J., K. și L. împotriva deciziei nr. 269 din 11 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității recursului.

Respinge recursul declarat de recurenții-intervenienți G., H., I., J., K., L. împotriva deciziei nr. 269 din 11 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 09 mai 2023.