ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1053/2023

Ședința publică din data de 3 mai 2023

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 1 noiembrie 2021, pe rolul Tribunalului Gorj, secția a II-a civilă, sub nr. x/2021, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta B. S.A. (fostă C.), solicitând obligarea acesteia la plata de despăgubiri morale în cuantum de 418.000 euro, pentru repararea, în parte, a prejudiciului cauzat prin debranșarea abuzivă a locuinței sale din Motru, județul Gorj, de la rețeaua de furnizare a energiei electrice pe perioada 2 martie 2016 - 30 aprilie 2016.

Prin sentința nr. 27 din 7 martie 2022, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2021, s-au respins excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția prescripției, invocate de pârâta B. S.A. (fostă C.); s-a admis excepția autorității de lucru judecat, invocată de aceeași pârâtă; s-a respins acțiunea pe excepția autorității de lucru judecat.

Prin decizia nr. 599 din 6 decembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, a fost respins apelul declarat de apelantul reclamant A. împotriva sentinței pronunțate de prima instanță, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii, reclamantul a declarat recurs.

În susținerea căii de atac, recurentul-reclamant arată că instanța de apel în mod nelegal i-a îngrădit accesul liber la justiție garantat de art. 21 alin. (1) din Constituție.

Potrivit recurentului-reclamant, prin pronunțarea unei decizii definitive deși împotriva acesteia se putea exercita calea de atac a recursului, instanța de apel a încălcat și dispozițiile art. 22 alin. (2), alin. (6) și alin. (7) Cod procedură civilă, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În susținerea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul-reclamant susține că hotărârea instanței de apel nu este motivată.

Potrivit recurentului reclamant instanța de control judiciar nu a realizat o analiză logico-juridică a prevederilor art. 1.386 alin. (3) C. civ. care dispun că, dacă prejudiciul are un caracter de continuitate, despăgubirea se acordă sub formă de prestații periodice.

Ca atare, recurentul reclamant apreciază că fiecare perioadă are identitate de obiect proprie, motiv pentru care nu operează autoritatea de lucru judecat.

Mai arată recurentul-reclamant că în dosarul inițial nr. x/2017, cererea a fost timbrată în toate căile de atac, iar instanțele nu au respectat dispozițiile imperative ale art. 397 C. proc. civ., care dispun în sensul că instanța este obligată să se pronunțe asupra tuturor cererilor deduse judecății.

Recurentul-reclamant arată că cererile deduse judecății sunt: nr. 228/95/2015 - pentru perioada 12 februarie 2014 - 12 decembrie 2014; nr. 230/95/2015 - pentru perioada 12 iulie 2014 - 12 ianuarie 2015; nr. 1433/95/2015 - pentru perioada 12 februarie 2013 - 12 februarie 2015; nr. 2614/95/2015 - pentru perioada 12 februarie 2015 - 3 noiembrie 2015; nr. 3429/95/2017 - pentru perioada 2 martie 2016 - 30 aprilie 2016; nr. 4424/95/2017 - pentru perioada 28 iunie 2016 - 30 august 2016; nr. 4425/95/2017 - pentru perioada 1 mai 2016 - 27 iunie 2016.

Recurentul reclamant susține că Tribunalul Gorj s-a pronunțat în dosarele nr. x/2015, nr. y/2015 și nr. 228/95/2015 doar în considerentele sentinței nr. 51 din 10 aprilie 2018, nu și în dispozitiv.

Potrivit recurentului-reclamant în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Craiova admis apelul pârâtei CEZ România S.A. și a exonerat-o de răspundere. Deși a solicitat în calea de atac a apelului disjungerea cauzelor, cererea sa a fost respinsă. Dacă acest dosar a fost judecat separat, având identitate de obiect, rezultă că și celelalte dosare conexate au identitate de obiect proprie, în caz contrar, recurentul-reclamant apreciind că ar fi golit de conținut art. 397 alin. (1) teza I C. proc. civ., coroborat cu art. 21 alin 1, alin. (2) și alin. (3) din Constituția României.

În opinia recurentului-reclamant ar fi golit de conținut și art. 1386 alin. (3) C. civ.

În susținerea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant arată că judecătorul fondului care a pronunțat sentința nr. 51 din 10 aprilie 2018 în dosarul nr. x/2015 la care a fost conexat dosarul nr. x/2017, este același judecător care a pronunțat sentința numărul 28 din 7 martie 2022.

Recurentul-reclamant susține că instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art. 45 C. proc. civ. și că, de asemenea, a reținut greșit efectul negativ al autorității de lucru judecat cu privire la sentința nr. 51 din 2018.

În opinia recurentului-reclamant, sentința nr. 51 din 2018 are putere de lucru judecat din perspectiva efectului pozitiv, în ceea ce privește existența faptelor ilicite. În dosarul nr. x/2015, s-au acordat daune morale pentru perioada 12 februarie 2013 - 12 decembrie 2014. În considerentele și dispozitivul sentinței numărul 51 din 2018 nu se face nici o analiză acțiunii ce face obiectul dosarului conexat nr. x/2017

Ca atare, recurentul-reclamant apreciază că instanțele devolutive au aplicat greșit dispozițiile art. 397, art. 45, art. 41 C. proc. civ. și art. 61 alin. (2) C. civ., susținând că, prin nepronunțarea instanțelor pentru perioada 2 martie 2016 - 27 aprilie 2016, i s-a adus o vătămare ce nu poate fi reparată decât prin soluționarea distinctă pe fond a cauzei.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 Cod procedură civilă.

Intimata-pârâtă nu a depus la dosar întâmpinare.

La 27.04.2023, intimata-pârâtă a depus la dosar note scrise, prin care a invocat excepția nulității recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului.

Înalta Curte, analizând recursul declarat în cauză, în raport de excepția nulității, a cărei analiză este prioritară în respectarea dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a respinge excepția, reținând că au fost dezvoltate critici de nelegalitate ce se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) Cod procedură civilă.

Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată, constată că recursul declarat de recurentul-reclamant este nefondat, pentru considerentele care urmează:

Motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. nu poate fi reținut.

În analiza acestui motiv de casare, se impune a se arăta că recurentul-reclamant invocă faptul că, prin mențiunea "definitivă" din dispozitivul deciziei recurate, instanța de apel i-a îngrădit accesul liber la justiție garantat de art. 21 alin. (1) din Constituție și a încălcat și dispozițiile art. 22 alin. (2), alin. (6) și alin. (7) Cod procedură civilă.

Înalta Curte arată că, potrivit art. 442 alin. (1) C. proc. civ., "Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale cuprinse în hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu ori la cerere".

Totodată, în raport de art. 445 C. proc. civ., "Îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor contradictorii ori completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art. 442-444".

Reiese, astfel, că menționarea eronată de către instanța de apel că hotărârea este definitivă nu poate constitui o critică de nelegalitate din perspectiva prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Nu poate fi reținută nici îngrădirea accesului liber la justiție, partea exercitând calea de atac a recursului, ce face obiectul prezentei cauze.

Înalta Curte nu poate reține nici motivul de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în susținerea căruia recurentul-reclamant a arătat că hotărârea recurată nu este motivată.

Contrar argumentelor recurentului-reclamant, Înalta Curte reține că în apel, reclamantul a invocat existența unei cauze de nulitate absolută a sentinței apelate, considerând că prima instanță era incompatibilă absolut să soluționeze cauza, iar, pe de altă parte, greșita aplicare a dispozițiilor art. 431 C. proc. civ., acesta apreciind că nu sunt îndeplinite în cauză condițiile autorității de lucru judecat.

Din analiza hotărârii pronunțate de instanța de apel, reiese că aceasta s-a pronunțat cu privire la toate criticile invocate de reclamant.

Totodată, Înalta Curte arată că recursul declarat în cauză vizează decizia nr. 599 din 6 decembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2021, astfel că nemulțumirile sale ce vizează modul de soluționare a dosarului nr. x/2017 nu pot face obiectul analizei.

Înalta Curte reține că în susținerea motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant reiterează criticile expuse în calea de atac a apelului, cu privire la incompatibilitatea judecătorului care a soluționat cauza în primă instanță.

Or, susținerile recurentului-reclamant prezentate de acesta drept motive de recurs nu conțin critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate, din moment ce nu sunt altceva decât afirmațiile aceleiași părți făcute în fața instanței de apel, care și-au primit deja o rezolvare prin hotărârea atacată.

Prezentarea din nou a argumentelor expuse în cererea de apel nu răspunde exigențelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., care impun invocarea unor critici care pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar modul de redactare a cererii de recurs nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curți, învestite cu verificarea legalității hotărârii instanței de apel.

Prin reluarea criticilor deja cenzurate de instanța de apel, recurentul-reclamant tinde să obțină o nouă verificare a susținerilor sale, cu toate că legea recunoaște doar dublul grad de jurisdicție și căile extraordinare de atac.

O ultimă critică expusă de recurentul-reclamant vizează greșita soluționare a excepției autorității de lucru judecat.

Prealabil, se impune a se arăta că aceste critici vor fi analizate nu subsumat motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă, cum a solicitat recurentul-reclamant, ci din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., invocându-se încălcarea prevederilor art. 431 C. proc. civ.

În analiza acestui motiv de casare, se impune a se arăta că, potrivit art. 430 C. proc. civ., hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale, ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată.

Totodată, art. 431 Cod procedură civilă, prevede că "(1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect. (2) Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă".

Autoritatea de lucru judecat cunoaște, așadar, două manifestări: prima corespunde unui efect negativ, de natură să oprească o a doua judecată și presupune tripla identitate de părți, obiect și cauză; cea de-a doua operează când efectul hotărârii se manifestă pozitiv și relevă modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea ca dezlegarea dată să mai fie contrazisă. În acest din urmă caz, chestiunile deja rezolvate se impun într-un al doilea proces care are legătură cu litigiul anterior și, în cazul efectului pozitiv, instanța nu mai trebuie să identifice cele trei elemente comune, ci doar dezlegarea dată unei situații juridice identice ori similare. Atunci când este chemat să se pronunțe asupra unei chestiuni de drept, judecătorul nu poate să nu țină seama de rezultatul trecut în puterea de lucru judecat, căci lucrul judecat își extinde efectele asupra lucrului de judecat.

Instanța de apel a reținut în mod legal că, atât prin acțiunea dedusă judecății și înregistrată sub nr. x/2021, cât și în cea înregistrată sub nr. x/2017, reclamantul a urmărit obligarea aceluiași pârât la plata de despăgubiri pentru aceeași cauză, respectiv prejudiciu moral suportat în perioada 02.03.2016 - 30.04.2016, pentru debranșarea abuzivă a locuinței sale, motiv pentru care efectul negativ al autorității de lucru judecat al sentinței nr. 51 din 10 aprilie 2018, poate fi opus în cea de a doua cauză.

De altfel, chiar recurentul-reclamant a arătat prin că cererea ce face obiectul prezentei cauze a mai constituit obiect al dosarului nr. x/2017, conexat la dosarul nr. x/2015, fără ca instanțele să se pronunțe asupra pretențiilor solicitate.

În consecință, în raport de rațiunile înfățișate, Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă B. S.A. (fostă C.) și, în raport de dispozițiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 599 din 6 decembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă B. S.A. (fostă C.).

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 599 din 6 decembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 mai 2023.