ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1041/2023

Ședința publică din data de 3 mai 2023

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată și reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată sub nr. x/2019 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pârâta SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ C.F.R. MARFĂ S.A., prin B.., solicitând să se constatate abuzul contractual constând în nepredarea în integralitate a vagoanelor reprezentând fier vechi, care fac obiectul contractului nr. V.1.5./186/2017, inclusiv a boghiurilor; obligarea pârâtei la predarea, în integralitate, a vagoanelor reprezentând fier vechi, inclusiv a boghiurilor aferente vagoanelor dezmembrate (147 vagoane), respectiv obligarea pârâtei de a pune la dispoziție, în vederea dezmembrării și tăierii boghiurilor aferente vagoanelor rămase de dezmembrat (144 de vagoane); cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2159 din 11 noiembrie 2020, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2019, s-a respins primul capăt de cerere, ca inadmisibil. S-a admis excepția autorității de lucru judecat și s-a respins al doilea capăt de cerere pentru existența autorității de lucru judecat.

Prin decizia nr. 440A din 16 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a fost admis apelul declarat de apelanta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 2159 din 11 noiembrie 2020, pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă; a fost anulată în parte sentința și, în rejudecare, a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat, ca nefondată și a fost respinsă acțiunea (capătul II), ca neîntemeiată.

Împotriva acestei decizii, reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs.

În susținerea recursului, recurenta-reclamantă invocă încălcarea de către instanța de apel a principiului disponibilității - art. 9 alin. (2) C. proc. civ. și a art. 1.270 C. civ.

Potrivit recurentei-reclamante, instanța de apel a respins cererea de chemare în judecată, invocând și reținând un motiv străin de apărările formulate de intimata-pârâtă în cauză, încălcând prevederile art. 9 alin. (2) din C. proc. civ.

În acest sens, recurenta-reclamantă arată că, deși intimata-pârâtă nu a invocat ca și motiv de refuz de a preda boghiurile materialul din care sunt fabricate acestea, instanța de apel a reținut acest aspect, față de concluziile raportului de expertiză tehnică extrajudiciară depus la dosar.

Recurenta-reclamantă mai susține că nici în contractul încheiat nu se prevede dreptul intimatei-pârâte de a recupera oțelul și că nici nu avea cum să se prevadă acest lucru, deoarece oțelul intra în categoria fierului vechi, în conformitate cu prevederile art. 5 și ale Anexei 2 din Hotărârea nr. 856/2002 privind evidenta gestiunii deșeurilor periculoase și pentru aprobarea listei cuprinzând deșeurile, inclusiv deșeurile periculoase.

În raport de dispozițiile art. 9 alin. (2) C. proc. civ., recurenta-reclamantă arată că obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile șj apărările părților, or, intimata-pârâtă, nici prin întâmpinarea formulată în fața primei instanțe, nici prin întâmpinarea depusă în apel nu a motivat refuzul de a preda boghiurile, întrucât acestea ar fi compuse din oțel și nu din minereu de fier pur.

Mai mult, nici în contractul încheiat între părți nu se prevede dreptul intimatei-pârâte de a recupera altceva decât piese și componente ce pot fi refolosite, în conformitate cu prevederile art. 5.4. Astfel cum precizează recurenta-reclamantă, oțelul este un aliaj al fierului. Fierul nu se află în stare pură în obiecte, ci doar în aliaje de fier. Obiectul contractului nu se referă la colectarea de minereu de fier, căci, dacă ar fi așa, nu ar putea colecta nimic, nici măcar carcasele vagoanelor, căci și acestea sunt aliaje de fier și nu minereu pur de fier. Recurenta-reclamantă arată că acest lucru ar însemna că nu ar fi avut nimic ce colectat, contractul neavând obiect.

Recurenta-reclamantă susține că obiectul contractului prin referirea la fier vechi vizează aliaje de fier în obiecte vechi, în acest caz, vagoane vechi scoase din uz. Odată tăiate vagoanele (carcase și boghiuri) ele sunt fier vechi (generic, căci nu mai sunt obiecte). Oțelul este cel mai comun, cunoscut și utilizat aliaj al fierului și cel mai comun aliaj reciclabil al fierului în industria de recuperare a fierului. În contract nu se prevede dreptul intimatei de a recupera oțelul, deorece oțelul este fier (aliaj din fier) și intră în categoria fierului vechi vândut.

Recurenta-reclamantă susține că instanța de apel a încălcat astfel dispozițiile art. 1.270 C. civ., conform cărora contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante.

Recurenta-reclamantă evocă dispozițiile art. 5.4. din contract și susține că instanța de apel a încălcat și prevederile art. 5 și ale Anexei 2 din Hotărârea nr. 856/2002 privind evidența gestiunii deșeurilor și pentru aprobarea listei cuprinzând deșeurile, inclusiv deșeurile periculoase, precum și a dispozițiilor art. 1.270 C. civ., contractul încheiat între părți având ca obiect vânzarea de fier vechi și nu fier, materialul chimic reținut de instanță

Recurenta-reclamantă arată că prevederile art. 5 și ale Anexei 2 din Hotărârea nr. 856/2002 definesc și includ în aceeași categorie deșeurile de aliaj de fier și oțelul ca aliaj al fierului, instanța de apel neavând niciun temei legal pentru a le distinge, din moment ce nici legiuitorul și nici părțile prin contract nu au distins.

Totodată, recurenta-reclamantă invocă și interpretarea greșită de către instanța de apel a dispozițiilor Ordinului nr. 1404/2006 privind aprobarea Normei tehnice feroviare "Vehicule de cale ferată. Prescripții tehnice pentru repararea cadrelor de boghiuri ce echipează vagoanele de marfă și călători".

Recurenta-reclamantă arată că, în raport de art. 5.4 din contractul nr. V.l.5/186/2017, intimata-pârâtă are dreptul să rețină doar acele piese și componente care pot face obiectul recuperării și reutilizării, iar potrivit preambulului Normei tehnice feroviare "Vehicule de cale ferată. Prescripții tehnice pentru repararea cadrelor de boghiuri ce echipează vagoanele de marfă și călători", aprobate prin Ordinul nr. 1404/2006 emis de Ministerul Transporturilor, norma tehnică feroviară stabilește condițiile tehnice pentru verificarea, întreținerea și repararea cadrelor de boghiuri de la vagoanele de marfă și călători, care circulă pe căile ferate din România, în vederea prelungirii duratei de viață a acestor subansambluri și a asigurării funcționalității lor în condiții optime de fiabilitate și siguranță.

În raport de art. 1.5 din aceeași normă și de art. 5.4 din contract, recurenta-reclamantă susține că boghiurile nu sunt piese sau componente, ele reprezintă subansambluri ale vagoanelor și nu fac obiectul prevederilor art. 5.4 din contract, pentru ca intimata-pârâtă să aibă dreptul de a le reține.

Sub un ultim aspect, recurenta-reclamantă arată că boghiurile sunt subansambluri de vagoane și reprezintă 50% din tara vagonului, iar obiectul contractului este "vânzarea de vagoane casate pe roți proprii" și nu jumătăți de vagoane, că de la data începerii executării contractului (2017, până la punerea în executare a hotărârii judecătorești și numirea noii conduceri), în dezmembrarea primelor 153 vagoane, intimata-pârâtă a declarat recuperabile și a recuperat efectiv piese, care au reprezentat maxim 3% din masa vagonului (tara vagonului). Odată cu punerea în executare a hotărârii judecătorești și respectiv odată cu schimbarea conducerii, fără nicio explicație, intimata-pârâtă a reținut boghiurile în greutate de 50% din masa fiecărui vagon, pretinzând că sunt piese recuperabile.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului.

Recurenta-reclamantă nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte, analizând recursul declarat în cauză, în raport de excepția nulității, a cărei analiză este prioritară în respectarea dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a admite excepția, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte arată că, potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Așadar, pentru a conduce la casarea hotărârii atacate, recursul nu se poate limita doar la indicarea uneia sau mai multor ipoteze dintre cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., condiția legală a dezvoltării motivelor presupunând ca ele să poată fi încadrate într-unul dintre acestea.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În speță, autoarea căii de atac a invocat în mod expres motivele de nelegalitate reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., invocând încălcarea de către instanța de apel a art. 9 alin. (2) C. proc. civ., a art. 5 și a Anexei 2 din Hotărârea nr. 856/2002 privind evidența gestiunii deșeurilor și pentru aprobarea listei cuprinzând deșeurile, inclusiv deșeurile periculoase, a dispozițiilor art. 1.270 C. civ., a dispozițiilor Ordinului nr. 1404/2006 privind aprobarea Normei tehnice feroviare "Vehicule de cale ferată. Prescripții tehnice pentru repararea cadrelor de boghiuri ce echipează vagoanele de marfă și călători".

Înalta Curte arată că încălcarea normelor de drept procesual se circumscrie motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., iar încălcarea normelor de drept material, motivului de recurs prevăzut de 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că, deși recurenta-reclamantă invocă încălcarea de către instanța de apel a dispozițiilor procedurale, respectiv a normelor de drept material arătate mai sus, nu au fost formulate critici concrete de nelegalitate împotriva deciziei din apel, ci critici care reflectă, în realitate, nemulțumirea acesteia față de interpretarea probelor administrate și de situația de fapt reținută de instanța de apel, urmărind o nouă verificare a apărărilor sale.

Or, motivele de casare invocate implică raportarea criticilor formulate la conținutul deciziei care formează obiect al căii extraordinare de atac, iar nu repunerea în discuție a fondului cauzei.

Înalta Curte precizează, de asemenea, că argumentele ce vizează prevederile art. 5.4. din contract nu pot fi apreciate ca și critici de nelegalitate, în condițiile în care interpretarea contractului nu poate fi făcută decât prin intermediul mijloacelor de probă administrate, reprezentând, așadar, critici de netemeinicie.

Recurenta-reclamantă tinde, prin expunerea criticilor referitoare la interpretarea dispozițiilor contractuale, la o devoluare a fondului, ceea ce este incompatibil cu calea de atac extraordinară a recursului, în cadrul căreia se verifică exclusiv legalitatea hotărârii, respectiv corecta aplicare a legii la situația de fapt stabilită de instanțele de fond, neputându-se realiza o verificare a temeiniciei și a elementelor de fapt ale cauzei.

Așa fiind, examinarea memoriului de recurs conduce spre concluzia că recurenta-reclamantă nu a formulat nicio critică aptă să poată fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Cum sancțiunea nulității recursului intervine nu doar atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului, iar o astfel de situație intervine și în cauza de față, așa cum s-a arătat, Înalta Curte, dând eficiență prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează să admită excepția nulității și, în temeiul art. 496 alin. (1) din același Cod, să anuleze recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului, invocată de intimata SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR MARFĂ - CFR MARFĂ S.A.

Anulează recursul declarat de recurenta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 440A din 16 martie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 mai 2023.