ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 102/2023
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 102/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Ședința publică din data de 25 ianuarie 2023
Analizând actele dosarului și decizia recurată, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 100/28.01.2021, Tribunalul Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a respins acțiunea formulată de reclamantul A. împotriva pârâtei Regia Națională a Pădurilor - ROMSILVA S.A. - Direcția Silvică Gorj, având ca obiect contestație decizie de concediere.
Împotriva acestei sentințe, reclamantul A. a declarat apel.
Prin încheierea din 26.05.2021, Curtea de Apel Craiova, secția de litigii de muncă și asigurări sociale a suspendat judecata cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2021, aflat pe rolul Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal.
Prin decizia nr. 1886/07.07.2022, aceeași instanță a constatat perimat apelul.
Împotriva acestei decizii, A. a declarat recurs, solicitând casarea acesteia și menținerea măsurii suspendării.
În motivare, a arătat că instanța de apel a omis faptul că prin încheierea din 22.09.2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021, s-a dispus sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (1) lit. d) și ale art. 70 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 295/2014 și că în cauză se impunea menținerea măsurii suspendării până la soluționarea cererii sale, întrucât, în opinia sa, de soluția ce urma să o pronunțe instanța de contencios constituțional depindea soluția din cauză.
În drept, criticile recurentului-reclamant au fost circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.
Intimata-pârâtă nu a formulat întâmpinare.
Luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată astăzi în ședință publică, din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:
În conformitate cu art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (1) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă recursul nu este motivat în termenul legal sau dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.
Așadar, pentru a conduce la casarea hotărârii atacate, recursul nu se poate limita doar la indicarea uneia sau mai multor ipoteze dintre cele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., condiția legală fiind aceea ca dezvoltarea motivelor să facă posibilă încadrarea lor în motivele de nelegalitate prevăzute de lege și să fie raportată la conținutul deciziei atacate, cu indicarea modalității în care instanța nu s-a conformat normelor legale pretins încălcate.
În speță, prin decizia recurată, instanța de prim control judiciar a constatat perimat apelul declarat de autorul căii de atac împotriva sentinței primei instanțe, justificat de faptul că de la data soluționării definitive a procesului care a stat la baza suspendării judecății litigiului au trecut mai mult de 6 luni, fără ca părțile să fi întocmit vreun act de procedură în acest interval de timp.
Prin memoriul de recurs, autorul căii de atac a invocat nelegalitatea hotărârii recurate prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., susținând, în esență, că în cauză se impunea menținerea suspendării, atât timp cât în procesul care a fundamentat suspendarea cauzei în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., fusese sesizată Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (1) lit. d) și ale art. 70 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 295/2014.
Criticile recurentului nu se circumscriu însă ipotezelor de la art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și nu reprezintă chestiuni de nelegalitate care să poată fi analizate de instanța de recurs, întrucât, așa cum rezultă din cele expuse mai sus, argumentele sale nu vizează decizia instanței de control devolutiv.
Deși raționamentul expus de către instanța de apel în justificarea perimării apelului a vizat condițiile prevăzute de normele procesuale pentru intervenirea ei - soluționarea definitivă a dosarului pentru care s-a suspendat judecata procesului și trecerea unei perioade mai mari de 6 luni de la această dată fără ca părțile să întreprindă vreun act de procedură -, susținerile recurentului privesc, în esență, măsura suspendării.
În acest context, de vreme ce elementele care stau la baza demersului judiciar al recurentului nu se identifică în conținutul motivării deciziei pronunțate, acestea nu pot fi circumscrise niciunui motiv de nelegalitate, atât timp cât ele nu sunt îndreptate împotriva considerentelor care au stat la baza motivării soluției pronunțate.
De asemenea, Înalta Curte constată că deși prin memoriul de recurs se reclamă nelegalitatea deciziei recurate și prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (6) C. proc. civ., autorul nu indică care dintre cele trei ipoteze subsumate acestui caz ar fi incidentă - lipsa motivelor din cuprinsul hotărârii, existența unor motive contradictorii sau faptul că hotărârea atacată cuprinde numai motive străine de natura cauzei - și nu dezvoltă niciun argument susceptibil de a fi încadrat în una dintre aceste situații, motiv pentru care invocarea acestui caz de casare apare ca fiind formală.
În concluzie, criticile, în ansamblul lor, nu pot face obiectul analizei în calea extraordinară de atac a recursului, care, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmărește să supună examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, dând eficiență prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va anula recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 1886/07.07.2022, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de litigii de muncă și asigurări sociale.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 ianuarie 2023.