Decizia nr. 748/2023 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 8/2022 a Curții de Apel Galați

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată sub nr. x/2021 pe rolul Curții de Apel Galați – secția I civilă revizuenta A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul B., să se dispună revizuirea sentinței civile nr. 5703/30.10.2020, pronunțată de Judecătoria Galați – secția civilă în dosarul nr. x/2019, iar în rejudecare, respingerea cererii de divorț.

Sentința pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă Prin sentința civilă nr. 8 din 18 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, a fost admisă excepția tardivității cererii de revizuire a sentinței civile nr. 5703/30.10.2020, pronunțată de Judecătoria Galați, secția civilă în dosarul nr. x/2019, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și, în consecință, a fost respinsă, ca tardiv formulată, cererea de revizuire întemeiată pe acest temei de drept; a fost admisă excepția inadmisibilității cererii de revizuire a sentinței civile nr. 5703/30.10.2020, pronunțată de Judecătoria Galați, secția civilă în dosarul nr. x/2019, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și, în consecință, respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire întemeiată pe acest temei de drept.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 8 din 18 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă a formulat cale de atac revizuenta A., prin care a solicitat admiterea "apelului", admiterea cererii de revizuire și anularea sentinței civile 5703/30.10.2020 a Judecătoriei Galați. În motivare a arătat că, prin cererea de revizuire formulată, a solicitat anularea sentinței civile nr. 5703/30.10.2020, pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul x/2019, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) punctul 5 și 8 C. proc. civ. Învederează că s-a căsătorit cu intimatul B. la data de 23 mai 2011 și au locuit în Italia, iar în anul 2015 s-au separat în fapt, recurenta revenind în România. Înainte de a pleca în România ce doi au stabilit că intimatul va demara procedura de divorț, soția lăsându-i o procură în acest sens. Întrucât intimatul nu confirma inițierea demersurilor, recurenta a formulat o cerere de desfacere a căsătoriei, aceasta fiind soluționată prin sentința civilă nr. 5703 din 30 octombrie 2020 a Judecătoriei Galați, pronunțată în dosarul x/2019 Înainte ca hotărârea de divorț să rămână definitivă, recurenta a dat naștere unui copil conceput cu actualul partener, devenind incidente dispozițiile art. 414 alin. (1) din C. civ. conform cărora "copilul născut sau conceput în timpul căsătoriei are ca tată pe soțul mamei". Ofițerii de stare civilă nu au putut înregistra nașterea copilului deoarece recurenta purta un alt nume decât cel al tatălui prezumtiv, astfel încât a formulat acțiune având ca obiect "încuviințare nume minor și tăgadă paternitate", precum și cerere de emitere a unei ordonanțe președințiale având ca obiect "încuviințare nume minor", admisă. Pentru realizarea procedurii de citare în litigiile anterior menționate, recurenta a luat legătura cu intimatul din prezenta cauză, acesta relatându-i că sunt divorțați în Maroc din anul 2016. La data de 11 mai 2021 a intrat în posesia hotărârii nr. 1678 din 16 decembrie 2016, a cărei recunoaștere a obținut-o prin sentința civilă nr. 1224 din 20 august 2021, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul x/2021, definitivă la data de 5 octombrie 2021. Ulterior, recurenta s-a prezentat la starea civilă cu hotărârea nr. 1678 din 16 decembrie 2016 și sentința civilă nr. 1224 din 20 august 2021, pronunțată de Tribunalul Galați, prin care s-a dispus recunoașterea în România a acestei hotărâri, însă funcționarii din cadrul serviciului de stare civilă i-au comunicat că nu pot înregistra divorțul din Maroc deoarece este deja înregistrat divorțul pronunțat în România, fiind necesară mai întâi anularea hotărârii de divorț din România și ulterior înregistrarea divorțului din Maroc și a mențiunilor corespunzătoare rubricii fiului său conform cărora acesta este născut din afara căsătoriei sale cu pârâtul. Prin sentința civilă nr. 8 din 18 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, a fost admisă excepția tardivității formulării cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., cât și excepția inadmisibilității cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Apreciază recurenta că în mod greșit a admis instanța excepția tardivității formulării cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. În opinia Curții de Apel Galați, termenul de o lună pentru promovarea cererii de revizuire întemeiată pe disp. art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. a început să curgă de la data de 11.05.2021, când revizuenta a primit prin poștă hotărârea judecătorească de divorț din Maroc (hotărârea din Maroc a fost tradusă la data de 10.02.2021 în limbile franceză și română de către tatăl pârâtului înainte de a o expedia prin poștă). Apreciază că termenul de o lună nu poate curge de la data de 11.05.2021, când a fost comunicată hotărârea judecătorească din Maroc, deoarece legiuitorul face referire la sintagma "înscris doveditor", nu la un simplu înscris. Or, hotărârea de divorț din Maroc nu avea calitatea de înscris doveditor la momentul la care recurenta a primit-o, ci a dobândit această calitate la data rămânerii definitive a hotărârii de recunoaștere a sentinței de divorț din Maroc, respectiv la data de 05.10.2021. Așadar, termenul de o lună pentru promovarea cererii de revizuire începe să curgă de la data de 05.10.2021, când a rămas definitivă sentința civilă nr. 1224/20.08.2021 a Tribunalului Galați privind recunoașterea hotărârii străine de divorț. Art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. face referire la termenul de "înscrisuri doveditoare", or, hotărârea de divorț pronunțată în Maroc nu reprezenta un "înscris doveditor" la data la care revizuenta a primit-o și a luat cunoștință de aceasta, deoarece nu putea face dovada niciunui fapt juridic câtă vreme nu era recunoscută pe teritoriul României. Revizuenta a înțeles să urmeze procedura recunoașterii hotărârii străine cu scopul de a valorifica acest înscris și cu scopul de a-i oferi calitatea de "înscris doveditor". Consideră că procedura de recunoaștere a hotărârii străine putea chiar să fie respinsă dacă nu erau îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 1096 C. proc. civ., iar înscrisul ar fi rămas la fel de nefolositor și lipsit de efecte juridice, adică "nedoveditor". La data rămânerii definitive a hotărârii de recunoaștere a divorțului din Maroc, respectiv 05.10.2022, înscrisul reprezentat de hotărârea nr. 1678/16.12.2016 a devenit unul doveditor, putând produce efecte pe teritoriul României, iar la data de 20.10.2021 a fost înregistrată cererea de revizuire pe care o apreciază ca fiind formulată înăuntrul termenului legal. Pentru aceste motive, solicită admiterea "apelului" și schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul admiterii cererii de revizuire și anulării sentinței civile nr. 5703/30.10.2020 a Judecătoriei Galați. Apreciază recurenta că în mod greșit a admis instanța excepția inadmisibilității formulării cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Din înscrisurile depuse la dosar reiese faptul că există 2 hotărâri potrivnice de divorț (hotărârea nr. 1678/16.12.2016 a Tribunalului din Maroc — recunoscută prin sentința civilă nr. 1224/20.08.2021 a Tribunalului Galați și sentința civilă nr. 5703/30.10.2020 a Judecătoriei Galați). Hotărârea nr. 1678/16.12.2016 a Tribunalului din Maroc vizează divorțul soților prin acord, iar sentința civilă nr. 5703/30.10.2020 a Judecătoriei Galați vizează divorțul soților din culpă comună, acesta fiind argumentul pentru care apreciază că cele două hotărâri judecătorești sunt potrivnice, iar cererea de revizuire este admisibilă. Prima instanță a admis excepția inadmisibilității cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reținând că, de fapt, "prima hotărâre" nu ar fi cea din Maroc, ci cea din România deoarece "efectele juridice ale acesteia și caracterul ei definitiv a fost dobândit abia după ce a fost recunoscută pe teritoriul României prin sentința civilă nr. 1224/20.08.2021 ". Prin recunoasterea hotărârii străine din Maroc obținută prin sentința civilă nr. 1224/20.08.2021, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. x/2021, s-a validat în mod retroactiv hotărârea nr. 1678/16.12.2016 a Tribunalului din Maroc deoarece autoritățile din România vor face mențiune în registrele de stare civilă despre un divorț care a avut loc în anul 2016, când a rămas definitivă hotărârea de divorț din Maroc, nicidecum despre un divorț care ar fi avut loc în anul 2021, când a fost recunoscută hotărârea de divorț din Maroc. Apreciază că prin efectul sentinței civile nr. 1224/20.08.2021, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. x/2021, hotărârea nr. 1678/16.12.2016 a Tribunalului din Maroc își produce efectele juridice în mod retroactiv, începând cu data rămânerii sale definitive (2016), iar nu începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de recunoaștere (2021). Doar dacă ne-am fi aflat în ipoteza în care Tribunalul Galați ar fi respins cererea de recunoaștere și nu ar fi existat o hotărâre care să valideze divorțul din Maroc, s-ar fi putut vorbi despre situația în care hotărârea nr. 1678/16.12.2016 a Tribunalului din Maroc nu ar fi avut efecte juridice în România nici înainte de pronunțarea sentinței civile nr. 5703/30.10.2020 a Judecătoriei Galați, nici ulterior. Pentru aceste motive, solicită admiterea "apelului" și schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul admiterii cererii de revizuire și anulării sentinței civile nr. 5703/30.10.2020 a Judecătoriei Galați.

Apărările formulate în cauză Intimatul B., prin curator special, avocat C., a formulat întâmpinare, în termen legal, prin care a solicitat respingerea apelului declarat. Arată că cererea de revizuire trebuie formulată în termen de o lună de la data la care revizuentul a descoperit înscrisul în discuție, legea impunând descoperirea înscrisului, iar nu și recunoașterea lui de către o autoritate română, în situația în care el provine de la un stat sau de la o autoritate română. Însăși recurenta a recunoscut prin cererea de revizuire faptul că înscrisul i-a fost adus la cunoștință de fostul socru la data de 11.05.2021, când i-a fost transmis, iar cererea de recunoaștere a hotărârii marocane pe teritoriul României a fost promovată de către recurentă la data de 28.07.2021, precizând faptul că traducerea hotărârii s-a făcut la data de 14.05.2021. Apreciază că termenul de o lună nu a fost respectat, cererea de revizuire a sentinței civile nr. 5703/2020 fiind formulată tardiv. În ceea ce privește inadmisibilitatea cererii de revizuire a sentinței civile nr. 5703/2020 a Judecătoriei Galați, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arată că hotărârea pronunțată de instanța din Maroc în anul 2016 aparent ar fi prima hotărâre, dar efectele juridice ale acesteia și caracterul ei definitiv a fost dobândit abia după recunoașterea ei pe teritoriul României prin sentința civilă 1224/2021. Apreciază că sentința civilă nr. 5703/2020, pronunțată de Judecătoria Galați, are autoritate de lucru judecat față de sentința civilă nr. 1224/2021, pronunțată de Tribunalul Galați, iar nu invers. Hotărârea emisă de instanța din Maroc nu poate fi reținută ca prima hotărâre, aceasta fiind prima doar ca dată a emiterii, întrucât pe teritoriul României ea a produs efecte juridice abia la momentul rămânerii definitive a sentinței civile de recunoaștere a ei, prin sentința civilă nr. 1224/2021 a Tribunalului Galați, la data de 01.10.2021.

Procedura în fața Înaltei Curți Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 29 iunie 2022 și a fost repartizat aleatoriu Completului nr. 4, astfel cum reiese din fișa Ecris. Cauza a fost supusă procedurii de regularizare, nefiind întocmit raportul de admisibilitate față de data inițială a dosarului, 13 noiembrie 2019, ulterioară datei de 21 decembrie 2018, când au fost abrogate dispozițiile art. 493 C. proc. civ. Constatându-se încheiată procedura prealabilă, s-a fixat termen pentru soluționarea recursului la 4 mai 2023, în ședință publică, cu citarea părților, termen la care Înalta Curte a calificat calea de atac exercitată în cauză ca fiind recurs și a rămas în pronunțare asupra acestuia. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată caracterul fondat al criticilor formulate împotriva acesteia, având în vedere următoarele considerente: În prealabil, Înalta Curte urmează a califica motivul de casare incident în cauză având în vedere împrejurarea că recurenta nu a indicat, în mod expres, cazul de casare pe care își întemeiază cererea de recurs. Nemulțumirea revizuentei privește soluția adoptată de instanță cu privire la excepția tardivității formulării cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) punctul 5 C. proc. civ. și la excepția inadmisibilității cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) punctul 8 C. proc. civ. Conform dispozițiilor art. 488 alin. (1) punctul 5 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când, "prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității." Motivul de nelegalitate incident evocă prevederile art. 175 și art. 176 din C. proc. civ., referitoare la nulitatea condiționată sau necondiționată a actelor de procedură, precum și pe cele ale art. 178, ce vizează regimul juridic al nulității, și ale art. 179 din același cod, ce privesc efectele acesteia. Nulitatea, ca sancțiune procedurală, se impune a fi analizată în strânsă corelație cu actele de procedură pe care instanța, părțile sau alți participanți le-au îndeplinit pe parcursul activității judiciare. Prin critica subsumată motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 5 C. proc. civ. recurenta-revizuentă a susținut nelegalitatea sentinței nr. 8 din 18 aprilie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Galați – secția I civilă, întrucât s-a admis excepția tardivității, invocată din oficiu, și a fost anulată, ca tardiv declarată, cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) punctul 5 C. proc. civ., precum și excepția inadmisibilității formulării cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) punctul 8 C. proc. civ., ambele formulate de revizuenta A. împotriva sentinței civile nr. 5703 din 30 octombrie 2020 a Judecătoriei Galați, secția civilă, pronunțată în dosarul x/2019 Ambele critici sunt fondate, urmând a fi analizate succesiv în cele ce urmează. În ceea ce privește critica de nelegalitate privind soluționarea greșită a excepției tardivității formulării cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) punctul 5 C. proc. civ., Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., "Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti" (..), "în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) punctul 5, din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă." În cauză, prin cererea de revizuire, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., revizuenta a solicitat anularea sentinței civile nr. 5703 din 30 octombrie 2020 a Judecătoriei Galați, secția civilă, pronunțată în dosarul x/2019, apreciind că înscrisul nou apărut este reprezentat de hotărârea de divorț pronunțată în Maroc la data de 16 decembrie 2016, a cărei recunoaștere pe teritoriul României a obținut-o ca urmare a pronunțării sentinței civile 1224 din 20 august 2021 de către Tribunalul Galați în dosarul x/2021 Curtea de Apel Galați a invocat, din oficiu, la termenul din data de 13 aprilie 2022, excepția tardivității formulării cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) punctul 5 C. proc. civ., pe care a admis-o. Pentru a pronunța această soluție, curtea a arătat că înscrisul intitulat "hotărârea de divorț nr. 1678/16.12.2016" emanat de la o instanță marocană nu era necesar a fi recunoscut sub aspectul efectelor juridice pe care le-ar produce în România pentru a deschide revizuentei calea formulării cererii de revizuire, ci trebuia doar să ajungă la cunoștința ei prin orice mijloc, bineînțeles, conținutul lui putând fi cunoscut (tradus, eventual). Cum revizuenta a recunoscut, prin cererea de revizuire, că înscrisul i-a fost adus la cunoștință chiar de fostul său socru la data de 11 mai 2021, când i-a fost transmis, iar cererea de recunoaștere a hotărârii marocane pe teritoriul României a fost promovată de reclamanta-revizuentă la data de 28.07.2021, termenul de o lună, defipt de art. 511 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., nu a fost respectat de revizuentă și, în aceste condiții, cererea de revizuire a sentinței civile nr. 5703/30.10.2020 a Judecătoriei Galați sub acest motiv a fost tardiv formulată. Înalta Curte constată că hotărârea de divorț nr. 1678 din 16 decembrie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2016, de către Tribunalul de Primă Instanță din Khouribga – Divizia Jurisdicției Familiale din Regatul Maroc, prin care s-a dispus divorțul revizuentei A. de soțul acesteia, B., hotărâre rămasă definitivă la data de 24 noiembrie 2016, a fost recunoscută pe teritoriul României prin sentința civilă nr. 1224 din 20 august 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021 de către Tribunalul Galați, secția I civilă. Sentința civilă nr. 1224 din 20 august 2021, pronunțată de Tribunalul Galați, secția I civilă, a fost comunicată revizuentei la data de 1 septembrie 2021, conform procesului-verbal de înmânare de la dosarul x/2021 În acord cu dispozițiile art. 466 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârile pronunțate în primă instanță pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede în mod expres altfel", termenul de apel fiind de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, în acord cu dispozițiile art. 468 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. Având în vedere dispozițiile legale anterior menționate, sentința civilă nr. 1224 din 20 august 2021, pronunțată de Tribunalul Galați, secția I civilă, a rămas definitivă la data de 4 octombrie 2021 (termen prorogat, în acord cu dispozițiile art. 181 alin. (2) din C. proc. civ., din data de 2 octombrie 2021, sâmbătă, pentru prima zi lucrătoare care urmează, luni), aceasta fiind data la care hotărârea de divorț nr. 1678 din 16 decembrie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2016, de către Tribunalul de Primă Instanță din Khouribga – Divizia Jurisdicției Familiale din Regatul Maroc, a devenit un înscris apt să producă efecte juridice în România, dobândind forța probantă a unui înscris autentic potrivit art. 1.107 coroborat cu art. 434 din C. proc. civ. Prin urmare, Înalta Curte apreciază că data de la care curge termenul pentru formularea cererii de revizuire este data rămânerii definitive a sentinței civile nr. 1224 din 20 august 2021, pronunțată de Tribunalul Galați, secția I civilă, întrucât de la acest moment hotărârea de divorț nr. 1678 din 16 decembrie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2016 de către Tribunalul de Primă Instanță din Khouribga – Divizia Jurisdicției Familiale din Regatul Maroc, are forța probantă recunoscută de dispozițiile art. 434 din C. proc. civ., anterior acestui moment nefiind aptă să producă consecințe juridice. În aceste condiții, termenul de o lună reglementat de dispozițiile art. 511 alin. (1) punctul 5 din Codul de procedură a început să curgă de la data 4 octombrie 2021 și s-a împlinit la data de 1 noiembrie 2021, cererea de revizuire fiind introdusă la data de 20 octombrie 2021, în termen procedural. În concluzie, Înalta Curte apreciază ca fondat motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) punctul 5 din C. proc. civ., motiv pentru care îl va admite și va respinge, ca nefondată, excepția tardivității formulării cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) punctul 5 C. proc. civ. În ceea ce privește critica de nelegalitate privind soluționarea greșită a excepției inadmisibilității formulării cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) punctul 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor acestui text de lege "revizuirea unei hotărări pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: 8.există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri". Curtea de apel a admis excepția inadmisibilității cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) punctul 8 C. proc. civ. motivat de faptul că sentința civilă nr. 5703/30.10.2020 a Judecătoriei Galați are autoritate de lucru judecat față de sentința civilă nr. 1224/20.08.2021 a Tribunalului Galați (de recunoaștere a hotărârii de divorț marocane), iar nu invers, și, în aceste condiții, este inadmisibil a se retracta sentința civilă nr. 5703/30.10.2020 a Judecătoriei Galați. Înalta Curte apreciază fondată și această critică întrucât prin sentința civilă nr. 1224/20.08.2021 a Tribunalului Galați a fost recunoscută hotărârea de divorț nr. 1678 din 16 decembrie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2016, de către Tribunalul de Primă Instanță din Khouribga – Divizia Jurisdicției Familiale din Regatul Maroc, hotărâre rămasă definitivă la data de 24 noiembrie 2016. Având în vedere împrejurarea că efectul pe care l-a produs sentința civilă nr. 1224/20.08.2021 a Tribunalului Galați este unul confirmativ și nu unul constitutiv, urmare a acestei hotărâri desfacerea căsătoriei recurentei a fost recunoscută pe teritoriul României ca având loc din anul 2016, iar nu din anul 2021, data pronunțării sentinței de recunoaștere. În aceste condiții, în mod greșit a apreciat Curtea de Apel Galați ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire a sentinței civile nr. 5703/30.10.2020, pronunțată de Judecătoria Galați, secția civilă în dosarul nr. x/2019, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) punctul 8 C. proc. civ., în condițiile în care efectele hotărârii de divorț pronunțate în Maroc și recunoscute pe teritoriul României trebuie luate în calcul începând cu anul 2016. Pentru aceste considerente, având în vedere caracterul fondat al criticilor aduse sentinței civile nr. 8 din 18 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, precum și împrejurarea că instanța nu a intrat în judecata fondului, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de revizuenta A. împotriva sentinței civile nr. 8 din 18 aprilie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, va casa hotărârea recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași curți de apel în vederea soluționării, pe fond, a cererii de revizuire. Având în vedere dispozițiile art. 58 alin. (4) din C. proc. civ., stabilește remunerația definitivă a curatorului special, avocat C., la suma de 510 RON.