ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2031/2023

Ședința publică din data de 8 noiembrie 2023

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin contestația în anulare formulată împotriva deciziei nr. 2009/25.10.2022 a Înaltei Curți de casație și Justiție, secția I civilă, contestatorii A. și B. au solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., anularea deciziei contestate, dar și suspendarea executării acesteia până la soluționarea contestației în anulare.

În motivare, contestatorii au arătat că instanța de recurs și-a însușit motivarea din apel, eronată, prin care s-a avut în vedere natura relației personale între recurenți, respectiv tată-fiu, aceeași relație fiind invocată ca și ascundere a donației. În considerentele deciziei Curții de Apel Bacău se reține că B. nu a avut niciun moment idee de unde provin acele sume transferate de către tatăl său, având cunoștință de faptul că acesta lucrează la o firmă cu profit și primește bonusuri salariale. De asemenea, aceste sume au fost virate în interval de câțiva ani, nu o sumă unică, în condițiile în care B. nu mai locuia cu A. din anul 1999, iar din anul 2003 acesta este angajat ofițer de politie în București.

O gravă eroare este reținerea, greșită de altfel, a lipsei bunurilor mobile și imobile în patrimoniul lui A., lucru contrazis chiar de intimată, prin cererea introductivă de instanță.

Prin decizia pronunțată de Curtea de Apel Bacău la data de 02.11.2017 s-au admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și apelantul-inculpat A. împotriva sentinței penale nr. 176/D/10.05.2017 pronunțată în dosarul x/2016 și, rejudecând cauza, instanța l-a achitat pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală. A dispus înlăturarea dispoziției de confiscare a sumei de 426.374,37 euro. Înlăturarea acesteia a fost dispusă de instanța de apel ca urmare a achitării inculpatului A., tatăl lui B., pentru săvârșirea infracțiunii de spălarea banilor întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală. Instanța de apel a apreciat că fapta inculpatului de a transfera, în decursul a 6 ani (01.01.2006-31.08.2011), suma de 426.384,37 euro (produsul infracțional obținut din săvârșirea infracțiunii de delapidare) în contul fiului său B., nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de spălare a banilor, achitându-l pe inculpat, pe motiv că fapta nu e prevăzută de legea penală.

Contestatorii apreciază că dezlegarea dată recursului este rezultatul unor grave erori, raportat la ceea ce reține instanța de recurs din criticile formulate de aceștia, ca motive de recurs. Raționamentul eronat al instanței de recurs pleacă și de la faptul că se reține afirmația din decizia apelului conform căreia suma primită cu titlul de donație este foarte mare în comparație cu pensia tatălui B., în condițiile în care la momentul respectiv nu era pensie, ci salariu, iar tatăl este A. și nu B..

Un alt aspect reținut de instanța de recurs este afirmația, eronată și ea, în sensul că "iar împrejurarea că între cei doi s-a încheiat un contract de donație nu poate determina decât nașterea prezumției intenția încheierii contractului nu a fost gratificarea donatarului, ci sustragerea unor bunuri din patrimoniul donatorului în scopul evitării creditorilor acestuia." Toate aceste considerente se bazează pe prezumții, astfel cum rezultă din motivarea deciziei din recurs, și nicidecum pe probe și pe situația factuală. Instanța de recurs este ținută de limitele investirii, astfel încât nu avea cum cerceta aspecte de fond, asa cum rezultă și din motivarea deciziei nr. 2009/2022 supusă prezentei contestații.

Situația transferurilor bancare din contul recurentului A. către cel al fiului său, B., pentru toți cei 6 ani, se află la dosar (defalcat pe luni) pentru a se constata că A. nu a încercat să își provoace insolvabilitatea, ci pentru consum. În motivele de recurs se poate observa și situația comparativă pentru toți cei 6 ani a banilor primiți de A. în contul personal de la firma C. și cea a fondurilor transferate către fiul sau, recurentul B..

Pentru a arăta că acțiunea revocatorie prevăzută de art. 1562 C. civ. îndeplinește condițiile, și anume faptul că recurentul B. cunoștea faptul că debitorul își creează sau își mărește starea de insolvabilitate, atât sentința civilă nr. 2710/21.12.2018, cât și hotărârea civilă nr. 786/18.05.2021, dar și decizia civilă nr. 2009/2022 nu au în considerare decizia penală a Curții de Apel Bacău sau rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de apel Bacău în care se arată că nu există dovezi care să răstoarne prezumția de nevinovăție a fiului B., considerând că doar raportul de filiație este suficient pentru îndeplinea condiției de cunoaștere a faptului că tatăl își creează sau își mărește stare de insolvabilitate.

Totodată, reținerea Curții de Apel București, însușită și de Înalta Curte în soluționarea recursului, este eronată prin aprecierea condiției de cunoaștere considerând că "mai precis pentru a stabili că apelantul pârât B. cunoștea că prin acele donații A. își provoacă sau accentuează starea de insolvabilitate, în mod corect prima instanță a avut în vedere raporturile personale dintre cei doi. Suma primită cu titlu de donație este foarte mare în comparație cu pensia tatălui B., împrejurare care întărește prezumția sus-menționată". Decizia Curții de Apel este pronunțată cu greșita aplicare a legii și menținută în recurs, cu atât mai mult că la acel moment (2006-2011) A. nu era la pensie și nici nu era în stare de insolvență, la acea dată câștigând sumele de bani prin exercitarea funcției la S.C. D. S.A. Onești (sume care s-au dovedit ulterior lunii august 2011 că ar fi fost delapidate) iar in cadrul procesului penal (anchetei desfășurate între septembrie 2011 - mai 2016) s-a dovedit că B. nu a avut nicio cunoștință de ceea ce întreprindea nelegal tatăl său.

Prin urmare, cu prilejul soluționării recursului s-au săvârșit grave erori, motivate și de împrejurarea nedezlegării decât a nelegalitatii deciziei din apel, respectiv și confuzia instanței de apel prin raportarea la situația de fapt reținută de această instanță și parțial preluată de la fondul cauzei, respectiv Tribunalul București.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Prin decizia nr. 2009/25.10.2022 pronunțată în dosar nr. x/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâții A., B. împotriva deciziei nr. 786/A/18.05.2021 a Curții de Apel București, secția a IV a civilă.

III. Apărări formulate în cauză

În cauză nu s-a formulat întâmpinare.

IV. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând contestația în anulare, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

În sensul dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. care constituie temeiul de drept al cererii pendinte, noțiunea de "greșeală materială" reprezintă o greșeală de ordin procedural de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință pronunțarea unei soluții eronate, rezultată din confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale care determină soluția respectivă.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, iar în contextul acesteia, întrucât este vorba de un text de excepție, noțiunea de "greșeală materială" nu trebuie interpretată extensiv, astfel că, pe această cale nu pot fi valorificate greșeli de judecată, anume, de apreciere a probelor, de interpretare a faptelor ori a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural.

Prin consacrarea acestui motiv de contestație în anulare se urmărește îndreptarea unor erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, anume respingerea în mod greșit a recursului ca tardiv declarat, anularea în mod greșit a recursului ca netimbrat ori ca declarat de o persoană fără calitate de reprezentant, etc., aspecte pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

Or, prin intermediul prezentei căi extraordinare de atac, sunt deduse judecății aspecte care țin de fondul litigiului în care s-a pronunțat hotărârea contestată privind: faptul că instanța de recurs și-a însușit motivarea din apel, eronată, prin care s-a avut în vedere natura relației personale între recurenți, respectiv tată-fiu, aceeași relație fiind invocată ca și ascundere a donației; faptul că în mod greșit s-a reținut lipsa bunurilor mobile și imobile în patrimoniul lui A.; faptul că se reține afirmația din decizia apelului conform căreia suma primită cu titlul de donație este foarte mare în comparație cu pensia tatălui B., în condițiile în care la momentul respectiv nu era pensie, ci salariu, iar tatăl este A. și nu B.; faptul că încheierea contractului de donație s-a realizat cu intenția sustragerii unor bunuri din patrimoniul donatorului în scopul evitării creditorilor acestuia; faptul că instanța de recurs nu a luat în considerare anumite aspecte reținute în decizia penală a Curții de Apel Bacău sau în rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de apel Bacău, în care se arată că nu există dovezi care să răstoarne prezumția de nevinovăție a fiului B.; faptul că în mod greșit instanța de recurs a reținut că B. cunoștea că A., își provoacă sau accentuează starea de insolvabilitate.

Prin urmare, sunt învederate în prezenta procedură judiciară aspecte de fond ale pricinii care nu mai pot fi dezbătute în calea de atac extraordinară astfel cum este reglementată de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., întrucât excedează cadrului procesual limitativ determinat de către legiuitor.

Pe de altă parte, aspectele învederate pe calea prezentei contestații în anulare au fost deja avute în vedere de către instanțele de fond, respectiv au fost dezbătute în toate etapele procesuale, primind o dezlegare jurisdicțională fundamentată pe actele și lucrările dosarului.

În realitate, contestatorii supun analizei nu o greșeală materială în accepțiunea art. 503 C. proc. civ., ci presupuse greșeli de judecată, chestiuni ce nu pot fi cenzurate pe calea contestației în anulare, deoarece această cale nu poate fi utilizată ca un recurs la recurs.

Rezultă, astfel, că motivele despre care contestatorii susțin ca fiind cele ale unei contestații în anulare, nu se subsumează ipotezei indicate ca temei de drept (art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.), ci reprezintă nemulțumiri legate de soluția pronunțată de instanța de recurs prin care se reiterează, practic, aspecte ce au făcut obiect de analiză în calea de atac a recursului și asupra cărora s-a statuat în mod definitiv.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de A. și B. împotriva deciziei nr. 2009 din 25 octombrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorii A. și B. împotriva deciziei nr. 2009 din 25 octombrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 noiembrie 2023.