ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1899/2023

Ședința publică din data de 1 noiembrie 2023

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Adjud, la data de 31 august 2022, sub nr. x/2022, contestatorul Tribunalul Neamț, în contradictoriu cu intimata A., a formulat contestație la executare prin care a solicitat: suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare; anularea somației emise la data de 16 august 2022 de BEJ B., în dosarul de executare nr. 982/2019, anularea formelor de executare ulterioare și a executării silite însăși, demarate în dosarul execuțional menționat.

În fapt, contestatoarea a arătat că, în dosarul de executare nr. 982/2019 al Biroului Executorului Judecătoresc B. se efectuează acte de executare silită împotriva debitorilor Curtea de Apel Bacău și Tribunalul Neamț, în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 789 din 24 iunie 2016 pronunțată în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Mureș, prin care s-a admis cererea creditoarei A., și a altor personae, și s-a dispus obligarea debitorilor la stabilirea cuantumului indemnizației brute lunare precum și a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, a sporului de confidențialitate și a sporului pentru condiții deosebite de muncă la același nivel cu judecătorii având grad de tribunal sau, după caz, de curte de apel, cu aceeași vechime în funcția de judecător, dobândită anterior datei de 31 octombrie 2010. Prin încheierea nr. 3980 din data de 23 iulie 2019 pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț a fost încuviințată executarea silită a titlului executoriu, însă actele de executare sunt nelegale întrucât sumele au fost achitate.

Intimata a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Adjud în soluționarea contestației la executare.

Prin sentința civilă nr. 1417 din data de 20 octombrie 2022, Judecătoria Adjud a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată de intimată și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că debitorul Tribunalul Neamț are calitatea de instanță de judecată iar creditoarea A. este judecător în cadrul Tribunalului Neamț, astfel că sunt aplicabile dispozițiile art. 127 alin. (2) indice 1 din C. proc. civ.. Prin urmare, întrucât Tribunalul Neamț a ales, ca instanță de executare, Judecătoria Târgu Mureș, aceasta este competentă să soluționeze și prezenta contestație la executare.

Prin sentința civilă nr. 471 din 13 februarie 2023, Judecătoria Târgu Mureș a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Piatra Neamț.

Instanța a avut în vedere împrejurarea că, prin încheierea nr. 3980 din data de 23 iulie 2019 pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț, a fost încuviințată executarea silită a titlului executoriu de care se prevalează creditoarea, aceasta dobândind calitatea de instanță de executare competentă să soluționeze contestația la executare.

În sprijinul acestui argument, a citat și parte din considerentele Deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunțate în dosarul nr. x/2021, de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, în care se reține caracterul imperativ al normei de la art. 714 alin. (1) din C. proc. civ. și competența teritorială exclusivă a instanței de executare, potrivit criteriilor prevăzute de art. 651 alin. (1) din același act normativ.

Prin urmare, a apreciat că Judecătoriei Piatra Neamț îi revine competența de soluționare a contestației la executare.

Prin sentința civilă nr. 2279 din 4 septembrie 2023, Judecătoria Piatra Neamț a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. potrivit cu care "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Debitorul Tribunalul Neamț a învestit anterior Judecătoria Târgu Mureș cu soluționarea unei alte contestații la executare care privea același titlu executoriu și același creditor. Întrucât Judecătoria Târgu Mureș s-a declarat competentă să soluționeze acel dosar, pentru identitate de rațiune, este competentă să soluționeze și prezenta cauză.

În opinia acestei instanțe, Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunțate în dosarul nr. x/2021, de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii vizează pluralitatea de debitori, respectiv o altă situație, diferită de cea dedusă judecății.

Prin urmare, Judecătoria Piatra Neamț a apreciat că Judecătoriei Târgu Mureș îi revine competența de a soluționa contestația la executare.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține că Judecătoriei Piatra Neamț îi revine competența de soluționare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziții legale și argumente:

Pe calea contestației la executare, cu care a învestit instanța de judecată, contestatorul Tribunalul Neamț, prin președinte, a dedus judecății actele de executare silită îndreptate împotriva sa, emise în dosarul de executare nr. 982/2019 al Biroului Executorului Judecătoresc B..

Judecătoria Târgu Mureș și Judecătoria Piatra Neamț și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, conflictul negativ de competență fiind generat de reținerile diferite ale celor două instanțe cu privire la dispozițiile legale aplicabile în speță, pentru stabilirea competenței de soluționare a litigiului.

Astfel, Judecătoria Târgu Mureș a dat eficiență dispozițiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., în timp ce Judecătoria Piatra Neamț a reținut incidența prevederilor art. 127 alin. (2) raportat la art. 127 alin. (1) din același act normativ.

Înalta Curte reține că regula generală în materia competenței teritoriale, în ceea ce privește contestația la executare, este instituită de art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cu care "Contestația se introduce la instanța de executare", coroborat cu art. 651 alin. (1) din același act normativ potrivit cu care"Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor".

De asemenea, reține că, pentru stabilirea competenței teritoriale de soluționare a contestației la executare, sunt incidente și dispozițiile art. 651 alin. (3) care stipulează că "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe".

În cauza pendinte, pentru stabilirea instanței competente din punct de vedere teritorial să judece contestația la executare, sunt esențiale următoarele aspecte.

Prin sentința civilă nr. 789 din 24 iunie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Mureș, s-a admis cererea creditoarei A. și a altor persoane și s-a dispus obligarea debitorilor Tribunalul Neamț și Curtea de Apel Bacău, la stabilirea cuantumului indemnizației brute lunare precum și a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, a sporului de confidențialitate și a sporului pentru condiții deosebite de muncă la același nivel cu judecătorii având grad de tribunal sau, după caz, de curte de apel, cu aceeași vechime în funcția de judecător, dobândită anterior datei de 31 octombrie 2010.

În considerarea titlului executoriu obținut, creditoarea A. a demarat executarea silită, fiind constituit dosarul de executare nr. 982/2019 al Biroului Executorului Judecătoresc B..

Executarea silită a fost încuviințată prin încheierea nr. 3980 din data de 23 iulie 2019 pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț. Încheierea de încuviințare silită nu a fost supusă controlului judiciar, contestațiile la executare necuprinzând critici referitoare la competența instanței care a pronunțat-o.

Cum cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă de Judecătoria Piatra Neamț, care și-a verificat propria competență, competența de soluționare a contestației la executare, revine tot acestei instanțe, potrivit principiului unicității instanței de executare, care presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit celor prevăzute de art. 651 alin. (3) din C. proc. civ.

Prin urmare, instanța de executare a fost stabilită odată cu pronunțarea încheierii de încuviințare a executării silite, iar acest aspect nu mai poate fi reapreciat în cadrul contestației la executare propriu-zise, prin care se contestă executarea silită deja declanșată, pentru că hotărârea prin care a fost încuviințată executarea silită a tranșat în mod necesar și problema calificării instanței care a pronunțat-o ca având statutul de instanță de executare.

În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii care, în Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, din dosarul nr. x/2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, a stabilit că: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.".

Astfel, potrivit celor reținute în această decizie, s-a statuat la paragraful 71 că "..ulterior admiterii cererii de încuviințare a executării silite, calitatea de instanță de executare a instanței care a încuviințat executarea nu doar că este câștigată, dar și rămâne aceeași pe întreaga durată a procedurii execuționale." Aceasta deoarece deși "executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare (art. 622 alin. (2) prin cererea formulată de creditor, totuși, încuviințarea executării silite este procedura care marchează trecerea acestei etape a procesului civil într-o nouă fază, aceea a efectuării actelor de executare în condițiile în care niciun act de executare nu poate fi înfăptuit decât după obținerea încuviințării. Drept urmare, elementul care condiționează sine qua non întreaga fază procesuală execuțională este procedura încuviințării executării silite."

În speță, câtă vreme nu există o situație de excepție dată de lege în competența altei instanțe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., Înalta Curte reține că Judecătoria Piatra Neamț este instanța competentă teritorial să soluționeze contestația la executare dedusă judecății.

Pentru considerentele expuse și având în vedere dispozițiile art. 714 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (4) din același act normativ, va stabili competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Piatra Neamț.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra Neamț.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 noiembrie 2023.