ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1844/2022

Ședința publică din data de 11 octombrie 2022

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 02.04.2021 pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, contestatorul Ministerul Finanțelor în contradictoriu cu intimata A., a formulat contestație la executare împotriva actelor de executare emise de BEJA "B." în dosarul execuțional nr. x/2019, a executării silite înseși precum și a încheierii de încuviințare a executării silite nr. 4384/16.11.2020 pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț în dosarul nr. x/2020, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună admiterea cererii de suspendare a executării silite demarate de BEJA "B." în dosarul execuțional nr. x/2019, până la soluționarea contestației la executare, admiterea contestației la executare și pe cale de consecință, anularea actelor de executare silită emise de BEJA "B." în dosarul execuțional nr. x/2019, a executării silite înseși, precum și a încheierii de încuviințare a executării silite nr. 4384/16.11.2020 pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț în dosarul nr. x/2020 și admiterea cererii de întoarcere a executării silite și restabilirea situației anterioare.

A arătat că încheierea civilă nr. 4384/2020, de încuviințare a executării silite, pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț în dosarul nr. x/2020 nu este pronunțată de instanța de executare competentă teritorial în raport de sediul Ministerul Finanțelor.

A susținut că în dosarul execuțional nr. x/2019 în mod nelegal s-a început executarea silită împotriva Ministerului Finanțelor în baza titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 171/2008 pronunțată de Curtea de Apel lași în dosarul nr. x/2007, întrucât acesta nu are calitate de debitor al obligației de a face. Prin dispozitivul deciziei civile nr. 171/2008 pronunțată de Curtea de Apel lași în dosarul nr. x/2007, doar pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel lași și Tribunalul lași au fost obligați la plata drepturilor bănești solicitate de reclamanți, în timp ce în privința Ministerului Finanțelor, instanța nu a stabilit nicio obligație. Simpla respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor, nu echivalează cu instituirea vreunei obligații de îndeplinit de către acesta, în favoarea vreunei părți din proces. Mai mult decât atât, intimata nu este angajată a ordonatorului Ministerului Finanțelor ci angajată a ordonatorului Ministerul Justiției. Prin urmare, doar angajatorul, în speță Ministerul Justiției prin instituțiile și structurile sale de specialitate este în măsură să calculeze sumele care reprezintă creșteri salariale.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competență

Prin sentința civilă nr. 7915/06.10.2021 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr. x/2021, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, cauza fiind declinată spre competentă soluționare Judecătoriei Iași, reținându-se că această din urmă instanță a încuviințat executarea silită.

Prin sentința civilă nr. 3224/01.04.2022 Judecătoria Iași a admis excepția necompetenței teritoriale, cauza fiind declinată spre soluționare Judecătoriei Piatra-Neamț.

Judecătoria Iași a apreciat că Judecătoria Piatra Neamț are competența legal dobândită la data sesizării sale cu cererea de încuviințare a executării silite și rămâne aplicabilă pentru întreaga durată a executării silite, indiferent de data sesizării instanței de executare cu incidente ulterioare de competența sa, precum contestația la executare sau cererea de întoarcere a executării silite.

S-a reținut că prin încheierea nr. 4384 din data de 06.11.2020 pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț în dosar nr. x/2020 a fost încuviințată executarea silită a contestatorului.

Prin sentința nr. 3220 din 9 septembrie 2022, Judecătoria Piatra-Neamț a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași și, constatând ivit un conflict negativ de competență, a înaintat instanței supreme cauza în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a considerat că, în cadrul dosarului execuțional 2729/2019 al BEJA B. prima instanță care a încuviințat executarea silită este Judecătoria Iași, prin încheierea nr. 2335/CS/27.02.2020, cu privire la același titlu executoriu, decizia civilă nr. 171/28.03.2008 a Curții de Apel Iași.

S-a reținut că nu s-a dobândit competența de soluționare a contestației la executare de către Judecătoria Piatra-Neamț la data sesizării sale cu cererea de încuviințare a executării silite, chiar dacă s-a pronunțat încheierea nr. 4384/06.11.2020 în cadrul aceluiași dosar execuțional.

Având în vedere că, anterior pronunțării încheierii 4384/06.11.2020 de către Judecătoria Piatra-Neamț, prin încheierea nr. 2335/CS/27.02.2020 pronunțată de Judecătoria Iași s-a încuviințat executarea silită cu privire la debitorul Curtea de Apel Iași, în cadrul aceluiași dosar execuțional, 2729/2019 al BEJA B., s-a considerat că Judecătoria Iași reprezintă instanța de executare.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași, pentru următoarele considerente:

Contestația la executare este de competența exclusivă a instanței de executare, așa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1) coroborat cu art. 650 alin. (2) C. proc. civ.

Totodată, conform dispozițiilor art. 650 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

În speță, prin încheierea nr. 2335/27.02.2020, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. x/2020, s-a încuviințat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 171/28.03.2008 a Curții de Apel Iași, dată în dosarul nr. x/2007, la cererea creditoarei A. împotriva debitoarei Curtea de Apel Iași.

Ulterior, prin încheierea civilă nr. 4384/06.11.2020 pronunțată de Judecătoria Piatra-Neamț în dosar nr. x/2020, a cărei anulare se solicită în cadrul contestației la executare, s-a încuviințat executarea silită a aceluiași titlu executoriu, decizia civilă nr. 171/28.03.2008 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. x/2007, împotriva debitorilor Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției și Tribunalul Iași, la cererea aceleiași creditoare.

Cum cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă prin încheierea nr. 2335/27.02.2020, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. x/2020, competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație la executare revine acestei instanțe care a încuviințat executarea silită, ca instanță de executare, potrivit principiului unicității instanței de executare, care presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit celor prevăzute de art. 650 alin. (2) din C. proc. civ., în forma în vigoare de la momentul introducerii cererii de executare silită.

Prin urmare, odată stabilită instanța de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute art. 650 alin. (2) din C. proc. civ., astfel cum acestea erau în vigoare la data cererii de executare silită, aceasta va rămâne aceeași pe întreaga procedură, fiind unica instanță competentă material și teritorial a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepția cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.

În acest sens, s-a pronunțat și Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, în dosarul nr. x/2021, de către Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, aplicabilă în cauza pendinte, care a avut de lămurit "dacă, după ce a fost încuviințată executarea silită de către instanța de executare, competența acesteia mai poate fi reevaluată în funcție de domiciliul/sediul debitorului care a formulat contestația la executare" (par. 47).

Prin această decizie instanța supremă a stabilit că: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

Astfel, potrivit celor reținute în această decizie, s-a statuat că "încă din momentul încuviințării executării silite (care reprezintă condiția esențială a demarării efective a procedurii execuționale) este determinată instanța de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) din C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanța de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menționată, aceasta va rămâne aceeași pe întreaga procedură, fiind unica instanță competentă material și teritorial a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepția cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel" (par. 70), iar "ulterior admiterii cererii de încuviințare a executării silite, calitatea de instanță de executare a instanței care a încuviințat executarea nu doar că este câștigată, dar și rămâne aceeași pe întreaga durată a procedurii execuționale. Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanță nu va putea fi apreciată drept instanță de executare, motiv pentru care - exceptând derogările anume prevăzute, cum este cazul contestației la titlu, spre exemplu - toate cererile și incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competența aceleiași instanțe de executare" (par. 71).

Câtă vreme nu există o situație de excepție dată de lege în competența altei instanțe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (2) al art. 650 C. proc. civ., astfel cum acestea erau în vigoare la data cererii de executare silită, reținând decizia pronunțată în procedura de unificare a practicii judiciare, Înalta Curte constată că Judecătoria Iași este instanța competentă teritorial să soluționeze contestația la executare dedusă judecății.

De altfel, Decizia nr. 20/2021, pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, care vizează contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu, este aplicabilă chiar a fortiori în cauza pendinte, întrucât principiul unicității instanței de executare recunoscut de respectiva decizie nu este umbrit, contestat nici măcar din perspectiva aspectului pluralității de debitori cu pluralitatea lor de domicilii, aspect oricum nerelevant, potrivit algoritmului impus prin decizia în interesul legii menționată.

Față de argumentele expuse și de dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 octombrie 2022.