ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1801/2022

Ședința publică din data de 6 octombrie 2022

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea formulată la 1 iulie 2023, înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x/2022, contestatoarea A. a formulat, în contradictoriu cu intimatul Ministerul Justiției, contestație în anulare împotriva deciziei nr. 756 din 5 aprilie 2022 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020, întemeiată pe art. 503 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.

În motivarea contestației, s-a susținut, în esență, că, dispozitivul deciziei contestate nu cuprinde și soluția asupra recursului îndreptat împotriva încheierii din 13 octombrie 2021, de repunere pe rol a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate din 13 octombrie 2021.

Contestatoarea a arătat că la 16 decembrie 2021 a declarat recurs, în termen legal, împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, cuprinsă în decizia nr. 931R din 15 decembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a IV-a civilă.

De asemenea, a precizat că prin înscrisul depus la 7 februarie 2022, după comunicarea deciziei și a încheierii de dezbateri a comunicat că solicită admiterea recursului și casarea încheierii de repunere pe rol a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate și a susținut că "motivele recursului prin care am atacat în termen de 48 de ore de la pronunțare în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 dispoziția din decizia nr. 931R pronunțată la 15 decembrie 2021 de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, cu argumente generate de motivarea ulterioară a încheierii de dezbateri din 08.12.2021 și a deciziei, ambele comunicate la 20.01.2022, în baza cărora extind solicitarea de casare pentru nulitate la încheierea de repunere pe rol din 13.10.2021."

Prin decizia nr. 756 din 5 aprilie 2022 pronunțată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casație, secția I civilă a respins, ca nefondat, recursul declarat de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 931R din 15 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a IV-a civilă, cu privire la soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut că este învestită cu soluționarea recursului declarat de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 931R din 15 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a IV-a civilă, cu privire la soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând decizia atacată prin raportare la dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 503 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., hotărârea instanței de recurs poate fi atacată cu contestație în anulare când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.

Acest motiv are ca premisă situația în care instanța a fost sesizată cu mai multe recursuri și vizează omisiunea instanței de a se pronunța asupra unui dintre recursurile declarate în cauză.

Întrucât "obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților", conform dreptului de dispoziție al părților, prevăzut de art. 9 alin. (2) C. proc. civ., și cum cererea de recurs cuprinde indicarea hotărârii/hotărârilor care se atacă, după cum stipulează prevederile art. 488 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., rezultă că învestirea instanței de recurs se realizează prin cererea de recurs.

Din această perspectivă, în ceea ce privește obiectul recursului cu a cărui soluționare a fost învestită instanța în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte constată că, prin cererea de recurs înregistrată la 17 decembrie 2021, contestatoarea A. a indicat că atacă soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale din decizia pronunțată de Curtea de Apel București – secția a IV-a civilă la 15 decembrie 2021.

Analizând decizia atacată și actele de procedură depuse de parte, Înalta Curte constată că instanța de recurs s-a pronunțat în limitele învestirii prin cererea de recurs formulată de contestatoarea A., în condițiile în care în dispozitivul deciziei s-a dispus: "Respinge ca nefondat, recursul declarat de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 931R din 15 decembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București – secția a IV-a civilă, cu privire la soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale."

Din această perspectivă, Înalta Curte mai constată că prin decizia nr. 756 din 5 aprilie 2022 pronunțată în dosarul nr. x/2020 s-a respins recursul declarat de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 931R din 15 decembrie 2021 a Curții de Apel București – secția a IV-a civilă, reținându-se: "Prin criticile formulate în memoriul de recurs, precum și în completarea motivelor inițiale, ce nu au fost subsumate motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., recurenta a susținut: încălcarea de către curtea de apel, a prevederilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, întrucât instanța nu s-a pronunțat asupra cererii de sesizare a instanței de contencios constituțional prin încheiere distinctă; că respectivele cereri de îndreptare și lămurire dispozitiv nu au fost soluționate, nu a fost citată pentru soluționarea acestora și nici nu a fost stabilit un interval orar în sensul art. 215 alin. (1) C. proc. civ., iar cererile de sesizare CJUE și CCR trebuiau soluționate după epuizarea procedurii prevăzute de art. 443 C. proc. civ. că judecata în lipsă viza doar contestația în anulare; că instanța a convertit excepția de nulitate în motiv suplimentar al contestației în anulare și a invocat din oficiu excepția tardivității lui, fără o motivare în drept și fără ca intimatul să depună întâmpinare sau să invoce vreo excepție; instanța a ignorat completarea cererii de sesizare CCR, depusă pentru amânarea de pronunțare din 6.10.2021; încălcarea dreptului la un proces echitabil, a dreptului la apărare și a principiului egalității de arme."

Prin decizia contestată s-a mai reținut că "recurenta a completat motivele de recurs cu argumentele completatoare (depuse la filele x și urm. dosar recurs), după comunicarea deciziei civile prin care a fost soluționată inclusiv cererea de sesizare a instanței de contencios constituțional, instanța prezentă de recurs analizând și aceste argumente completatoare, astfel încât criticile recurentei relative încălcării de către curtea de apel, a dreptului la un proces echitabil, precum și a dreptului la protecție jurisdicțională efectivă, ca urmare a nemotivării soluției o dată cu pronunțarea sa, critici care vizează în acest context, și Decizia nr. 233 din 7 aprilie 2021 pronunțată de Curtea Constituțională în materie procesual penală, sunt nefondate.

Înalta Curte constată în privința criticilor referitoare la faptul că i s-ar fi comunicat petentei de către președintele completului de judecată, în mod nereal, că s-ar fi amânat pronunțarea și asupra cererii de lămurire, că mențiunile expuse în cadrul încheierii civile de către completul de judecată, referitoare la faptul că i-a comunicat în rezumat petentei măsurile dispuse în lipsa sa (deci inclusiv soluționarea cererii de lămurire) nu pot fi răsturnate decât prin procedura înscrierii în fals, fiind constatări proprii ale instanței respective de judecată, procedură reglementată de art. 270 C. proc. civ., încheierea de ședință fiind un înscris autentic, procedură de care însă, recurenta prezentă nu a uzat.

Nu poate fi primită nici critica referitoare la nerespectarea dispozitivului și a limitelor încheierii din 13.10.2021, în condițiile în care la termenul de judecată din 08.12.2021 s-a procedat la punerea în discuție a unui motiv de contestație în anulare (sub aspectul tardivității), întrucât astfel cum s-a expus anterior, acest aspect constituia chiar elementul nou care urma a fi pus în discuție, la care se referea încheierea de ședință din 13.10.2021."

Prin urmare, Înalta Curte reține că învestirea instanței a vizat doar recursul împotriva deciziei nr. 931R din 15 decembrie 2021, motiv pentru care nu sunt incidente dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte, urmează a respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 756 din 5 aprilie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2020.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 756 din 5 aprilie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 octombrie 2022.