Decizia nr. 1772/2023 — ÎCCJ, Secția I civilă

Circumstanțele cauzei Prin încheierea din 19 iulie 2023 pronunțată în dosarul nr. x/2010, Curtea de Apel Brașov, secția civilă a stabilit în sarcina recurentului-petent A. obligația de a face dovada achitării cauțiunii în cuantum de 106.700,6 euro aferentă soluționării cererii de suspendare a executării deciziei nr. 588/10.05.2022 pronunțată de Tribunalul Brașov, formulată de aceeași parte. Instanța a reținut că valoarea cauțiunii a fost stabilită în raport de prevederile art. 403 alin. (4) C. proc. civ. și valoarea litigiului (1.067.000,6 euro) precizată de recurent prin notele de ședință depuse la dosarul cauzei. La data de 31 iulie 2023, a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Brașov dosarul nr. x/2010, având ca obiect cererea prin care petenții A. și B. prin mandatar A. au solicitat reexaminarea cuantumului cauțiunii aferentă suspendării executării deciziei nr. 588/10.05.2022 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr. x/2010. În cuprinsul notelor și concluziilor scrise transmise prin poșta electronică la 13 septembrie 2023, petenții au invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013, a prevederilor art. 39 alin. (2), art. 43 alin. (3) și alin. (5), art. 44 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 și excepția de neconstituționalitate a art. 403 din C. proc. civ. de la 1865 și a art. 719 din Noul C. proc. civ.

Încheierea pronunțată de Curtea de Apel Brașov Prin încheierea de ședință din 18 septembrie 2023, Curtea de Apel Brașov, secția civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013, a prevederilor art. 39 alin. (2), art. 43 alin. (3) și alin. (5), art. 44 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 și excepția de neconstituționalitate a art. 403 din C. proc. civ. de la 1865 și a art. 719 din Noul C. proc. civ.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză Împotriva încheierii de ședință din 18 septembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă au declarat recurs petenții A. și B. prin mandatar A.. În motivare, recurenții au învederat că nu a fost citată Curtea de Apel Brașov, că a fost interzis accesul la instanță și au fost încălcate prevederile art. 21 din Constituție și art. 6.1, art. 13 din CEDO. Învederează recurenții că instanța de recurs nu a stabilit în sarcina părților obligația de a achita taxa judiciară de timbru și susțin că nu au motivat cererea de sesizare a Curții Constituționale prin prisma posibilității de a beneficia de ajutor public judiciar, astfel că aceste aspecte nu au legătură cu cererea dedusă judecății. Petenții au solicitat sesizarea Curții Constituționale față de lipsa reglementării căii de atac împotriva măsurii dispusă de instanță privind stabilirea cauțiunii aferentă soluționării cererii de suspendare a executării hotărârii, sens în care au invocat încălcarea prevederilor art. 6.1 și art. 13 CEDO. Față de motivarea cererii de sesizare a Curții Constituționale și de considerentele hotărârii atacate, recurenții arată că nu sunt incidente prevederile O.U.G. nr. 51/2008.

Înregistrarea cererii de recurs pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 27 septembrie 2023, fiind repartizată aleatoriu, spre soluționare, Completului nr. 3 și a fost stabilit termen de judecată la data de 25 octombrie 2023.

Apărările formulate în cauză Intimații nu au formulat întâmpinare. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente: Înalta Curte constată că nu pot fi primite apărările recurenților privind necesitatea citării Curții de Apel Brașov sau a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în raport de obiectul dosarului și de faptul că părțile acțiunii civile sunt reprezentate de persoanele fizice sau juridice între care există un litigiu cu privire la un drept subiectiv civil sau la o situație juridică pentru a cărei realizare calea judecății este obligatorie și asupra cărora se răsfrâng efectele hotărârii judecătorești ce se pronunță în cauză. Nefondate sunt și susținerile recurenților privind incidența prevederilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 500/2002 întrucât sunt străine de obiectul cauzei aspectele reglementate de acest act normativ, ce stabilește principiile, cadrul general și procedurile privind formarea, administrarea, angajarea și utilizarea fondurilor publice, precum și responsabilitățile instituțiilor publice implicate în procesul bugetar. Referitor la argumentele din memoriul de recurs, Înalta Curte constată că, în examinarea căii de atac, prezintă relevanță Decizia Curții Constituționale nr. 321 din 9 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 580 din 20 iulie 2017, în conformitate cu care: "24. (…) obiectul recursului este acela al verificării aprecierii instanței ierarhic inferioare cu privire la soluția pe care aceasta a adoptat-o, de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, motivată de neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate prevăzute în mod exclusiv de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992. Cu alte cuvinte, se verifică legalitatea respingerii cererii de sesizare a Curții Constituționale prin prisma acestor condiții." În cadrul căii de atac prevăzute de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, instanța verifică, sub toate aspectele, legalitatea soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale prin prisma condițiilor de admisibilitate reglementate de alin. (1) - (3) ale aceluiași articol, calea de atac nefiind limitată la motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe, ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia". Analiza de conținut a dispozițiilor înscrise în art. 29 din Legea nr. 47/1992 relevă împrejurarea că soluționarea unei cereri de sesizare a Curții Constituționale cade în sarcina instanței de judecată în fața căreia a fost invocată, aceasta fiind competentă să verifice îndeplinirea condițiilor prevăzute expres și limitativ în art. 29 alin. (1) - (3) din lege și anume: dacă excepția privește o lege sau o ordonanță ori dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei, dacă este ridicată de persoanele în drept și dacă prevederile legale care formează obiectul excepției nu au fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. În acest context, Înalta Curte reține că, în mod legal, s-a dispus prin încheierea recurată, respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013, a prevederilor art. 39 alin. (2), art. 43 alin. (3) și alin. (5), art. 44 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 și excepția de neconstituționalitate a art. 403 din C. proc. civ. de la 1865 și a art. 719 din Noul C. proc. civ., în circumstanțele în care nu este îndeplinită condiția de admisibilitate prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, ca excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei. Din această perspectivă, pentru stabilirea îndeplinirii condiției ce dă expresie cerinței pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului, "legătura cu soluționarea cauzei", se impune o analiză concretă a circumstanțelor speței, prin evaluarea atât a aplicabilității textelor criticate în cauza dedusă judecății, cât și a necesității invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Din actele și lucrările dosarului reiese că obiectul cauzei, în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate de către recurenții-petenți, este reprezentat de cererea de reexaminare a cuantumului cauțiunii aferentă suspendării deciziei nr. 588/2022 a Tribunalului Brașov, formulată de aceleași părți, iar prin cererea de sesizare a Curții Constituționale a fost invocată neconstituționalitatea dispozițiilor legale privind taxele judiciare de timbru (respectiv a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013, a prevederilor art. 39 alin. (2), art. 43 alin. (3) și alin. (5), art. 44 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013) și a art. 403 din C. proc. civ. de la 1865 și a art. 719 din Noul C. proc. civ. În condițiile în care recurenții nu au invocat în cauză aspecte care să atragă incidența dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013 (în ansamblu sau doar a prevederilor art. 39 alin. (2), art. 43 alin. (3) și alin. (5), art. 44 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013), în mod corect s-a statuat de către curtea de apel că, în speță, nu se pune problema interpretării sau aplicării acestui act normativ. În acest sens, se impune a se menționa și că scopul invocării excepției de neconstituționalitate nu poate fi doar acela de a supune formal jurisdicției constituționale orice dispoziție legală, ci de a împiedica o judecată și pronunțarea unei soluții întemeiate pe o dispoziție neconstituțională. Drept urmare, prefigurarea unei soluții ce vizează neconstituționalitatea dispozițiilor referitoare la taxa judiciară de timbru nu creează premisele aplicării directe a acestor norme în soluționarea cererii ce vizează reexaminarea cauțiunii stabilită în vederea suspendării executării unei hotărâri. Relativ la excepția de neconstituționalitate a art. 403 din C. proc. civ. de la 1865 și a art. 719 din Noul C. proc. civ., se impune o analiză a interesului procesual al recurenților cu privire la soluționarea excepției de neconstituționalitate, prin prisma argumentelor invocate și a stadiului în care se află pricina, partea fiind cea care urmează a proba influența hotărâtoare a textului de lege pretins neconstituțional, asupra soluției procesului. Înalta Curte constată că recurenții din prezenta cauză au întemeiat, în drept, cererea de reexaminare dedusă judecății Curții de Apel Brașov, pe dispozițiile art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 și art. 18 din Legea nr. 146/1997 (pagina 3 a cererii de reexaminare), or excepția de neconstituționalitate invocată de petenți privește alte dispoziții legale, respectiv art. 403 din C. proc. civ. de la 1865 și art. 719 din Noul C. proc. civ. Art. 403 alin. (1) C. proc. civ. reglementează posibilitatea instanței de a suspenda executarea hotărârii, dacă se depune o cauțiune al cărei cuantum este fixat de instanță (procentul de 10% -din valoarea obiectului cauzei- fiind stabilit de legiuitor). Instituirea obligației de plată a cauțiunii, ca o condiție a suspendării executării, are o dublă finalitate, și anume, pe de o parte, aceea de a constitui o garanție pentru creditor, în ceea ce privește acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executării silite, prin efectul suspendării acesteia, și, pe de altă parte, de a preveni și limita eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de către debitorii ce ar putea da dovadă de rea credință. Argumentele recurenților privind lipsa unei căi de atac împotriva măsurii dispuse de instanță în sarcina părții, respectiv de a achita cauțiune, nu își găsesc corespondent în temeiurile de drept invocate de aceleași părți în susținerea cererii de reexaminare. De altfel, argumentul recurenților nu are natura unei critici de neconstituționalitate, ci tinde la completarea dispozițiilor legale prin reglementarea unei căi de atac, demers incompatibil cu procedura instituită de art. 29 din Legea nr. 47/1992. Drept urmare, nefiind întrunită condiția de admisibilitate prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, pentru sesizarea Curții Constituționale, constând în existența unei legături cu soluționarea cauzei a dispozițiilor legale pretins neconstituționale, Înalta Curte reține legalitatea încheierii recurate, în ceea ce privește soluția de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate invocate de petenții A. și B. prin mandatar A.. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge recursul declarat de petenții A. și B. prin mandatar A. împotriva încheierii din 18 septembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă.