ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1728/2023

HOTĂRÂRE

19.10.2023

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1728/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 19 octombrie 2023

Deliberând, asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei A., în data de 23 iunie 2023, sub nr. x/2023, reclamanta B. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul C., ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună, pe cale de ordonanță președințială, cu caracter provizoriu până la soluționarea acțiunii de divorț, stabilirea domiciliului minorilor D. și E. la mamă, la adresa de reședință, obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere în favoarea minorilor de la data introducerii acțiunii și până la majorat, cu cheltuieli de judecată.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 997 și urm. și art. 920 C. proc. civ.

În data de 10 iunie 2023, reclamanta a formulat cerere de completare a acțiunii principale, prin care a solicitat și suplinirea acordului pârâtului în vederea transferării minorilor la o școală din municipiul Pitești, arătând că în prezent minorii locuiesc la mamă. A invocat prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 272/2004, art. 920 și art. 997 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 1524/2023 din 13 iulie 2023, pronunțată de Judecătoria A., a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești.

În motivare, această instanță a reținut, în esență, că în raport cu art. 998 C. proc. civ., nu are relevanță faptul că pe rolul Judecătoriei A. a fost înregistrată o acțiune de divorț, deoarece competența teritorială pentru cererea de divorț va fi analizată abia la primul termen de judecată.

Astfel, în stabilirea competenței, această instanță a avut în vedere dispozițiile art. 114 C. proc. civ., care conțin norme juridice cu caracter special, derogatoriu de la normele generale de competență teritorială. Dat fiind faptul că minorii au reședința la mamă în municipiul Pitești, această instanță a declinat competența de soluționare a ordonanței președințiale, în favoarea Judecătoriei Pitești.

Învestită prin declinare, Judecătoria Pitești, secția civilă, prin sentința civilă nr. 4531/2023 din 6 septembrie 2023, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei A., a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În motivare, această instanță a reținut, în esență, că sunt incidente dispozițiile art. 920 coroborat cu art. 998 C. proc. civ., aceasta din urmă având caracter special și stipulând că cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului.

Din verificările efectuate în sistemul informatizat Ecris, instanța a constatat că pe rolul Judecătoriei A. este înregistrat dosarul nr. x/2023, având ca obiect cererea de divorț, care este anterior înregistrării prezentului dosar.

În dosarul nr. x/2023 aflat pe rolul Judecătoriei A., reclamanta B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C., desfacerea căsătoriei, menținerea numelui din timpul căsătoriei, exercitarea în comun a autorității părintești, stabilirea domiciliului minorilor la mamă și plata pensiei de întreținere. Astfel, norma procedurală incidentă în cauză sub aspectul instanței judecătorești competente teritorial este cea din cuprinsul art. 915 alin. (1) teza I C. proc. civ., cererea de divorț cu accesoriile sale fiind de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților. În cauză, ultima locuință comună a soților a fost în A., județul Giurgiu, astfel cum reiese din susținerile părților.

Coroborând dispozițiile legale menționate, instanța a apreciat că dacă există un litigiu pe fond pendinte, cererea de ordonanță președințială se soluționează de către instanța sesizată cu judecarea litigiului respectiv, iar în aplicarea acestor norme, competența de soluționare a cererii de ordonanță președințială aparține Judecătoriei A., instanță competentă să soluționeze cererea și pe fondul dreptului, învestită deja cu soluționarea cererii de divorț dintre părți.

S-a mai apreciat că nu poate fi reținută incidența dispozițiilor art. 114 C. proc. civ., din cuprinsul cărora reiese că norma de competență nu se aplică în cazul oricăror cereri date de C. civ. în competența instanței de tutelă, ci exclusiv cererilor privind ocrotirea persoanei fizice, respectiv cele prevăzute de Titlul III din Cartea I a C. civ., intitulat "Ocrotirea persoanei fizice".

În cauza de față, domiciliul minorilor nu a fost stabilit definitiv, situația domiciliului acestora fiind incertă în lipsa unei înțelegeri dintre părți. Minorii au locuit în A. cu ambii părinți, până când au plecat în luna iunie cu mama, la reședința acesteia din municipiul Pitești.

Față de art. 920 C. proc. civ., instanța a reținut că, în procedura divorțului, măsuri privind ocrotirea persoanei fizice care în mod obișnuit ar intra în competența instanței de tutelă potrivit art. 114 C. proc. civ., pot fi luate pe calea ordonanței președințiale, în temeiul art. 920 C. proc. civ., normă specială care se va aplica cu prioritate față de norma generală consacrată prin art. 114 C. proc. civ.. Totodată, din cuprinsul art. 919 și art. 920 C. proc. civ., reiese că procedura divorțului cuprinde și norme privind cererile accesorii și incidentale introduse pe calea ordonanței președințiale, iar aceste prevederi au caracter special, motiv pentru care vor fi aplicate prioritar față de art. 114 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei A..

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că, în speță, Judecătoria A. și Judecătoria Pitești, secția civilă și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, ivirea prezentului conflict negativ de competență fiind generată de constatările diferite ale celor două instanțe cu privire la norma de drept incidentă în cauză.

Astfel, Judecătoria A. a făcut aplicarea art. 998 raportat la art. 114 alin. (1) C. proc. civ., în timp ce Judecătoria Pitești, secția civilă a reținut incidența art. 998 raportat la art. 915 alin. (1) și art. 920 C. proc. civ., față de existența pe rolul Judecătoriei A. a dosarului nr. x/2023, având ca obiect cererea de divorț ce privește părțile din prezenta cauză.

Prin prezentul demers judiciar, s-a solicitat, pe cale de ordonanță președințială, stabilirea domiciliului minorilor la mamă, cu caracter provizoriu, până la soluționarea acțiunii de divorț, obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere în favoarea minorilor și suplinirea acordului tatălui pentru înscrierea minorilor la o unitate de învățământ.

Potrivit dispozițiilor art. 998 C. proc. civ., cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului.

Astfel, în ceea ce privește ordonanța președințială, competența de soluționare este aceeași cu cea determinată pentru soluționarea cauzei pe fond, determinare care poate opera în abstract de către instanța învestită în procedura ordonanței președințiale (în cazul în care nu este promovată și o cerere pe calea dreptului comun, pe fondul dreptului) sau în concret (în cazul în care este înregistrată pe rolul instanței cererea pe fondul dreptului), caz în care competența se stabilește de instanța învestită cu soluționarea fondului dreptului.

În speța supusă analizei, în ceea ce privește fondul dreptului dedus judecății prin prezenta ordonanță președințială, se reține că pe rolul Judecătoriei A., cu privire la părțile din prezenta cauză, se află înregistrat dosarul nr. x/2023, având ca obiect divorț.

Din relațiile comunicate de Judecătoria A., aflate la dosarul instanței supreme, rezultă că, la această dată, dosarul nr. x/2023 se află în procedura prealabilă, fiind dispusă comunicarea cererii de chemare în judecată către pârât în data de 16 octombrie 2023, în vederea depunerii întâmpinării. Așadar, în dosarul de divorț nu a fost depășit momentul verificării competenței de soluționare a cauzei de către instanța învestită, în conformitate cu prevederile art. 131 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, existența dosarului de divorț pe rolul Judecătoriei A. nu poate atrage, în favoarea acestei instanțe, competența de soluționare a ordonanței președințiale deduse judecății.

Din aceleași rațiuni, nu poate fi aplicabilă nici norma specială reglementată de art. 920 C. proc. civ., potrivit cu care "Instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei".

Textul art. 920 C. proc. civ. reprezintă o normă specială în raport cu dispozițiile cuprinse în art. 114 din același cod (potrivit cu care cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită), normă ce permite instanței învestite cu soluționarea cererii de divorț să se pronunțe, pe calea ordonanței președințiale, asupra cererilor accesorii și incidentale formulate în timpul procesului de divorț.

Însă, pentru a fi incidentă norma specială de la art. 920 C. proc. civ. esențial este ca instanța învestită cu soluționarea dosarului de divorț să își fi verificat competența de soluționare a cererii.

Or, cum în cauză dosarul de fond al Judecătoriei A. se află în procedura prealabilă și raportat la măsurile ce se solicită a fi dispuse pe calea ordonanței președințiale, se reține că, la stabilirea instanței competente a soluționa ordonanța președințială, devin incidente prevederile art. 114 alin. (1) C. proc. civ.

Aceste dispoziții legale instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, având caracter de normă generală, de ordine publică, în raport cu dispozițiile art. 920 C. proc. civ.

Înalta Curte reține că, în aplicarea acestor prevederi legale, interesează domiciliul sau reședința persoanei ocrotite la data sesizării instanței de judecată, în speță, la data de 23 iunie 2023.

Potrivit art. 92 alin. (1) C. civ. "Domiciliul minorului care nu a dobândit capacitate deplină de exercițiu în condițiile prevăzute de lege este la părinții săi sau la acela dintre părinți la care el locuiește în mod statornic".

Astfel, se reține că, potrivit susținerilor ambelor părți, părțile și minorii au locuit în A. până cel mai târziu în data de 17 iunie 2023, când reclamanta s-a mutat cu copiii în municipiul Pitești. La dosarul Judecătoriei A. se află un contract de intermediere imobiliară din data de 5 iunie 2023, încheiat de reclamantă cu o agenție imobiliară în vederea închirierii unui apartament în municipiul Pitești, situat la aceeași adresă unde reclamanta declară că are reședința, respectiv în Str. x bl. 12A, jud. Argeș.

De asemenea, la dosarul Judecătoriei A. se află cererile de transfer ale minorilor, înregistrate la Școala gimnazială F. din Pitești sub nr. x/22.06.2023 și nr. y/22.06.2023.

În acest context factual, se reține că, la data formulării ordonanței președințiale, domiciliul minorilor era în Pitești, la mamă.

Totodată, se observă că prin sentința civilă nr. 4463/17.08.2023, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr. x/2023, s-a admis cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta B. și s-a stabilit, cu titlu provizoiu, până la soluționarea dosarului nr. x/2023 aflat pe rolul Judecătoriei A., locuința minorilor la mamă, a fost suplinit acordul pârâtului pentru înscrierea minorilor la o unitate de învățământ și a fost obligat pârâtul la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorilor.

Din considerentele hotărârii anterior menționate, rezultă că în dosarul respectiv a fost efectuată o anchetă socială, care a concluzionat că locuința reclamantei și a minorilor este în municipiul Pitești.

Prin urmare, cum în cauză domiciliul minorilor nu a fost stabilit pe cale judecătorească, iar din cele anterior arătate rezultă că minorii, la data demarării prezentului demers judiciar, locuiau, împreună cu mama acestora, în Pitești, competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Pitești, ca instanță în circumscripția căreia își are domiciliul/reședința persoana ocrotită.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești.