ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1675/2023

HOTĂRÂRE

18.10.2023

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1675/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 18 octombrie 2023

Asupra conflictului negativ, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată 8 martie 2022 pe rolul Tribunalului Neamț, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâților B., C. și D. la plata sumei de 600.000 RON sau 120.000 euro (valoarea care va fi mai mare la momentul sentinței), respectiv câte 200.000 RON sau 40.000 euro pentru fiecare pârât, cu titlu de daune morale și materiale.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1349, art. 1357, art. 1359, art. 1364 și art. 1369 C. civ.

II. Hotărârea Tribunalului Neamț:

Prin sentința nr. 716 din 20 aprilie 2022, Tribunalul Neamț a admis excepția de necompetență teritorială, invocată prin întâmpinare, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași.

În motivare, instanța a arătat că, în conformitate cu dispozițiile art. 95 pct. 1 raportat la art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ., competența materială de soluționare a cauzei revine tribunalului.

A constatat că pârâții sunt judecători la Judecătoria Iași, însă nu este incidentă excepția prevăzută de art. 127 alin. (2) C. proc. civ., competența teritorială revenind instanței în a cărei circumscripție domiciliază pârâtul, conform prevederilor art. 107 C. proc. civ.

III. Hotărârea Tribunalului Iași:

Învestit prin declinare, Tribunalul Iași a pronunțat sentința civilă nr. 2145 din 8 septembrie 2022, prin care a admis excepția de necompetență materială, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Piatra Neamț.

În considerentele hotărârii pronunțate, instanța a reținut că reclamantul a formulat trei capete principale de cerere opuse unor pârâți distincți, solicitând obligarea fiecărui pârât în parte la plata sumei de 200.000 RON sau 40.000 euro cu titlu de daune morale și materiale, astfel încât în cauză devin incidente prevederile art. 99 alin. (2) și art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ., competența materială de soluționare a cauzei revenind judecătoriei.

Întrucât reclamantul nu a precizat instanța către care să fie declinată competența în caz de admitere a excepției necompetenței materiale a Tribunalului Iași, reținând că inițial cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț, instanța a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra Neamț.

IV. Hotărârea Judecătoriei Piatra Neamț:

Prin sentința nr. 1002 din 24 martie 2023 Judecătoria Piatra Neamț a admis excepția de necompetență materială și teritorială, invocată de reclamant, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, a constatat ivit conflictul negativ și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Instanța a arătat că la 25 noiembrie 2022 reclamantul a formulat cerere precizatoare, prin care a mărit cuantumul obiectului acțiunii, în sensul că solicită obligarea fiecărui pârât la plata sumei de 200.001 RON sau 40.000 euro sau 40.000 dolari americani, respectiv acea valoare care va fi mai mare la momentul pronunțării sentinței, astfel încât competența materială de soluționare a cauzei revine tribunalului dat fiind că valoarea obiectului fiecărui capăt de cerere depășește pragul de 200.000 RON prevăzut de art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ.

În ceea ce privește competența teritorială, instanța a reținut că nu este incidentă excepția prevăzută de art. 127 alin. (2) C. proc. civ., competența revenind, conform art. 107 C. proc. civ., instanței în a cărei circumscripție domiciliază pârâtul, respectiv Tribunalului Iași.

V. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

În ceea ce privește competența materială de soluționare a cauzei, astfel cum au reținut ambele instanțe aflate în conflict, sunt aplicabile dispozițiile art. 99 alin. (2) C. proc. civ. ce prevede că în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.

În speță, prin cererea de chemare în judecată reclamantul a formulat trei petite principale, solicitând obligarea fiecărui pârât la plata sumei de 200.000 RON sau 40.000 euro cu titlu de daune morale și materiale, astfel încât în cauză devin incidente prevederile art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ.

Având în vedere că valoarea obiectului fiecărui capăt de cerere nu depășește pragul de 200.000 RON inclusiv, competența materială de soluționare a cauzei revine judecătoriei.

Conform dispozițiilor art. 106 alin. (1) C. proc. civ., instanța legal învestită potrivit dispozițiilor referitoare la competență după valoarea obiectului cererii rămâne competentă să judece chiar dacă, ulterior învestirii, intervin modificări în ceea ce privește cuantumul valorii aceluiași obiect.

Faptul că la 25 noiembrie 2022, ulterior învestirii instanței (8 martie 2022), reclamantul A. a formulat cerere precizatoare, prin care a mărit cuantumul obiectului cererii, nu atrage competența materială a tribunalului, astfel cum dispune textul legal anterior redat, astfel încât competența după materie și valoare revine judecătoriei.

Referitor la competența teritorială, se constată că pârâții din cauză au calitatea de judecători la Judecătoria Iași, iar reclamantul a sesizat o instanță din Piatra Neamț, respectiv Tribunalul Neamț, care deși nu era instanța competentă material a soluționa cauza - astfel cum anterior s-a arătat, reprezintă, din punct de vedere teritorial, alegerea reclamantului.

Normele art. 127 alin. (2) C. proc. civ. nu puteau fi valorificate de instanță din oficiu prin substituirea părții, în vederea justificării necompetenței teritoriale și declinării acesteia în favoarea altei instanțe, norma de competență teritorială incidentă în cauză fiind una relativă, de ordine privată. Se constată că excepția a fost invocată de pârâți prin întâmpinare, însă aceștia au solicitat declinarea competenței tocmai în favoarea Tribunalului Iași, instanță superioară Judecătoriei Iași (unde își desfășoară activitatea), aflată în circumscripția aceleiași curți de apel.

În valorificarea alegerii teritoriale de competență exprimată de reclamant prin înregistrarea cererii de chemare în judecată pe rolul unei instanțe din Piatra Neamț, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra Neamț, instanță care respectă, de altfel, și dispoziția facultativă prevăzută de art. 127 alin. (2) C. proc. civ., fiind situată în circumscripția curții de apel învecinate curții de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă potrivit legii.

Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispozițiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra Neamț.