ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1610/2023

Ședința publică din data de 12 octombrie 2023

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin, secția a II-a de contencios administrativ la data de 21.10.2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Instituția Prefectului Caraș-Severin, Biroul Politic Județean Caraș-Severin al B. și Biroul Politic Local Dognecea al B., anularea Ordinului Prefectului nr. 260/2021, a Deciziei nr. 2/07.11.2020 a BPJ Caraș-Severin B. și a Deciziei nr. 169/17.05.2021 a Curții de Arbitraj a B..

Prin încheierea din 01.03.2022, s-au disjuns cererile având ca obiect anularea deciziei nr. 2/07.11.2020 a BPJ Caraș-Severin al B. și a deciziei nr. 169/17.05.2021 a Curții de Arbitraj a B., fiind format dosarul nr. x/2022 pe rolul secției I civilă a Tribunalului Caraș-Severin.

Prin sentința civilă nr. 295/05.05.2022 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin, secția I civilă în dosarul nr. x/2022, s-a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B.P.J. Caraș-Severin al B. și B.P.L. Dognecea al B.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul a declarat apel, care a fost respins ca neîntemeiat de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, prin decizia civilă nr. 297/02.11.2022.

Împotriva acestei decizii, la data de 28.12.2022, reclamantul a declarat recurs, prin care a solicitat casarea deciziei recurate, susținând că i-a fost încălcat dreptul la apărare, întrucât nu a fost asistat de un apărător, deși a solicitat în scris.

Prin întâmpinare, intimații-pârâți au invocat excepția nulității recursului, în temeiul prevederilor art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

La termenul din 12.10.2023, Înalta Curte a invocat din oficiu excepția inadmisibilității recursului și a rămas în pronunțare asupra acesteia, constatând că se impune a fi analizată cu prioritate față de excepția nulității recursului.

Având a se pronunța cu prioritate asupra excepției inadmisibilității, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

În prezenta cauză, recurentul-reclamat a supus controlului judecătoresc decizia nr. 2/07.11.2020, prin care Filiala Caraș-Severin a B. a aprobat propunerea de excludere a acestuia din partid și i-a retras sprijinul politic pentru ocuparea funcției de consilier local, demersul judiciar fiind întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 14/2003 privind partidele politice.

Conform art. 16 alin. (3) din Legea nr. 14/2003, "dobândirea sau pierderea calității de membru al unui partid politic este supusă numai jurisdicției interne a partidului respectiv, potrivit statutului partidului". Acest text a fost declarat neconstituțional prin decizia nr. 530/12.12.2013, publicată în Monitorul Oficial nr. 23/13.01.2014, Curtea Constituțională reținând că imposibilitatea contestării, pe cale judiciară, a unei asemenea măsuri, aduce atingere substanței dreptului de acces la justiție și se află într-un raport evident antinomic cu prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și jurisprudența aferentă.

Ca urmare a deciziei de neconstituționalitate nr. 530/12.12.2013 și în lipsa unei reglementări exprese, pentru rațiuni de analogie (ubi eadem est ratio, eadem lex esse debet sau ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet), cererile în justiție având ca obiect anularea hotărârii de excludere dintr-un partid politic revin spre soluționare instanțelor de judecată și sunt supuse regimului juridic al căilor de atac, astfel cum sunt acestea prevăzute în Legea nr. 14/2003.

În acest sens, art. 21 din Legea nr. 14/2003 prevede următoarele: "(1) Tribunalul București se pronunță asupra cererii de înregistrare a partidului politic în cel mult 15 zile de la expirarea termenului prevăzut la art. 18 alin. (2). (2) Împotriva deciziei Tribunalului București pot face apel la Curtea de Apel București, în termen de 5 zile de la comunicare, persoanele prevăzute la art. 18 alin. (1) lit. a), Ministerul Public sau persoanele prevăzute la art. 20 alin. (2). (3) Curtea de Apel București va examina apelul în ședință publică, în cel mult 15 zile de la înregistrare. (4) Decizia Curții de Apel București este definitivă."

De asemenea, art. 25 din Legea nr. 14/2003 prevede că "(1) Modificarea statutului sau a programului partidului politic poate avea loc în condițiile prevăzute de statut. (2) Orice modificare se comunică Tribunalului București, în termen de 30 de zile de la data adoptării, cu îndeplinirea prevederilor art. 18 alin. (2) și (3). Tribunalul București o examinează potrivit procedurii prevăzute la art. 20 și 21". În continuare, art. 26 prevede următoarele: "(1) În cazul în care modificările nu sunt comunicate conform art. 25 alin. (2) sau dacă instanța a respins cererea de încuviințare a modificării statutului, iar partidul politic acționează în baza statutului modificat, Ministerul Public va solicita Tribunalului București încetarea activității partidului politic și radierea acestuia din Registrul partidelor politice. (2) În termen de 15 zile de la înregistrarea cererii Ministerului Public, Tribunalul București se va pronunța asupra acesteia. (3) Împotriva hotărârii Tribunalului București partea interesată poate face apel la Curtea de Apel București, în termen de 5 zile de la data comunicării hotărârii. (4) Curtea de Apel București se pronunță prin hotărâre definitivă în termen de 15 zile de la înregistrarea apelului. (5) Hotărârea definitivă de admitere a modificării statutului se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a."

Din coroborarea acestor dispoziții legale speciale, se constată că, în materia partidelor politice, tribunalul judecă în primă instanță, iar curtea de apel judecă în apel și pronunță o decizie definitivă. În acest sens, dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ. prevăd că sunt hotărâri definitive, printre altele, hotărârile date în apel, fără drept de recurs.

Ca atare, deciziile definitive pronunțate în această materie specială nu sunt supuse recursului, astfel că are caracter inadmisibil o atare cale extraordinară de atac, în acest sens fiind și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă (decizia civilă nr. 125/26.01.2023 pronunțată în dosarul nr. x/2021, decizia civilă nr. 281/16.02.2023 pronunțată în dosarul nr. x/2021, decizia civilă nr. 362/01.03.2023 pronunțată în dosarul nr. x/2021, decizia civilă nr. 757/09.05.2023 pronunțată în dosarul nr. x/2021, decizia civilă nr. 2462/17.11.2021 pronunțată în dosarul nr. x/2021).

În cauză, nu prezintă nicio relevanță mențiunea din dispozitivul deciziei civile recurate, în sensul că aceasta poate fi atacată cu recurs, întrucât art. 457 din C. proc. civ. reglementează principiul legalității căilor de atac și stipulează în mod expres următoarele: "(1) Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei. (2) Mențiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege".

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare atât a principiului legalității, cât și a principiului egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept, persoana interesată având obligația de a formula căile de atac, pe care le consideră necesare în vederea apărării drepturilor sale, numai în condițiile legii. Totodată, liberul acces la justiție nu impune accesul la toate căile de atac prevăzute pentru diferite cauze, dacă, pentru anumite tipuri de litigii, legea nu le prevede, în acest sens fiind și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că art. 6 din Convenție nu limitează dreptul statelor de a exclude anumite litigii de la posibilitatea de a fi atacate cu recurs, întrucât această limitare are ca obiect buna administrare a justiției și evitarea aglomerării instanțelor de recurs (cauza Roseiro Bento împotriva Portugaliei).

Față de aceste considerente, aplicând prin analogie dispozițiile Legii nr. 14/2003, Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de către recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 297/02.11.2022, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă în dosarul nr. x/2022, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 octombrie 2023.