ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1544/2023
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1544/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Ședința publică din data de 10 octombrie 2023
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
I.1. Stadiul procesului la curtea de apel
Pe rolul Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, sub nr. x/2021, a fost înregistrat apelul formulat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, împotriva sentinței civile nr. 1058 din data de 7 iulie 2022, pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2021.
Prin decizia nr. 622 din data de 19 aprilie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins ca nefondat apelul.
I.2. Contestația la tergiversarea judecății
La data de 19 septembrie 2023, petenții A. și B. au formulat contestație privind tergiversarea procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2021 al Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, contestație înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x/2021/a2, invocând că, potrivit art. 426 alin. (5) C. proc. civ., hotărârile judecătorești trebuie redactate în cel mult 30 de zile de la pronunțare, iar, în speță, acest termen a fost depășit.
Prin urmare au apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 522 alin. (4) C. proc. civ. și au solicitat admiterea contestației privind tergiversarea procesului pe care au formulat-o.
În drept, au invocat art. 426 alin. (5) și art. 522 alin. (4) și următoarele C. proc. civ.
I.3. Apărările formulate în cauză
Intimații nu au depus întâmpinare.
II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție
Analizând contestația privind tergiversarea procesului, Înalta Curte urmează a o admite pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare.
Reglementările legale referitoare la contestația privind tergiversarea procesului reprezintă un mijloc procedural particular destinat a înlătura întârzierile ivite pe parcursul soluționării cauzelor civile, întârzieri de natură a afecta termenul optim și previzibil în care un proces ar trebui finalizat prin pronunțarea unei hotărâri definitive, chiar în condițiile în care acest termen este unul variabil, în raport cu circumstanțele particulare ale fiecărei pricini.
Acest mijloc procedural nu reprezintă o cale de atac, ci un remediul circumscris scopului adoptării unor măsuri, în condițiile prevăzute de lege, de natură a asigura respectarea dreptului părților la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil.
În conformitate cu prevederile art. 522 alin. (1) C. proc. civ.: "Oricare dintre părți, precum și procurorul care participă la judecată pot face contestație prin care, invocând încălcarea dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situație să fie înlăturată."
Din economia normei enunțate, rezultă că ceea ce caracterizează această instituție juridică este pasivitatea instanței de judecată, care, deși are la dispoziție mijloacele legale pentru corijarea conduitelor procesuale necorespunzătoare ale părților sau ale altor participanți la procedură, nu le aplică ori nesocotește ea însăși anumite prevederi legale, care-i impun îndeplinirea unui act de procedură într-un anumit termen.
Motivele pentru care se poate face uz de această cerere sunt prevăzute de art. 522 alin. (2) din același cod.
Potrivit normei evocate, contestația privind tergiversarea procesului poate fi exercitată în următoarele situații:
când legea stabilește un termen de finalizare a unei proceduri, de pronunțare ori de motivare a unei hotărâri, însă acest termen s-a împlinit fără rezultat;
când instanța a stabilit un termen în care un participant la proces trebuia să îndeplinească un act de procedură, iar acest termen s-a împlinit, însă instanța nu a luat, față de cel care nu și-a îndeplinit obligația, măsurile prevăzute de lege;
când o persoană ori o autoritate care nu are calitatea de parte a fost obligată să comunice instanței, într-un anumit termen, un înscris sau date ori alte informații rezultate din evidențele ei și care erau necesare soluționării procesului, iar acest termen s-a împlinit, însă instanța nu a luat, față de cel care nu și-a îndeplinit obligația, măsurile prevăzute de lege;
când instanța și-a nesocotit obligația de a soluționa cauza într-un termen optim și previzibil prin neluarea măsurilor stabilite de lege sau prin neîndeplinirea din oficiu, atunci când legea o impune, a unui act de procedură necesar soluționării cauzei, deși timpul scurs de la ultimul său act de procedură ar fi fost suficient pentru luarea măsurii sau îndeplinirea actului.
În acest context, contestația la tergiversarea procesului reprezintă un remediu oferit de normele de procedură, care are aplicabilitate în situațiile în care
instanța cauzează amânarea nejustificată sau nu dispune măsurile necesare pentru asigurarea soluționării procesului într-un termen rezonabil.
Verificându-se aceste cerințe legale, Înalta Curte constată că situația descrisă de petenți se circumscrie ipotezei instituite de art. 522 alin. (2) pct. 1 teza finală C. proc. civ.
Astfel, decizia prin care curtea de apel a soluționat apelul declarat în cauză a fost pronunțată la data de 19 aprilie 2023, iar, din verificările efectuate în aplicația ECRIS, rezultă că, până la această dată, decizia nu a fost redactată.
Potrivit art. 426 alin. (5) C. proc. civ., hotărârea se va redacta și se va semna în cel mult 30 de zile de la pronunțare, iar, conform art. 427 alin. (1) din același act normativ, hotărârea se va comunica din oficiu părților, în copie, chiar dacă este definitivă, de îndată ce a fost redactată și semnată, în condițiile legi.
În aplicarea prevederilor 24 și 27 C. proc. civ., se are în vedere forma în vigoare a C. proc. civ. la data declanșării procesului (anul 2017), anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018.
Ca atare, cum de la data pronunțării deciziei de către curtea de apel – 19 aprilie 2023 – au trecut mai mult de 5 luni, iar hotărârea nu a fost redactată, Înalta Curte reține că termenul prevăzut de lege pentru îndeplinirea acestei obligații de către instanță s-a împlinit și a fost depășit, fără să fi fost efectuat actul de procedură al redactării deciziei pronunțate de instanța de apel.
Or, această ipoteză are semnificația unei tergiversări a procesului, în accepțiunea dispozițiilor legale anterior evocate, de natură să determine încălcarea dreptului petenților la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil, în condițiile în care instanța are obligația de a lua toate măsurile necesare respectării termenului de redactare, semnare și comunicare a hotărârilor.
Așa fiind, apreciind întemeiată contestația privind tergiversarea procesului formulată de petenții A. și B., o va admite și va dispune redactarea deciziei civile nr. 622 din data de 19 aprilie 2023, pronunțate în dosarul nr. x/2021 al Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, în termen de 15 zile de la data pronunțării prezentei hotărâri, precum și înștiințarea Curții de Apel București, secția a IV-a civilă cu privire la măsura dispusă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestația privind tergiversarea procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2021 al Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, formulată de petenții A. și B..
Dispune redactarea deciziei civile nr. 622 din data de 19 aprilie 2023, pronunțate în dosarul nr. x/2021 al Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, în termen de 15 zile de la data pronunțării prezentei hotărâri.
Dispune înștiințarea Curții de Apel București, secția a IV-a civilă cu privire la măsura dispusă.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 octombrie 2023.